gand la bunul meu inceput

[iustin_dumitru]

Sunt 2 realitati la inceput paralele ,intre care exista o comuniune si un schimb permanent, ca intre 2 stele care comunica prin razele lor.

Aceste realitati sunt : gandul propriu si cuvantul (auzit din afara).

Pe acest thread le am avut pe ambele :cuvantul din afara exprimat de Cristian :rugaciunea citirea cartilor sfinte, slujbele, si sfaturi de comportare cu altii.

Si am avut si lumea dinauntru, exprimata de tine , in toata curgerea ei , ca un zgomot de izvor, cu diferite tonalitati.

Amandoua sunt la fel de importante, iar cand se unesc ,sub conducerea harului , apare credinta adevarata , cea din inima.

Nici una fara cealalta nu e vie, nici una fara cealalta nu e implinita.

Ce ar fi cuvantul adevarului ,fara oameni ,fara trairea lor, fara regretele , caderile si ridicarile lor, fara nemultumirea de sine, fara dorul de Dumnezeu?

Si ce ar fi omul fara a simti prezenta lui Dumnezeu in el si in jur, fara rugaciunea ca mod de dialog cu Dumnezeu, fara atingerea reala a Euhartistiei care este dragoste, fara ascultare ca mod de daruire?

Si pentru ca toate sa aiba un sens si relatia sa fie desavarsita , Dumnezeul Treimii , ne-a daruit al 3-lea punct al triunghiului : ceilalti.

Deci in ecuatia eu si Dumnezeu intervine a 3-a perspectiva : ceilalti .

Noi astia de pe aici ne bucuram ca ai vrut sa vii alaturi de noi, sa iti impartasesti cu noi gandurile , si sa te vezi ca intr-o oglinda pe tine refelectata in ceilalti.

Ii ziceam eu lui Iorest despre o carja stramba care sa o dai unui schiop macar sa aiba iluzia sprijinului , si ma asteptam ca el sa zica "cand un orb calauzeste pe alt orb , vor cadea amandoi in groapa"

Dar cred ca am putea adapta putin si am putea considera ca dintr-un schiop un chior si un surd, la un moment dat, chiar poti scoate un om intreg.