Credinta ortodoxa e adaptata vremurilor de azi

[Iorest]

În prealabil postat de cozia

In pelerinajele din tara unde am tot calatorit cu Patriarhia, eu am perceput totul ca un tot unitar, o ascultare si o provocare personala si de grup in acelasi timp.

Personal eu sunt atent la tot ce se intampla si pe drumul catre o manastire si/sau loc de cazare.
Simt ca daca las nemultumirilor sa ma colpleseasca, acestea in ultima instanta ma orbesc si ma blocheaza in a trai momentul prezent.

Totul, tot traseul este ca un vis care trebuie observat duhovniceste cu ochii larg deschisi.

Daca as fi calugar sau preot la aceste obiective si as vedea intristarea si dezamagirea in alti semeni mai putin performanti as adresa grupului cateva cuvinte despre aceasta ascultare.

Patriarhia nu degeaba formeaza aceste grupuri mixte!
Ca urmare stiu ei ceva ce POATE nu realizam unii dintre noi, si trebuie ca si la Liturghie "drepti sa ascultam",... faptul ca si drumul
anevoios si plin de nervi :) pana la "obiectiv" conteaza pentru cresterea noastra, nu numai slujba si fresca de pe peretii unei cladiri.

Problema e că am pierdut obiective incluse în program, am fost cu un preot din BOR în pelerinaj afară unde e mai scump.

Cred că singurul criteriu pt care se formează aceste grupuri mixte ca vârstă, e să fie grupe cât mai mari și încasări pt organizatori, eventual discounturi la ferry-boat în Grecia, dacă ai grup mai mare să îți iasă mai bine, dar banii nu se distribuie grupului, atât, altceva nu văd.

Probabil că fără copii mici și oameni peste 60 de ani, ar mai scădea grupul cu 5-10 oameni, dar mai important e să ai un pelerinaj în care bifezi tot.

În țară, știu de un caz cu o femeie în vârstă care a făcut infarct în autocar, ce să vezi au lăsat-o la spital și au continuat pelerinajul nestingheriți, ar trebui să fie reguli CLARE legate de starea de sănătate, fizică și psihică, am văzut un băiat care a făcut o criză ca și cum era sugrumat într-un pelerinaj, pe la ora 2 noaptea, n-a mai dormit nimeni, eram cazați la o mănăstire.

La fel și cu cei mici, dacă nu poți sta liniștit, ar cam trebui să nu vină până pe la 13-14 ani, e interesant și contrastul unii nu mai au răbdare și își împing copiii la înaintare, alții așteaptă 60-70-80 de ani să meargă într-un pelerinaj în afara țării, două extreme până la urmă.