Psalmii nepotilor lui David.

[Moroco]

Asta era tot ce-si dorea in viata, mortal combat pacat... pe dos, pe sfinvers, adica obraznicia, aprinderea si inrosirea obrazniciei pana la innegrire ca lucrare si bossumflare, asa ca iscodea, cerceta, uneltea ca sa puna la cale obraznicia, sa faca furori, sa ajunga pe prima pagina, sa scoata bani din asta prin razbunari, razboaie, procesomanii, stiri, era stiinta si tehnologia pentru care credea ca merita sa te sacrifici, asta simtea ca-si doreste, se antrena, se pregatea intens, pentru marea confruntare a obrazniciei cu obraznicia adversa ca sa aplaude publicul pe cel mai competitiv in obraznicie la scena deschisa, sa analizeze si sa delibereze juriul ca apoi sa dea vertictul impreuna cu publicul, sa iasa la lumina si sa se afle care e cel mai fermecator obraznic, cel mai ipocrit fatarnic, mitomamoniacuzacul cel mai deprimat, sevrotic, deznadajduit, increzut, celebru, mandru, incapatanat, sef-talhar, grozav, stiutortionar, semet, cine e cel mai obraznic pacat incruntat necenzurat, cel mai nerabdator jignitor-jignibil ce rioposteaza ca fulgerul, pocnind, injughind, zbiciuind, plesnind obraznicia si tupeul obrazniciei ajunse la maturitatea apararii pradaciunilor peste obrazul obrazniciei ca o victima vrednica discriminata calcata pe coada la legea proprie impusa de obraznicia traditionala a sefului, ca fiind el insusi, urmasul urmasilor, mostenitorul, cel mai tare din parcare, cel care acum face legea, o impune si pedepseste raul cu mai rau extorcand, camatarind cu cruzime in mod exemplar pe cei cazuti in blestemul legii tuturor faradelegilor sale proprii si personale, pe calcatori, masurand si socotind pe cel ce calca in paienjenisul multidimensional legislativ, nu ca nu poate tine sau ca greseste ci ca o face constient, intentionat, dinadins necontenit cu obraznicie si tupeu maxim, sfidand asa ca e necesar un raspuns concertat obraznic pe masura, si se razbuna lovind cu toata puterea sistemului paralel al dictatorului obraznic si haita de excroci, disciplinand si stapanind obrzanicool obraznicilor, dupa voia celui mai temut si laudat pacat din tinut pentru toate prostiile si silniciile obraznice parazitare distractive spre satisfactia poporului amenintat si a vietii proprii si personale, de mare lux si de mare comoditate in care este obijnuit sa profite ingamfat si lingusit exagerat, rasfatat in pofte placute si spectaculoase ingamfandu-se lacom si silnicind amenintor... ne mai suportand ipocritul viclean, atatea ”pacate” ascunse si facute prin spate sau cu obraznice la vedere, cinice, arogante, amuzante de catre cei ce nu i se mai supun si nu vor sa-i mai slujeasca in sistemul parazitar faraonic si labordelator al obrazniciei lui, invins de pacatul ajuns la apogeu, la triumful isteric, istoric, isturic si pagan, dupa formula ”traiasca obraznicia”... noastra, a voastra... o commedie ho-ho-ho-ho-hororeca... de frica.

Impatimitul neputincios ce musca din sfinti si din Dumnezeu la aparitie se da suparat acuzand ca cica ar fi victima vrednica a silniciei si deranjului si se razbuna in mod reflex ”curatind” afara pe Dumnezeu de peste tot cu sodoma si gomora, un detergent ”minune” mai ceva ca la balamucul isteric nervos, furios, iesind din minti si amentind cu distrugerea si sinuciderea, pe care ca nebunul grozav o si face, isi permite cu nepasare de suflet prefacandu-se ca nu stie si nepasandu-i dinadins. Pe diavoli si pe duhurile rele nu le acuza deloc desi pacatul si duhul lumii i-a facut viata un cosmar ci se mituie zambind si-i place pentru ca are nevoie de pace si odihna, increzandu-se in mantuirea de la pacat si de la duhul rau, culmea, ca sa scape de ei si de tulburarea adusa in minte si suflet... cum? pai asa crede ca scapa, tradand, adica dandu-se si devenind a lor ca un fraier tzepuit care nu-si pune problema ca impatimirea accelerata si intretinuta, satisfacerea sevrajei nu-ti poate da pace si odihna niciodata ci sclavie. Ca sa o satisfaci vei ucide, vei fura, vei minti, vei insela silnicit, fortat, in sclavia pacatului si a stapanului de sclavi, lumea si diavolul luxiferic ce te amageste ca-ti dau pace si odihna, belsug ca pui in barsupiul lor si ca te rezolva cu bani multi pentru o lipsa de griji indelungata. Tzeapa, te rupi de Dumnezeu, de comuniunea sfanta si smerita si-ti pierzi pacea, odihna si somnul in vesnicie, te pierzi si vei dispera intro tulburare fara de sfarsit si fara de scapare, caci atat au sa-ti dea cei ce cad din Cer ca sa te distreze in cruzime si prostie, singuratatea in neputinta tuturor patimilor acuzand dupa ce cazi si musti sa iei si sa prazi uniti in haita talhareasca ce se ocupa cu pirateria, mintind suparat acuzand ca alti-s de vina, dand orice sa te razbuni crunt distrugand tot ca sa crediblizezi si sa-ti musamalizezi nesabuinta, obraznicia, rautatea, vina. Ei, mai marii ce te bantuie, nu te pot ierta, nu te pot ajuta, n-au ce-ti da si te lauda, te linistesc sa crezi ca-ti pod da ei pace, odihna, linistire, stapanire insa e amagire, ispitire, e tzeapa ca sa te ia din Dumnezeu si sa te odihneasca in patimile lor, pacate proaspete repetate cu obraznicie confundand plinatatea duhului cu ingamfarea trufiei, ca sa te simti mare, insa nerabdand adevarul abbadonanist o sa cazi in capcana necredintei ”fericit” in patimile tale ca sa dormi anesteziat la suflet pana mori... si abea apoi te trezesti, speriat de ce poate sa-ti faca, fiindca ispitit de ei te-ai insingurat sa te odihnesti in minciuniune, sa ai pace si comoditati pana la batranete, insa in singuratate nu e pace, nu e odihna ci bani morti ascunsi ce te tin legat, care nu-ti pot da nici odihna nici iertare asa ca degeaba te-ai pitit dupa cires ca ti-ai pierdut iubirea si pacea daca te-ai sustras... printre elefantii ascunsi in cires.

Stii de ce au elefantii ochii rosii? Nu stiu. Pai ca sa se poata ascunde mai bine in cires. Ai vazut vreun elefant in cires? Nu. Niciodata. Ei vezi cat de bine s-au ascuns? N-au pace si de aia innabuse si tradand cad... in somn. Pe multi i-a strivit.