Detalii despre cum sa te rogi

[iustin_dumitru]

Ce am mai experimentat ultima vreme refertor la rugaciune:

-Am citit ca rugaciunea rostita fara sa intelegi cu mintea ce citesti ,sa aiba ecou in tine cuvintele , e doar respiratie in aer

-De asemenea ca asta ar fi doar faza a 2 a intelegerea, inainte de faza 3,rugaciunea continua sau rugaciunea coborata in inima,(care nu se limiteaza doar la rugaciunea inimii,).
E un fel de faza cand ceri ce se zice in rugaciune cu adevarat lui Dumnezeu , nu doar reciti, cand cuviintele citite ale rugaciunii devin ale tale, si sentiimentele iau locul

Dar deocamdata as fi mutumit si cu faza 2,intelegerea,ca eu oricum nu pot doar sa rostesc.

-Iar cand se zice ca rugaciunea tre sa fie scurta ,cred ca atunci se refera la rugaciunea personala ,adica cu cuvintele tale,nu citita

"Cand va rugati sa nu spuneti multe cuvintte ca paganii,care cred ca daca vor spune multe vor fi ascultati"

Deci e buna si rugaciunea cu cuvintele tale (foarte greu am gasit informatia asta ,desi era de asteptat) .

Dar rugaciiunea personala ar fi ideal sa semene cu ce se cere in rugaciunile citite,adica sa ai acelasi tip de cereri.

Adica cereri generale, nu cele prea particuare si de folos imediat.
Cereri catre bunuri si foloase duhvnicesti ,nu neaprat catre solutii care crezi in mintea ta ca ar rezolva

Nu cer liniste pentru framantarile mele de exemplu, ci cer harul, recunoscandu-mi neputinta, si atunci va veni ca efect secundar si linistea

Am selectat ce m-a marcat in vreun fel ,dar asta nu inseamna ca am reusit sa si aplic de acum, doar m-am gandit ca ar fi util si pentru altii, si ca pare o cale care tine cont de vocea ta interioara.

[cozia]

Undeva scriai ca rugăciunea trebuie să ne însoțească peste tot iar spovedania doar ocazional.

Dacă tot vorbești de ce ai mai descoperit, eu unul de ceva vreme am descoperit ca nu numai rugăciunea dar aducerea aminte și vorbitul des și repetitiv despre păcatele personale este esențială în îmbunătățirea duhovniceasca.

Femeile în mod special au această veleitate de a vorbi deschis despre problemele lor chiar și străinilor ocazionali întâlniți oriunde..au un dar SPECIAL de a scăpa de apăsarea care o produc greșelile facute( păcatele)

Ca urmare…și spovedirea trebuie să fie un proces continuu chiar și după necesară spovedire la duhovnic.

[iustin_dumitru]

În prealabil postat de cozia

Undeva scriai ca rugăciunea trebuie să ne însoțească peste tot iar spovedania doar ocazional.

Dacă tot vorbești de ce ai mai descoperit, eu unul de ceva vreme am descoperit ca nu numai rugăciunea dar aducerea aminte și vorbitul des și repetitiv despre păcatele personale este esențială în îmbunătățirea duhovniceasca.

.

Gand la gand, si eu sunt tot mai convins de asta.

Am avut o perioada in care m-am concentrat pe un pacat mai mare,si eliberat orecum de el nu reuseamm sa imi mai vad pacatele , spre groaza mea. ma simteam oarecum ca si cum nuu mai am si m-am speriat.

Caci daca ceva m-a ajutat in lungul drum al pacatului,singur constinta pacatoseniei si neiubirii mele de oameni m-a ajutat.

Si daca tot vorbim de descooperiri , am incercat sa imi analizez ganduri si fapte marunte, sa imi aduc aminte de momentele dese din zi in care sunt constient pana la frica de pacatul meu , si sa capat cu adevarat convingerea ca pacatul e aproape in tot ce faci , daca iti tine gandul departe de Dumnezeu.

Pocainta si neputiinta sunt cele 2 imboldurii alle rugaciunii , si noi trebuie sa ne rugam chiar si pentru ele ca sa le avem.

Ma rog Doamne sa imi aduci aminte de pacatele mele, si sa ma faci sa le inteleg pe cele pe care nu le stiu.

Si ca un bonus, pana si a nu fi suficieent de placut si proactiv catre cei din jur e un pacat. Deci chiar si numai absenta faptelor bune e un pacat.

Pentru ca celalalt nu asteapta sa ii livrezi starea ta de carcoteala si auto-frustrare, ci asteapta mereu sa fii la cote maxime de corectitudine si daruire, sa fii entuziast cum s-ar spune.

