Postul Mare elemente practice

[CristianR]

În prealabil postat de Iorest

Bine spus, din păcate nu avem compilat de la marii duhovnici ai României tradiția de post din B.O.R. m-ar ajuta foarte mult.

Tipicul Sf. Sava înțeleg că tocmai asta este – o compilație care a adunat practici din primele secole creștine. Duhovnicii noștri recenți aveau păreri diferite cu privire la asprimea postului. O rânduială de post aspru cu siguranță ar fi putut fi găsită la Părintele Cleopa (poate că există așa ceva în vreauna din multele cărți publicate sub numele său), în timp ce Părintele Arsenie Papacioc sublinia că el nu recomandă nevoința aspră, punând accentul pe o conștientizare permanentă a prezenței lui Hristos lângă noi și în noi.

La Părintele Galeriu postul era așa cum îl știm rânduit de Biserică, inclusiv cu ajunările ocazionale. "La Dumnezeu se intră în stare de jertfă", spunea adesea, accentuând conștientizarea prin participarea cu atenție și înțelegere profundă la slujbele Bisericii ori la rugăciunea particulară.

Și mă gândesc acum mai ales la unicitatea deniilor, cu conținutul lor atât de mișcător, menit să ne poarte cu inima și gândul lângă Hristos, parcurgând împreună cu El treptele acestea spre Cruce și Înviere.

De mult ajutor duhovnicesc găsesc faptul că deniile sunt la sfârșitul ajunării, o culminare în rugăciune a întregii zile. Dacă nu s-ar încheia cu rugăciune, aș vedea ajunarea ca pe o ardere irosită în vânt, fără a aprinde inima.

Am atacat prima zi luni fără mâncare și apă până după ora 24 când m-am hidratat ușor - nu pe săturate, sper si marți la fel practic m-am inspirat de la Remus-Emilian care zicea pe pagina lui de facebook că postește până după slujba de Înviere începând din Duminica Floriilor.
Evident eu nu pot posti atât, asta e, dar poate o să mai prind o zi - miercuri.

Poate măcar apă ar trebui să bei – e o practică obișnuită la monahi și nu strică ajunarea, nu-ți slăbește duhul.

Având în vedere că postul nu este scop în sine, ci este menit să aducă roade duhovnicești în cei care-l țin, ar fi de folos dacă vrei să ne împărtășești câte ceva din efectele pe care aceste zile de nevoință (de la începutul Postului Mare) le-au avut asupra ta, respectiv dacă te ajută să participi mai intens la slujbe, dacă inima devine mai simțitoare la rugăciune, dacă răbdarea și mila față de semeni a crescut, dacă te face să te simți revigorat, dacă ai mai multă energie, ori din contră – și eventual alte lucruri pe care ai dori să le împărtășești cu noi.

Asta dacă nu cumva întrebările mele sunt prea personale, căci n-aș vrea să te ispitesc cumva spre a te lăuda ori mândri.