Morala in afara bibliei!?

[Demetrius]

În prealabil postat de Inorogul

...De cele mai multe ori reactionez fata de afirmatiile care clameaza perfectiunea infinita, totala, indiscutabila, universal etc., a tot ceea ce tine de credinta si imprefectiunea, cu aceleasi atribute sus-mentionate, a oamenilor si a sistemelor de valori care nu subscriu credintei respective.

In definitiv, nu cer nimanui sa creada ca eu nu voi sfarsi in Iad, ci sa nu se comporte ca si cum eu as sfarsi in Iad.

Numai bine!

Eu afirm(clamez) perfectiunea infinita, totala, indiscutabila, universala a tot ceea ce tine de Hristos si de credinta in El.
Nu ma refer la cei care nu cred in El; e treaba lor.
Nu este nicio diferenta intre acele timpuri si aceste vremuri; asadar, Scriptura este de actualitate.
Oamenii acelor vremuri nici nu puteau concepe dinainte parametrii noii gandiri(noua moralitate) pe care Iisus Hristos le-a indus-o prin demonstratii.

Afirm ca crestinismul(noua gandire) reprezinta o noua orientare morala fiindca defineste pacatul in profunzime(in cuget), nu doar la vedere(in fapta); de aceea tamaduirea Mantuitorului se facea prin Cuvantul adresat gandirii.



P.S. In randurile pe care le scrii si pe care le-am citit cu atentie se vede clar ca ai incredere mare in rationamente, pe care le cauti si in minuni; sincer, imi pare rau.
Minunea cea mai mare e ca si in minuni sunt ratiuni la care accesul este posibil doar prin credinta.

În prealabil postat de Demetrius

Nu este nicio diferenta intre acele timpuri si aceste vremuri; asadar, Scriptura este de actualitate.

Pai uite una din diferente:

În prealabil postat de Demetrius

Oamenii acelor vremuri nici nu puteau concepe dinainte parametrii noii gandiri(noua moralitate) pe care Iisus Hristos le-a indus-o prin demonstratii.

În prealabil postat de Demetrius

se vede clar ca ai incredere mare in rationamente, pe care le cauti si in minuni; sincer, imi pare rau.

Din pacate, in momentul in care introduci rationamentul in chestiunea minunilor, acestea isi pierd farmecul...

În prealabil postat de Demetrius

Eu afirm(clamez) perfectiunea infinita, totala, indiscutabila, universala a tot ceea ce tine de Hristos si de credinta in El.
Nu ma refer la cei care nu cred in El; e treaba lor.
Nu este nicio diferenta intre acele timpuri si aceste vremuri; asadar, Scriptura este de actualitate.
Oamenii acelor vremuri nici nu puteau concepe dinainte parametrii noii gandiri(noua moralitate) pe care Iisus Hristos le-a indus-o prin demonstratii.

Afirm ca crestinismul(noua gandire) reprezinta o noua orientare morala fiindca defineste pacatul in profunzime(in cuget), nu doar la vedere(in fapta); de aceea tamaduirea Mantuitorului se facea prin Cuvantul adresat gandirii.



P.S. In randurile pe care le scrii si pe care le-am citit cu atentie se vede clar ca ai incredere mare in rationamente, pe care le cauti si in minuni; sincer, imi pare rau.
Minunea cea mai mare e ca si in minuni sunt ratiuni la care accesul este posibil doar prin credinta.

Scrisesem foarte mult dar m-am razgandit, ca bateam campii :).

Voi spune doar atat:

1) Inca de la nastere eu actionez in stricta dependenta fata de sistemul in care ma regasesc, pe baza informatiilor pe care le primesc de la acesta. Din pacate/fericire, in sistemul meu, minunile sunt imperceptibile, indiferent daca ele exista sau nu.
2) Un sistem in care minunile sunt posibile este un sistem inechitabil. Ce valoare ar capata "munca" intr-un astfel de sistem? Prefer mai putine minuni si mai multa munca. ...Iar rugaciunea nu intra la capitolul munca;
3) O minune nu poate fi catalogata niciodata ca fiind buna sau rea, in termeni absoluti; orice minune este rea pentru anumite entitati si buna pentru alte entitati.

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Din pacate, in momentul in care introduci rationamentul in chestiunea minunilor, acestea isi pierd farmecul...

:) Spre exemplu: in momentul in care o minune are loc, ea inceteaza sa mai fie o minune. Devine cel mult un fenomen foarte rar, fara o explicatie aparenta :).

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de CristianR

Așa este. Când Hristos a spus „N-am venit să stric Legea, ci să o plinesc (desăvârșesc)”, avea în vedere lumea la care se raportau și în care trăiau cei cărora le vorbea: cea căzută, a păcatului. Nu mai era nimeni în stare să-și amintească ceea ce fusese odinioară, înainte de cădere. Și puțini s-au recunoscut în El, puțini L-au recunoscut ca fiind Chipul lor.

A înnoit omul restaurându-l, de fapt; l-a șters de praf, de murdăria care îl acoperise de atâta vreme, redându-i strălucirea cea dintâi, uitată de el.

