Pelerinajul sursa de inspiratie si innoire

[Iorest]

Mă gândeam zilele astea că practic pelerinajul e partea cea mai dinamică și antrenantă a Bisericii fiindcă:

Mai schimbi aerul, activitate bună și pt creier să mergi în alte locuri, să nu băltești într-un spațiu care poate deveni îmbâcsit.

Pe la mănăstiri găsești tot felul de leacuri și lucruri la care nu te-ai fi gândit până nu le vezi.

Cunoști oameni noi, asta dacă nu sunt 70% peste 55 de ani, de la care nu ai mare lucru ce învăța fiind diferențe de mentalitate.

Șansa să cunoști duhovnici sau viețuitori harismatici, care nu apar la tv acum, ci vor apărea peste 10-25 ani, în mărturiile altor pelerini care i-au descoperit mai repede, când se va vorbi despre sfințenia lor.

Ai o întâlnire providențială cu un monah sau preot care are înainte vedere, am auzit situația asta când a ieșit din senin un monah prin curtea mănăstirii, i-a răspuns unui pelerin la câteva dintre frământările lui, apoi s-a făcut nevăzut.

[cozia]

În prealabil postat de Iorest

Mă gândeam zilele astea că practic pelerinajul e partea cea mai dinamică și antrenantă a Bisericii fiindcă:

Mai schimbi aerul, activitate bună și pt creier să mergi în alte locuri, să nu băltești într-un spațiu care poate deveni îmbâcsit.

Pe la mănăstiri găsești tot felul de leacuri și lucruri la care nu te-ai fi gândit până nu le vezi.

Cunoști oameni noi, asta dacă nu sunt 70% peste 55 de ani, de la care nu ai mare lucru ce învăța fiind diferențe de mentalitate.

Șansa să cunoști duhovnici sau viețuitori harismatici, care nu apar la tv acum, ci vor apărea peste 10-25 ani, în mărturiile altor pelerini care i-au descoperit mai repede, când se va vorbi despre sfințenia lor.

Ai o întâlnire providențială cu un monah sau preot care are înainte vedere, am auzit situația asta când a ieșit din senin un monah prin curtea mănăstirii, i-a răspuns unui pelerin la câteva dintre frământările lui, apoi s-a făcut nevăzut.

Ce figură ești:))
Este funny să vezi ca totuși ești un produs al anilor 2000-2025, hehe, cu o animozitate față de cei mai înaintați în vârstă și cu percepția zic eu eronată ca nu ai ce învăța de la “comuniștii de ieri” rupți de șale:)).

Hehehe Bosule, să nu uităm ca mâine cat ai clipi vei/vom fi în locul lor.

Îți scriu de pe litoral, aici la noi de pe marginea unei piscine unde lucrez de vor la cardio, făcând bazine de unul singur:)) pe ploaie.

[Iorest]

În prealabil postat de cozia

Ce figură ești:))
Este funny să vezi ca totuși ești un produs al anilor 2000-2025, hehe, cu o animozitate față de cei mai înaintați în vârstă și cu percepția zic eu eronată ca nu ai ce învăța de la “comuniștii de ieri” rupți de șale:)).

Păi aveau atitudinea că ei le cam știu pe toate, tare era că un moș de 82 de ani urca treptele, muntele sprijinit de un gealat mai tânăr și soția lui care era cu vreo 8 ani mai tânără stătea tot timpul jos și aștepta.

Nu înțeleg la ce mai vii în pelerinaj dacă încurci sau există riscul să ai urgențe medicale, or strici atmosfera că mereu trebuie să fie cineva atent la ce faci.

Ce au făcut acu 25 de ani când poate aveau 50-55 de ani, de ce nu s-au dus atunci în pelerinaj, în anii 90 trăiau toți marii duhovnici ?

În prealabil postat de cozia

Hehehe Bosule, să nu uităm ca mâine cat ai clipi vei/vom fi în locul lor.

Păi nu cred că o să fim genul de moși gelatinoși care urcă în 20 de minute o pantă mai abruptă pe drum asfaltat, eu unul nu.
Am văzut și oameni care sunt halterofili sau forțe ale naturii la 60+ și nu se lasă de sport, dar poate e unul din 10.000 sau din 100.000.

În prealabil postat de cozia

Îți scriu de pe litoral, aici la noi de pe marginea unei piscine unde lucrez de vor la cardio, făcând bazine de unul singur:)) pe ploaie.

Foarte bine, orice efort contează, eu vorbesc din experiența ultimului pelerinaj.

