Postul Mare elemente practice

[CristianR]

După cum spun preoții, practic ultima săptămână a Postului Mare a fost a șasea, Săptămâna Patimilor fiind una aparte, cu participare mai intensă la slujbe, mai multă rugăciune și postire. Dacă șase săptămâni a durat urcușul muntelui, acum atacăm piscul.

Există reguli tipiconale în Triod și Tipicul Sf. Sava, din ce am înțeles, dar sunt deosebit de aspre, pentru monahi. Știu că sunt și mulți mireni care duc vieți asemănătoare cu ale monahilor, mai ales dacă trăiesc singuri și simt nevoia unei vieți duhovnicești mai arzătoare.

Părerea mea este că, după cum Hristos "a fost dus de Duhul în pustie", unde a postit patruzeci de zile, și pe noi tot Duhul trebuie să ne cheme la o postire mai puternică, iar nu vreo ambiție personală, vreo dorință de performanță – fie ea și ascetică. De aceea cred că este nevoie de binecuvântarea duhovnicului și de rugăciunea noastră prealabilă, ca să se facă voia Domnului în inima noastră, ca noi să facem voia Lui, nu pe a noastră.

Postirea servește rugăciunii, ne poate înmuia inima, ne poate smeri, ne poate face mai receptivi la rugăciunile din biserică, mai atenți. Poate să aprindă focul în inimile noastre.

Dar și reversul este posibil, putând să ne facă mai reci, lipsiți de empatie, poate chiar duri cu ceilalți, urâcioși, nervoși, frustrați; obosiți, neatenți, letargici.

Și ca să ajung în cele din urmă la răspunsul pe care-l doreai, am înțeles că regula pentru monahi (cea mai aspră) ar fi:

- ajunare luni-miercuri până seara, când se mănăncă puțină pâine și se bea apă
- joi tot o masă, seara, dar cu dezlegare la ulei și vin.
- vineri ajunare de toată ziua, iar cine poate, chiar până sămbătă seara.