Așa încât sfinții nu sunt oameni ce au calități de excepție, care au urcat multe trepte în sensul adăugirii a ceva la ființa lor, ci oameni care s-au supus lucrării curățitoare și luminătoare a harului, care au ajuns să reflecte frumusețea cea dintâi a omului.

Păcatul este vechi; harul este mereu nou.

Da frate, bine zis, mulţumesc pentru frumosul cuvânt!

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Pot sa raspund si eu?
Normal ca nu-l laud pentru niciuna.

Asa face si Dumnezeu cand omul vede ca greseste.

Nu as aplica aceleasi lectii, deoarece sunt situatii diferite, si fapte diferite, cu consecinte diferite.

Asa face si Dumnezeu, cand vede ca oamenii fac pacate.In functie de gravitatea lor aplica si masurile de corectie.

(Am putea zice ca, daca continua sa ia note mici, o sa fie nevoit sa fure din portofele :)) )

Adica pacatele mici( "nota mica la scoala") netratate duc la pacate mari
in timp(furt).Din aceasta cauza, atunci cand Dumnezeu vede ca faci pacate
si nu le constientizezi iti atrage intr-un fel atentia ca nu esti pe drumul cel bun.Scopul lui Dumnezeu este sa te atentioneze sa te intorci pe drumul cel
bun si sa nu continui pe drumul ales, pentru ca o sa faci pacate si mai mari.
Adica in viitor tie o sa-ti fie si mai rau.Iar Dumnezeu nu doreste asta.

Care parinte ar dori ca fiul sau sa sufere ? Ei bine asa cum un parinte nu doreste ca fiul sau sa sufere , asa nici Dumnezeu nu doreste ca omul sa sufere.

b)

Isi face singur un rau (in ambele situatii), si trebuie sa inteleaga ca n-o sa-i mearga bine daca continua sa aiba acelasi comportament.

Exact asta cere si Dumnezeu de la noi.Se ne intoarcem fata catre EL si
spatele catre tatal minciunii.

Daca asta era scopul intrebarii, atunci, nu, n-o sa-mi pese mai mult de pierderea mea materiala decat de pierderea lui comportamentala in sine.

Si ai face asta pentru ca.. ehm il iubesti, tii la el. Ei bine asa si Dumnezeu ne iubeste.Il iubeste pe om, incat si-a trimis pe unicul Sau Fiu, Dumnezeul Fiul-Iisus Hristos ca sa se jertfeasca pe Sine pentru a-i da omului o sansa la mantuire.

Exista. In primul rand, furtul reprezinta o fapta care ii afecteaza negativ si pe altii, si este facuta cu buna stiinta, care se poate transforma in lucruri mai grave. Este o fapta destul de grava, si trebuie asociata cu o tinere de morala sanatoasa, si se poate aplica si o pedeapsa sanatoasa (nu mai primeste bani mult timp).

Ei bine, asa face si Dumnezeu. In functie de greseala facuta de om, ii da
anumite canoane pe care sa le faca.Scopul canonului fiind acela de indreptare
a omului.De aceea Dumnezeu , a dat omului Biserica,Sfinti, Duhovnici si Mari
Teologi.

Pe de alta parte, o nota mica nu este la fel de grava. Poate nu a inteles bine, poate avea o zi mai poasta in momentul acela, sau poate pur si simplu atata a putut. In cazul notei poaste, singurul caruia ii face rau este lui insasi.

Adica judeci si circumstantele in cadrul carora, copilul a facut greseli.
Asa face si Dumnezeu.Cand il atentioneaza pe om si il evalueaza, Dumnezeu
tine cont si de circumstantele in care omul a gresit.

Aceasta nota proasta poate fi schimbata, prin invatat, sau fiind ajutat, etc. Se poate aplica si un fel de pedeapsa, dar mai putin drastica decat la furt.

Exact.De aceea Dumnezeu a lasat aici pe pamant Biserica Sa,
Sfanta Scriptura si duhovnicii.Duhovnicul are menirea ca sa schimbe "nota proasta" (pacatul) invatandu-l pe om si ajutandu-l pe om
sa inteleaga ce este iubirea lui Dumnezeu si cine este Dumnezeu.

Dar cum doreste Dumnezeu ca "nota proasta"(pacatul) sa fie schimbata, sa nu mai existe si sa fie inlocuita cu o "nota buna"(virtute) ?
Prin primirea de catre om a dreptei(orto) invataturi(doxa).Adica ortodox.
Adica calea ortodoxiei este singura cale prin care il vei cunoaste pe Dumnezeu.

Iar asta incepe prin a inceta sa luam note proaste(pacate) si sa invatam dreapta-invatatura(ortodoxia) pentru a lua note bune(virtuti).Iar daca vom face acest lucru asa cum un copil cu note bune va lua examenul, asa si noi vom lua examenul mantuirii noastre avand mai multe virtuti decat pacate(adica avand mult mai multe note bune decat note proaste).

