Detalii despre cum sa te rogi

[iustin_dumitru]

[quote=CristianR;683823]M-am gândit la dragostea de Dumnezeu, la a însoți rugăciunea – orice rugăciune – cu căldură sufletească, lucru pe care eu unul îl cam neglijam, încercând să fiu cât de cât atent la cuvintele rugăciunii ori. Dar atenția sporește atunci când este însoțită de dragoste și smerenie.
[quote]
Cum am putea simti/avea aceasta dragoste?

Zaheu, clar. A fost străpuns în inimă de vederea lui Hristos și, mai ales, de onoarea pe care i-a făcut-o intrând în casa lui. Petru, pe care l-ai pomenit mai sus, s-a simțit păcătos atunci când Iisus și-a revelat sfințenia prin minunea pescuirii minunate. Femeia păcătoasă a fost, și ea, copleșită simțind sfințenia lui Hristos, la fel ca și samarineanca, ambele schimbându-și ulterior viața în mod radical, dobândind ele însele sfințenia.

Dar și noi, când citim canonul dinainte de Împărtășanie, conștientizăm, cu ajutorul sfinților care l-au alcătuit, păcătoșenia noastră raportându-ne la jertfa, dragostea și sfințenia Celui care ni se dăruiește cu o dragoste care ne copleșește.

S-ar putea zice ca acestia au avut parte intai de recompensa: pescuirea, onoarea de a iti intra in casa, vindecarea ficei .

Poate exemplul desfranatei e elcovnet pentru ca a iubit inainte de a primi ioertarea si revelatia.

Oare noi ar trebui sa punem accentul pe darurile primite de la Dumnezeu ca sa ne vedem pacatele si sa simtim ceva asemanator cu cei enumerati de tine?

Si eu simt ca mai special canonul acela , caci cuvintele sunt mai tari , si are efect.
Dar sunt totusi cuvinte externe. Ce anume din interior ne poate duce la rezulatatul constientizarii dragostei intai,apoi a pacatului?