Aș vrea să văd și un pelerinaj cu oameni care sunt ceas elvețian la obiective, la feribot, la aeroport, la așteptare, nu întârzie unul 20 de minute autocarul că abia urcă.

Bine măcar că nu se înghesuie la muntele Athos oameni de 80 de ani, cum ar fi să vrei să urci Athonul și să fie câte unul pt care tot grupul trebuie să-și schimbe obiectivul de bifat ?

[Iorest]

Revin la tematica Pelerinaj fiindcă mi se pare foarte important, acum cât mai e libertate de deplasare și nu ți se măsoară din satelit la km parcurs cum ar vrea să implementeze.

Trebuie foarte multă disciplină pt a ajunge la cazări la timp, la obiective, să te și odihnești, multe situații de irascibilitate apar pe fondul oboselii și a dormitului iepurește pe atuocar.

Nu trebuie mâncat, băut mult pe drum ca să nu fie nevoie de atâtea opriri, dacă sunt copii mici am observat că vor și înghețată, vor și ciocolată, vor și porumb fiert și le amestecă de stăm aiurea, ideal ar fi să se facă pelerinaje de adulți sau oameni în putere 14-60 de ani cu stare medicală normală.

Copiii am observat că deranjează că se plimbă mult pe culoarul autocarului, dacă vrei să stai cât de cât cu picioarele întinse pe 2 șiruri de scaune, nu poți dacă tot te ridică cineva.

[cozia]

În prealabil postat de Iorest

Copiii am observat că deranjează că se plimbă mult pe culoarul autocarului, dacă vrei să stai cât de cât cu picioarele întinse pe 2 șiruri de scaune, nu poți dacă tot te ridică cineva.

:))
Cu copiii trebuie sa te joci, sa transformi totul intr-o provocare. Cand te tolanesti peste culoar pe scaune, zi-le ca este un culoar pe sub picioare pe unde trebuie sa treaca pentru a ajunge la destinatie, la palatul fermacat.

[iustin_dumitru]

Eu nu am fost in pelerinaje,dar am vizitat manastiri, si indirect am auzit de la altii sau am vazut tangential grupuri in astfel de pelerinaje organizate

Nu ca nu mi-ar place , dar asa a fost sa fie ,o data tot tre sa merg sa vad cum e, si apoi sa decid daca mi se potriveste si imi aduce un castig interior..

Inarmat cu experienta Bisericii ma gandesc ca intotdeauna au fost pelerinaje in istorie, cele ale mirenilor mai caldicele ,mai axate pe a vedea locuri intr-un timp limitat si a incerca sa le simti duhul (dar mi-a placut sensul deosebit care il gaseste fratele cozia in fiecare din aceste ocazii unice) , cele ale monahilor mai profunde, mai axate pe drumul lor spiritual , cu dorinta de a invata de la duhovnici , cu alegoria drumului real cu cel interior , si cu ramanarea la fratii de manastire o vreme.

Am o imagine despre ele de la minim la maxim si care e favorabila oricum.

Minimul ar fi sa fie ca la Biserica ,fiecare isi vede de treaba lui , dar tot mai interactionezi putin,mai e si un preot care poate reuseste sa spuna si lucruri duhovnicesti potrivite grupului, nici prea abstracte nici strict organizatorice.

Maximul ar fi ca lumea sa interactioneze fie pe partea de caldura umana, fie pe teme spirituale,in care fiecare sa se simta integrat in grup, si mai mult, integrat cu spiritul locurilor vizitate.
Dar sa se mentina echilibrul intre subiectele lumesti si cele spirituale, sa nu fie pur si simplu o etalare de mandrie sau o monopolizare de atentie

Daca si gasesti in manastiri un cuvant duhovnicesc, sau daca reusesti sa radiografiezi viata din interior a lor , pentru mine ar fi unul din scopurile supreme,care il urmaresc cand vizitez orice manastire, care ne-ar putea pregati pentru o eventuala viitoare aderare personala la monahism , vazand live partea sa frumoasa


Ar fi frumos sa mai povestiti din trairile interioare si sensul care il vedeti al acestor pelerinaje, incluzand aici si nemultumirile ,ca la Iorest ,ca si asta face parte din gandurile noastre , dar si din ce a-ti simtit ,si care ar fi sensul general uman (adica valabil la toti) care l-ati dedus voi din participare,de exemplu care a fost atmosfera de grup sau cu preotul daca era.

De asemenea daca a fost interactiune cu calugarii , daca au vorbit cu voi , sau daca a-ti reusit sa stabiliti un dialog apropiat cu ei.