Împărăția lui Dumnezeu- de la mit la realitate( pe înțelesul tuturor)

[cozia]

Nici nu este nevoie folosind tehnici de gândire pozitivă să facem presupuneri referitoare la componența poporului din Ierusalimul de atunci împărțindu-i în două grupuri de iubitori și indiferenți.

Privește la reacția ucenicilor Lui. Vorba aia, cei care au văzut MINUNILE cu ochii lor, le au atins, le au mirosit și gustat: pâinea, peștii, vinul, rănile vindecate ale leprosilor, cei treziți din morți.
După arestul lui Iisus, unde au dispărut cu toții!
Ca să vezi ce schimbătoare este natura umană și cat de repede SE RESETEZA INFORMATIA( elemente de psihologie elementara), in urma unor factori agravanți externi.
Oare de ce nu s au simțit în siguranță știind ca Iisus poate ordona legiunilor de îngeri să i termine în n număr de feluri pe asupritori apărând din neant.

Putea crea un zid de foc sau un canal cu lava între ei și romani. Putea să i incapaciteze. Și totuși apostolii au fugit care încotro și asta la scurt timp dupa ce și au reînnoit vocal cu aplomb maxim toți intr o suflare dragostea pentru rabi, pentru Învățătorul lor. Ridicau indignați vocile ca să se facă auziți la Cină cea De Taină, ultima cină , afirmând ca ei nici morți nu-l vor lăsa.

Faptele astea trebuiesc precizate pentru a ne putea vedea pe noi mai bine!

Petru așa cum l a și trezit Iisus la realitate prezicându-i i cum va gândi și acționa, fiind înconjurat de TURNĂTORI DIN RÂNDUL POPORULUI care îi vânau pe ucenici pe străzile întunecate ale orașului, s a dezis de Hristos de trei ori în decursul nopții până la primul strigat al cocoșului. Vorba aia, PETRU!!! Cel mai iubitor… La ce sa ne mai așteptăm din partea poporului.

Întrebarea este oare de ce ? Simplu, deoarece se simțea neajutorat, FĂRĂ SPATE, fără…putere. Nu era încă momentul să se predea precum un martir. Mai avea încă multe de făcut pentru Creștinism!

Mda, foarte complexă treaba! Cu cât ne afundăm mai mult în cititul Evangheliei cu atât apar mai multe întrebări și dileme.

Da mulți dintre ei erau cu inima curată, săraci cu duhul, nevoiași, prăpădiți, dar în același timp și ușor manipulabili de către stăpânirea marilor preoți, TOT CA ȘI ASTĂZI, cum bine ai remarcat.
Faptul ca brusc după trei zile iubitorii umili, curați la suflet și modești de Hristos au dispărut și la înaintare au apărut tot brusc urătorii, este doar o presupunere de a ta.
Dacă asta ar fi fost adevărat Iisus n ar fi intrat cu tristețe în oraș.
Trebuie să știi și tu, ca tine de bun simț ca oamenii la țară de atunci nu puteau avea alte preocupări în momentele când li se cerea prezența la dezbateri, executări și la votare. NU ERA DUPĂ EI. Să fim serioși, Nu stătea nimeni pe jocuri și sa tragă prafuri pe nas ca acum, ignorând alegerile.

“ Abia mai târziu, luminați de Duhul Sfânt, creștinii vor începe să înțeleagă toate acestea și să facă și ei la fel.”

Mult mai târziu, aș preciza. Primii creștini, în primele sute de ani erau reprezentați tot de iudei locuitori în imperiul Roman, Grecia. Privind la frescă și mozaicul din altarele Romei, Veneției, Ravenei, șamd lăsat în urmă de românii creștini, fenomenul a luat amploare de abia după anul 1000.