[iustin_dumitru]

In general e recomandata rugaciunea citita ,compusa de altii.
Si explicatia e si simpla, lipsa harului, nu stim ce sa cerem. Incearca sa spui una cu cuvintele proprii ,si vei constata ca ceri lucruri neimportante, sau ca nu iti vin cuvintele mai deloc , sau ca nu ai curaj sa ceri lucruri directe care sa te ajute la mantuire.

De exemplu mie mi se pare ceva fabulos sa cer asa , cu cuvintele mele ,iertare pentru pacate sau sa cer har, deoarece mi se pare ca sunt lucruri asa inalte , incat nu as sti daca sunt in masura sa le cer, si daca eu ma facut vreun efort pentru a le obtine.

Si atunci cand vad ca sfintii in rugaciunile lor cer direct acestea , dar intr-o forma care sa nu para obraznica, ci mai degraba plecand de la neputinta noastra , atunci intradevar recunosc ca rugaciunile scrise sunt o calauza.


Dar ,ca orice om , am intalnit ultima vreme ,stari apasatoare,dileme,si tinand cont si de problemele care le am in a citi rugaciuni (nu detaliez aici) , cumva tot trebuia sa ma rog, si am vazut astfel si folosul rugaciunii personale ,cu cuvintele tale sa zicem.

Este aceiasi rugaciune care o face mama cand stie ca viata e nedreapta si copilul nu are ce manca a 2 a zi , cu putine cuvinte dar cu multa diperare si suferinta.

Si nu e o rugaciune doar in cuvinte , este un fel de tipat interior, un sentiment de cerere, de ajutor, care sparge granitele cuvantului . Si culmea , ca negasind cuvintele citite potrivite , isi creeaza totusi propriile cuvinte, deci nu e chiar muta, caci orice cuvant insotit de un sentiment puternic, chiar simplu , devine un cuvant cu har.

Cred ca aceste stari sunt o scoala care ne-o da Dumnezeu pentru a ne arata ca si rugaciunea citita, in momentele cand nu suntem intr-o situatie limita, trebuie cumva luata ca o cerere proprie. Nu numai inteleasa. dar si inteleasa pana la limita disperarii (si ma refer aici mai mult la rugaciunea de iertare a pacatelor)

Adica citesc seara si marturisesc ca am facut pacate, e chiar si o enumerare de pacate in rugaciunea de seara , (si incep sa fiu carcotas sa zic, :dar pe asta nu l-am facut azi") , dar nu le simt intreaga lor importanta.

Numai daca meditezi mai mult la pacatele tale , incewpi sa le simti ,macar asa in masura rationala .(eu de exemplu asociez orice departare de Dumnezeu, chiar inofensiva, chiar daca m-am uitat la stiri ca un refugiu de cele spirituale , cu pacatul)

Si poate ca e apanajul celor care au facut-o rau de oaie, care au cazut rau, sa simta mai puternic pocainta, Dumnezeu ofera o compensatie in toate, ofera mai mult regret la un pacat evident, ca sa fie mai usoara rugaciunea , si sa se indure de acela.

Dar cei care considera ca au pacatuit mai putin , si nu prea isi gasesc pacatele, aceea ar trebui nu sa le faca,Doamne fereste , ci sa mediteze ca orice poate fi considerat pacat daca gandul tau nu e la Dumnezeu, adica sa fie mai aspri cu faptele lor.

Concluzia ar fi ca rugaciunea in vorbele altora e buna negresit, dar trebuie sa devina rugaciune proprie, ca si cum te ai ruga noaptea in padure, nu sa ramai in confortul camerei tale de unde sa o citesti detasat.

[cozia]

În prealabil postat de iustin_dumitru

In general e recomandata rugaciunea citita ,compusa de altii.
Si explicatia e si simpla, lipsa harului, nu stim ce sa cerem.

Draga Dumitru, in primul rand La Multi Ani, in cazul in care asta-i numele tau adevarat:

Cand avem dileme de genul asta cel mai la indemana este sa revizitam ce este scris:
Hristos cand ne povatuieste sa ne rugam asa cum stim mai bine nu ne avertizeaza ca este musai necesar sa avem harul asupra noastra.

Dumnezeu cu Sfintii Sai stie dinainte de ce avem nevoie. Este necesar si suficient, zic eu din ce am observat sa ai doar avantul sincer cu durere in suflet și amărăciune spre Dumnezeu, sa intinzi mainile spre El, sa ceri ajutor.

