Rostul vieții

[iustin_dumitru]

"De aceea, noi nu avem nicio faptă „a noastră”; trebuie doar să facem ceea ce a pregătit El, în același fel în care, la locul de muncă, nu facem ceea ce considerăm noi potrivit, ci ceea ce este stabilit prin instrucțiunile angajatorului. inteligența mea (sau a oricui) nu folosesc la nimic în lucrarea aceasta; chemarea noastră este să ne golim de sine, ca un vas sau ca un radio care transmite doar ceea ce primește. Iar dacă în vreo privință nu am reflectat cu fidelitate ceea ce vine de la El, sunt gata să mi se arate, spre îndreptare. Orice aport „propriu” de la mine, orice inițiativă sau „inovație” care nu provine din Cuvântul Său ar strica planul Lui, care este perfect, fără cusur și nu poate fi îmbunătățit de om."


Pe undeva sunt de acord cu ce zici, simt si eu ca e nevoie de golire de sine, atat ca nu prea o fac, si in marea majoritate ma bizui pe gandul meu.Dar chiar si peste gandul meu, mai simt aceea vocea harului, cand reusesc sa ma mai rup de eul meu , sau sa indrept gandul pe directia corecta. E drept ca tot cu harul Sau am aceste putine momente de liniste si incredere.

Eu prin carti am citit ca protestanti exacerbeaza cumva rolul harului, trecand peste aceasta unire a harului cu fapta si cu gandul, si facandui omului un fel de predestinare, in care rolul sau dar si responsabilitatea sa sunt micsorate.
Dar pe tine e mai greu sa te incadrez pentru ca ai ambele directii : pe de o parte pui in prim plan smerenia, si jertfirea sinelui, ceea ce e un lucru bun, pe de alta parte ,pasul e mic pana la a zice ca inteligenta mea nu face nimic deoarece nu vreau sa adaug nimic de la mine,ca suntem doar receptori , si intotdeauna aduci ca si criteriu ultim conformitatea cu Cuvantul.

Conformitatea cu Cuvantul trebuie inteleasa in duh, ca de aceea avem harul Duhului , nu cumva mecanic, ca si cum eu prin studiu as reusi sa stabilesc ce e propriu Cuvantului si ce nu. Pentru ca sunt un receptor perfect, mi am golit eul , si atunci inseamna ca spun adevarul.

Aici mi se pare putin exagerat rolul atribuit omului, prea mare. Desi se zice ca se goleste de el, de fapt omul e plin de el, caci cunoaste Adevarul, stabileste ce e e adevarast si ce nu, prin apelul permanent la Cuvant.

Iar daca eu spun ca doar prin Duhul ne putem apropia de Cuvant, raspunsul e deja pregatit si afirmativ, da ,prin Duhul ,pentru ca eu m-am golit de mine si Duhul vorbeste prin mine.

Sunt jumatati de propozitie adevarate, dar parca adevarul intreg nu e chiar respectat.
Eu am aceiasi incredere ca siu tine in Cuvant, aceiasi iubire si speranta in El. Dar nicicodata nu reusesc sa il folosesc cum trebuie, niciodata nu sunt multumit de mine . Si exact ce tu aduci ca argument eu simt ca obsatacol, ca il aplic mecanic si ca imi da mandrie.

Deci cand zici ca esti calauzit de Duhul, oricat de mult ai iubi Cuvantul , sacrifica-l si pe El, nu prin fapte, faptele sa fie conform Cuvantului , aceasta e nenegociabil, dar prin auto-impresia ta fata de tine ca l-ai stapani si aplica corect, oricat de avansat ai fi.

Tot ce stii despre Cuvantul lui Dumnezeu este prin Duhul , cu asta sunt de acord, dar nu tot ce vorbesti despre Cuvant vine de la Duhul, pentru ca acolo se strecoara si impresia personala, oricat ai credse ca esti golit de tine, fie si prin faptul ca ajungi sa faci raportari mecanice la litera Lui, fie si prin faptul ca Duhul nu se imprastie ca o putere peste ceilalti, fie si prin fasptul ca altii nu sunt de acord cu mine.

Amandoi si tu si eu suntem aspiranti la Cuvant, dar asta poate usor infumura , daca ,credem ca Il si stim cu adevarat, nu in litera, nu in demonstratii, ci in puterea iubirii care el ar trebui sa o izvorasca in noi. Deci oamenii (si implicit Dumnezeu ) nu te judeca dupa citate, ci dupa indeplinirea lor, dupa intelegerea care o ai fata de fratele tau, la fel ratacitor ca tine. Aceasta e aplicarea vie a cuvantului, mila ,indurarea, descatusarea, iar simpla lui enuntare nu e de ajuns


Despre boteszul ortodox ma refer mai mult la primele secole, cand nu erau denominatiuni, era o singura Biserica. deci nu am vrut sa pun deloc ortodoxia in fata , ci mai mult am vrut sa spun ca atunci, in primele secole, daca cineva venea cu alta idee decat botezul si Biserica,despre primirea Duhului Sfant, insemna ca de fapt nu avea Duhul si ca vorbea lumeste.
Deci daca ai vreoi opionie te as ruga sa o limitezi la primele secole, si sa spui daca cineva putea primi harul de a porni pe drumul catre Hristos prin Duhul, in afara acelui act cultic, aparent minor, al Botezului.
Acum daca si Botezul de la alte culte e valid as fi rezervat, pentru ca unul dintre actorii transmiterii Duhului este si omul, adica apostolul ,adica urmasii lor. De ce? Tocmai pentru ca altfel se nasc tot felul de alte teorii , si se diostruge unitate Bisericii primare, care a primit oceane de invatatura prin Duhul