Hristos e raspunsul la toate

[CristianR]

În prealabil postat de Seraphim7

Mândrie zici, Cristian?

Hmmm,nu m-am spovedit demult,dar acum chiar "m-ai prins", într-o perioadă unde mândria mi-a cam fost "zdrobită".

Mai încearcă ea câte o atitudine, câte o tușă de orgoliu....Dar va pot invita pe toți la funeraliile mândriei mele.

Dacă mândrie nu-i, atunci poate că are un alt nume resortul lăuntric ce te împiedică să te pui sub ascultarea unui duhovnic și a Bisericii. De ce îți repugnă să intri în turmă – deși cu un astfel de Păstor nu poate fi decât un mare privilegiu să te numeri printre oile Sale (pe care le iubește atât de mult, încât își dă viața). Și, oricum, diferența ontologică dintre noi și Dumnezeu este infinit mai mare decât cea dintre o oaie – ori pisica mea – și mine; dar și acestea pot fi iubite, ca tot ce e făcut de Dumnezeu, iar această iubire – a Lui pentru noi și pentru toate făpturile Sale, a noastră pentru El, pentru semeni și făpturi – vindecă toate rănile sufletești produse de ură, dispreț ori alte forme de răutate.

Dar să nu uităm că nu ne-a numit oi decât metaforic, pentru că ne-a ridicat chiar la rangul de prieteni și Hristos este singurul care ne-a învățat că Tatăl Său este Tatăl Nostru. Care om ar fi îndrăznit, altfel, să se creadă copil al lui Dumnezeu!

Iar dacă-i vorba să fim slugi – mai degrabă slujitori ai lui Dumnezeu –, El însuși "a luat chip de rob" și, cu smerenie, a spălat picioarele oamenilor, inversând valorile sociale care îl respectă pe cel puternic și bogat și îl disprețuiesc pe cel slab și sărac.

În ce privește teama de plictisul etern pe care l-ar presupune slăvirea lui Dumnezeu de către fericiții mântuiți, cred că aceea se va întâmpla fără nicio silă, ci pur și simplu le va cânta inima de bucuria nemăsurată pe care le-o inspiră apropierea de Dumnezeu.

Am observat că ai deschis foarte multe topicuri, pe teme diverse, multe dintre ele spirituale, ceea ce îmi dă senzația că în căutarea ta spirituală neîncetată apuci cu entuziasm pe câte un drum pe care după o vreme îl abandonezi, fie că te-ai plictisit, ai obosit, nu ți-a dat bucurie... întorcându-te de fiecare dată la tine însuți, la eul tău.

Nu ești oare de acord că în căutarea duhovnicească avem nevoie să fim călăuziți de cineva? Să nu conteze, oare, experiențele cumulate ale înaintașilor noștri care merg în istorie până la cei care L-au cunoscut pe Hristos chiar în carne și oase?