Nu ni se spune: Cere-ti intr-un anumit fel, după o FORMULA MAGICA, si vi se va da, ci doar cereti cu sinceritate si manati de nevoie, iar nevoia in timpul vietii noastre in aceasta imparatie pamanteana nu inceteaza sa se manifeste...Asta o stim cu toții.
În caz contrar zic eu, dam in idiotisme gen Harry Poterisme, cu descântece și baghete magice.

[iustin_dumitru]

În prealabil postat de cozia

Cand avem dileme de genul asta cel mai la indemana este sa revizitam ce este scris:
Hristos cand ne povatuieste sa ne rugam asa cum stim mai bine nu ne avertizeaza ca este musai necesar sa avem harul asupra noastra.

Dumnezeu cu Sfintii Sai stie dinainte de ce avem nevoie. Este necesar si suficient, zic eu din ce am observat sa ai doar avantul sincer cu durere in suflet și amărăciune spre Dumnezeu, sa intinzi mainile spre El, sa ceri ajutor.

.

La ce anume te referi ca trebuie sa ne intoarcem la ce este scris.
Sunt de acord cu tine ca nu e musai sa avem har, dar fara har ce mai ramane? Doar vointa oarba ? Mintea insusi nu stie cum sa se roage, si nici macar de ar citit toata ziua, nu poti zice ca intra cu adevarat rugaciunea in ea.

Compunerea unei rugaciuni proprii ne lasa neputinciosi, caci aceea implica har, caci nimeni nu se poate ruga fara prezenta Duhului in el.

Si iar sunt de acord cu tine ca durerea si nevoia sunt cele mai curate rugaciuni , caci atunci iesim din speculatie din vointa , din 'trebuiie', si intram in domeniul lui 'am nevoie'

Dar si cuvintele rugaciunii scrise sunt o calauza catre ce ar trebui sa se indrepte in cele din urma gandirea noastra si la ce fel de cereri ar trebui sa ajungem.

[cozia]

În prealabil postat de iustin_dumitru

La ce anume te referi ca trebuie sa ne intoarcem la ce este scris.

Ce este SCRIS folosit intr-o conversatie la credinciosii ortodocsi( posibil si la altii) mereu va insemna ce este scris in Evanghelii. Nu exista nici o carte mai presus de Biblie, de Noul Testament al domnului nostru Iisus Hristos.
De reintors putem sa ne reintoarcem si sa citim exclusiv numai la Evanghelii plus literatura aferenta...Patristica, toate de o valoare inestimabila.

În prealabil postat de iustin_dumitru

Sunt de acord cu tine ca nu e musai sa avem har, dar fara har ce mai ramane? Doar vointa oarba ? Mintea insusi nu stie cum sa se roage, si nici macar de ar citit toata ziua, nu poti zice ca intra cu adevarat rugaciunea in ea.

Cand vorbim despre har, nu putem judeca/plasa harul/localiza in termeni rationali, faptul ca este sau nu este precum vrabia in 3D de pe gard care zboara intr-un spatiu definit si CONVENIT de noi oamenii, masurabil in metri, greutate, densitate, viteza, acceleratie, punct de APLICARE samd . Ne-am pierde vremea facand-o.
Inca ceva esential ce necesita o alta discutie.
VOINTA nu poate fi oarba. Vointa(ca putere) in om este o energie data de Dumnezeu care ne da o putere extraordinara de "navigatie" prin viata.

Noi oamenii pana nu vom reusi sa stapanim taina energiilor necreate, a IRATIONALULUI care sta la baza minunilor savarsite de Mantuitor nu vom putea intelege cum anume lucreaza si cum se MANIFESTA HARUL in viata noastra.

În prealabil postat de iustin_dumitru

Dar si cuvintele rugaciunii scrise sunt o calauza catre ce ar trebui sa se indrepte in cele din urma gandirea noastra si la ce fel de cereri ar trebui sa ajungem.

Da asa este, de acord cu tine.

[iustin_dumitru]

.

Cand vorbim despre har, nu putem judeca/plasa harul/localiza in termeni rationali, faptul ca este sau nu este precum vrabia in 3D de pe gard care zboara intr-un spatiu definit si CONVENIT de noi oamenii, masurabil in metri, greutate, densitate, viteza, acceleratie, punct de APLICARE samd . Ne-am pierde vremea facand-o.
.