De aceea, Dumnezeu invita pe toata lumea sa se pregateasca pentru
examenul mantuirii.Vezi pilda:Intoarcerea fiului risipitor.

[Demetrius]

În prealabil postat de Inorogul

Scrisesem foarte mult dar m-am razgandit, ca bateam campii :).

Voi spune doar atat:

1) Inca de la nastere eu actionez in stricta dependenta fata de sistemul in care ma regasesc, pe baza informatiilor pe care le primesc de la acesta. Din pacate/fericire, in sistemul meu, minunile sunt imperceptibile, indiferent daca ele exista sau nu.
2) Un sistem in care minunile sunt posibile este un sistem inechitabil. Ce valoare ar capata "munca" intr-un astfel de sistem? Prefer mai putine minuni si mai multa munca. ...Iar rugaciunea nu intra la capitolul munca;
3) O minune nu poate fi catalogata niciodata ca fiind buna sau rea, in termeni absoluti; orice minune este rea pentru anumite entitati si buna pentru alte entitati.

1- Oricine interactioneaza cu sistemul in care-si fixeaza obiective.
Insa in sistemul terestru, in care suntem acum, se aplica, fara sa vrem, regulile Imparatiei lui Dumnezeu, care ne-au fost deja transmise; de cele mai multe ori, noi nu vrem sa acceptam "conditii" pe care simturile noastre trupesti nu le percep direct.
2-Este cel mai echitabil sistem(credinta in Dumnezeu) fiindca minunile se infatuiesc pe motiv de necesitate a iubirii.
3-Depinde de obiectivele acelor entitati. Obiectivele materiale n-au relevanta fiindca sunt trecatoare, chiar daca par principiale.

[Demetrius]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Pai uite una din diferente:






Din pacate, in momentul in care introduci rationamentul in chestiunea minunilor, acestea isi pierd farmecul...

1-Nu e nicio diiferenta fiindca nici astazi oamenii nu-L accepta pe de-a-ntregul, ci doar cat sa-si intretina inchipuirea ca sunt si ei crestini "veritabili".
2-Eu am spus ca prin credinta rationamentul se ridica la capacitatea de a explica minunile, dar tu nu ai sesizat asta, ceea ce e rezonabil pentru mine.

În prealabil postat de oaie_cugetatoare

De aceea, Dumnezeu invita pe toata lumea sa se pregateasca pentru
examenul mantuirii.Vezi pilda:Intoarcerea fiului risipitor.

Din fericire (sau pacate), Dumnezeu este tipul de parinte care nu intervine in ce face copilul, si il lasa sa vada singur ce a gresit din consecinte.

De exemplu, Dumnezeu l-ar fi lasat pe copil sa ia note mici in continuare, pana ar fi picat clasa, si s-ar fi motivat singur sa invete.

Sau Dumnezeu l-ar fi lasat sa fure bani din portofele pana ar fi fost prins de politie, moment in care probabil ca s-ar fi oprit.

Dumnezeu, in caz ca intr-adevar ne vegheaza pe noi toti, nu intervine, pentru ca asta ar afecta liberul arbitru, si egalitatea intre oameni.

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Din fericire (sau pacate), Dumnezeu este tipul de parinte care nu intervine in ce face copilul, si il lasa sa vada singur ce a gresit din consecinte.

Nope.De aceea copilul si oricine este botezat (Taina Botezului) are ingerul
pazitor.Una din metode prin care ingerul pazitor iti vorbeste este constiinta.
Dar si prin constiinta tot Dumnezeu iti vorbeste.Ca de asta o ai.

De exemplu, Dumnezeu l-ar fi lasat pe copil sa ia note mici in continuare, pana ar fi picat clasa, si s-ar fi motivat singur sa invete.

Nope, faptul ca acel copil a picat clasa , a facut-o pentru ca asa a dorit(vrut)
el.N-a vrut sa faca ascultare de parinte, deoarece asculta de cel
intunecat, care fie prin mandrie sau alte tentatii l-a adus in situatia de a
pierde clasa.Adica vrajmasul l-a aruncat in dezamagire.

Sau Dumnezeu l-ar fi lasat sa fure bani din portofele pana ar fi fost prins de politie, moment in care probabil ca s-ar fi oprit.

Nope.Dumnezeu intervine prin constiinta de multe ori.Atunci cand constiinta
iti spune ca ceea ce vrei sa faci este un lucru rau dar totusi il faci, atunci
este alegerea ta.Dar ai fost avertizat prin constiinta ta, sa n-o faci si totusi
ai facut-o, pentru ca ai preferat sa faci ascultare de vrasmas si nu de parinte.

Dumnezeu, in caz ca intr-adevar ne vegheaza pe noi toti, nu intervine, pentru ca asta ar afecta liberul arbitru, si egalitatea intre oameni.

Dumnezeu nu intervine in decizia pe care o ei, adica iti respecta
ceea ce decizi tu, dar inainte de a lua decizia EL iti prezinta ceea ce ar fi
fost bine sa faci.Adica te lasa sa iei decizia in constiinta de cauza.
(asta este liberul arbitru)