Oare eu las impresia ca ar fi ceva (doar) rational , sau de ce ai tinut sa precizezi asta?
Harul cel mai mult plangi dupa el cand nu il mai simti.
Iar daca cumva e ceva folositor ince zicem sau facem, tot de la har vine.
Cea mai mica indreptare si linistire sufleteasca rar gasita, este tot prin har.

Inca ceva esential ce necesita o alta discutie.
VOINTA nu poate fi oarba. Vointa(ca putere) in om este o energie data de Dumnezeu care ne da o putere extraordinara de "navigatie" prin viata.
.

E clar ca harul lucreaza si cu contributia noastra, ca putem fi incapatanati si delasatori si atunci harul se stinge.
Dar e interesant de discutat rolul vointei.
La mine vointa singura nu prea functioneaza , ca imediat vine un gand care o deturneaza. Am nevoie ca ceva sa fie inteles si simtit interior, ca sa il pot face. Rugaciunea doar cu vointa ce ar insemna? Sa am vointa sa o spun? Dar partea spusa a rugaciunii este cea mai neinsemnata , daca nu patrunde in minte si inima.
Sa am vointa sa nu pacatuiesc? dar asta incet incet o fac si eu, insa nu prin vointa pura, ci prin vointa supusa mintii.
Sa am vointa sa merg la Biserica? Dar acolo as sta cu gandul pe pereti daca nu ma iau in serios cu problemele mele interioare.

Vointa e supusa harului zic eu, oricat ai vrea ,nu inseamna ca si primesti. Ea cred ca intervine de abia cand incepi sa deschizi ochii , si sa te impaci cu tine , vazand in toate voia lui Dumnezeu.

De aceea eu nu va inteleg cand accentuati vointa , daca nu spuneti si vointa catre ce. Caci a citi, a merge, a sta in picioare,a munci , sunt lucruri mai degraba de suprafata , care numai in acord cu o stare sufleteasca si o liniste interioara , e nevoie sa le trezesti cu vointa.

Noi oamenii pana nu vom reusi sa stapanim taina energiilor necreate, a IRATIONALULUI care sta la baza minunilor savarsite de Mantuitor nu vom putea intelege cum anume lucreaza si cum se MANIFESTA HARUL in viata noastra.

Irationalul de care vorbesti e bucrie si atat . Vad minunea si ma bucur ca un copil ,ca de povestile din copilarie. Dar harul il inteleg mai mult cand tre sa fac eu ceva , nu doar cand sunt in contemplatie

[cozia]

În prealabil postat de iustin_dumitru

.
Oare eu las impresia ca ar fi ceva (doar) rational , sau de ce ai tinut sa precizezi asta?
Harul cel mai mult plangi dupa el cand nu il mai simti.

Nu, stai calm, nici o legatura cu tine. Am reamintit doar fundamentul a ceea ce este Harul, aceasta energie care nu poate fi definita in termeni rationali, lumesti de zi cu zi, care nu raspunde la SISTEMUL METRIC de masurare si cercetare, atata tot.

Nici Hristos nu a intrat in detalii concrete, obiective ci a explicat Harul in termeni simpli subiectivi, duhovnicesti fara pretentii de intelegere concreta.

La fel si tu il definesti subiectiv, prin "simtire" fara sa ai ceva palpabil, lumesc.

În prealabil postat de iustin_dumitru

Irationalul de care vorbesti e bucrie si atat . Vad minunea si ma bucur ca un copil ,ca de povestile din copilarie. Dar harul il inteleg mai mult cand tre sa fac eu ceva , nu doar cand sunt in contemplatie

Tocmai ca irationalul nu este o simpla bucurie. Acest univers este cu mult mai mult, este o multime infinita, ca un ocean inexplicabil de posibilitati.

Iar minunile savarsite de Iisus in fata ucenicilor nu sunt povesti de adormit copiii. Aici te inseli, parerea mea. Dar din nou ai si tu dreptul la opinia ta.

Raportate la aceasta lume RATIONALA, da, sunt povesti nemuritoare, insa daca privim din irational asa cum ne-a recomandat Hristos sa facem, sa indraznim, ca El a biruit rationalul si sa accesam aceasta lume de posibilitati infinite atunci si noi vom putea sa inmultim painile si pestii si sa hranim 5000 de oameni asa cum a facut-o El sau sa transformam molecula apei in molecula de vin sau sa repari tesuturi necrozate, leprozate, chiar LIPSA in tesuturi noi si celule noi, sanatoase.

Toate astea Iisus ne-a demonstrat pe viu, clar in fata noastra ca este posibil. Totul in aparenta din ce ne invata Hristos este foarte simplu. "Faceti Voia lui Dumnezeu si restul ( nevoilor lumesti) vi se va adauga"

mai precis: "Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra"

Atentie!Cautati deci Imparatia lui DUmnezeu. Deci este un adevarat puzzle, mister, necesita un ajutor serios intelectual. Se cere un adevarat MASIV INTELECTUAL pentru a dezlega taina CAUTARII IMPARATIEI!! pentru ca mai tarziu sa reusim sa intram intr-i alta faza, format al evolutiei noastre duhovnicesti catre mantuire.
Eu unul asa inteleg.

Si mai mult, suntem asigurati ca toate ceste LUCRURI NI SE VOR DA PE DEASUPRA. Practic El ne asigura ca traiul in Paradis este posibil si aici fara sa parasim Pamantul.

Pentru asta trebuie doar accesat Irationalul.
Toate creierele planetei( masivul de gandire) ar trebui sa fie concentrate doar pe aceasta tranzitie si descuiere acestui mister dumnezeiesc.
Dar pentru asta trebuie sa terminam cu idioteniile si toate prostiile cu care pierdem timpul majoritatea dintre noi.

Este o Taina inchisa cu 10 lacate!...De secole Sfintii cauta Sa se lepede de cele lumesti prin grote, pesteri, pustii, colibe saracacioase, zavorati sau agatati pe stalpi, pe pietre, in conditiile cele mai austere posibil departe de tentatiile lumesti ale mamonei si a rationalului.

S-ar putea ca pe viitor IMITATORUL DE INTELIGENTA cum il numesc eu pe IA sa ne dea o mana de ajutor in ceea ce priveste accesul in Irationalul descris de Hristos pentru a ne usura viata prin schimbarea radicala a formatului in care traim si pentru a nu mai fi necesar sa : coasem, sa tesem, sa ne facem griji de ce vom manca, cu ce vom plati toate angaralele maine asa cum ne spune Hristos in Predica de pe Munte care mi se pare cea mai colosala revelatie/ marturisire a Domnului catre omenire.

Indrazniti, ca eu am invind Lumea, OM FIIND( atentie)
deci se poate sa ajungem in punctul descris la Invierea lui Lazar cand Marta sora lui Lazar, ii spune lui Iisus:

" Doamne stiu ca ORICE II CERI LUI DUMNEZEU, El va face"

sau mai precis:

"Marta I-a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! Dar și ACUM, știu că ORICE vei cere de la Dumnezeu Îți va da Dumnezeu.”

...la fel,... una din cele mai zguduitoare mesaje evanghelice (scrise) pe care vom trebui sa o descifram in viitoare reformatare majora care se apropie si care ii va atinge pe toti.

[iustin_dumitru]

În prealabil postat de cozia

Nici Hristos nu a intrat in detalii concrete, obiective ci a explicat Harul in termeni simpli subiectivi, duhovnicesti fara pretentii de intelegere concreta.

Tocmai ca irationalul nu este o simpla bucurie. Acest univers este cu mult mai mult, este o multime infinita, ca un ocean inexplicabil de posibilitati.

Iar minunile savarsite de Iisus in fata ucenicilor nu sunt povesti de adormit copiii. Aici te inseli, parerea mea. Dar din nou ai si tu dreptul la opinia ta.

Raportate la aceasta lume RATIONALA, da, sunt povesti nemuritoare, insa daca privim din irational asa cum ne-a recomandat Hristos sa facem, sa indraznim, ca El a biruit rationalul

Inteleg antiteza ta dintre rationalul vietii cotidiene si irationalul aratarii lui Dumnezeu ca om.
Gandim la fel dar in alti termeni. Mie Cuvantul lui Dumnezeu mi se pare cu adevarat "ratiunea", nu cea omeneasca. Toate pildele asocierile si intelepciunea Sa sunt pline de judecata si ratiune adevarata. dar si minunile si lucrurile inexplicabile , asa numitul 'irationa' pentru gandirea materialista , este de fapt tot o ratiune mai adanca, si anume ratiunea divina.

Cum opare nu putea sa il invieze pe Lazar Cel care a facut vioata la suflarea sa?
Si cum oare nu l-ar asculta vantuirile si marea cand le porunceste sa se potoloeasca, cel care a creat nu doar cele vazute cii si pe cele nevazute?

Deci lumea e de fapt irationala, si de aceea i se par si minunile irationale, tocmai pentru ca nu isi deschide gandirea si sufletul catre Adevar.

Ratiunea lui Dumnezeu nu e doar logica este si bucurie, si simtire, si lauda, si cunoastere nesfarsita si actiune, si viata.