"Ajutorul" acesta este neplacut Domnului?

[dobrin7m]

În prealabil postat de mirela.t

Vai, doamna Dobrin, ce mare crestină ai ajuns! Nu te mai saturi să judeci si să dai sfaturi în stânga si-n dreapta.

Ca să citez din propria-ti semnatură, vezi-ti mai bine de cârma mintii, că s-ar putea să sfârsesti prost.

Uite si o pildă cu dedicatie specială, pentru "judecătoarea" din tine :

pEntru ca sunt o atat de mare pacatoasa care nu se mai satura de pacatuit, si pentru ca deranjez atat de tare cu sfaturile care nu au cum sa fie primite de la mine, ca doar vin de la o pacatoasa iti adresez urmatoarea rugaminte: vrei sa imi faci un bine si sa incepi sa iubesti si vrasmasii asa cum sfintii indeamna? Incepe cu mine, poate simtind iubirea ta nu o sa mai judec lumea pe aici.
PS. Prima ta fraza ma catalogheaza , iar a doua ma judeca si ma si trimite in iad. Nu mai bine m-ai iubi? Ca de iubesti un drept ce mare lucru dar de iubesti un pacatos si un rau vei primi mare rasplata.
La ce bun sa ma impungi? Insa daca tu vrei asa impunge-ma in continuare. Ce sa zic voi suporta cu rabdare. dar apoi vrei sa ne iubim ca surorile? Dupa ce te racoresti?

[Yasmina]

În prealabil postat de Corinusha

Da, stiu. Eu fac cumparaturi pentru mama de cand eram mica; mereu uita sa cumpere cate ceva, si mergeam eu jos la magazin sa cumpar :))

De sot ce sa mi zic, el se intretine singur de la 14 - 15 ani, deci e clar ca stie mai multe decat mine si ca multe le face chiar mai bine decat mine, chiar daca e barbat.
Adevarul e ca ii multumesc lui Dumnezeu pentru ce sot mi-a dat, chiar daca e el reformat (nepracticant). Eu un om cu care se poate face casa si care e acolo langa mine cand am nevoie de sustinerea lui; e acolo si ma inurajeaza si ma ridica de cate ori cad, iar eu incerc sa fiu acolo pentru el, sa il ajut sa se ridice cand cade, sa il incurajez sa nu renuntela visuri atunci cand e greu. Suntem acolo, unul pentru elalalt tot timpul, fie chiar si cu un simplu sprijin moral si o vorba buna. Nici in cele mai frumoase visuri nu m-am gandit ca, casnicia, desi e grea, e si asa frumoasa.
M-a napadit melancolia-fericita :)
Chiar ma gandeam azi (ca azi am timp la servici sa si gandesc si sa ma si relaxez, desi trebuie sa fiu aici) ca sunt o femeie norocoasa de ce putin doua ori (va rog nu va ganditi la noroc ca la zeul - sau ce-o fi - noroc): am fost adoptata la noua luni de 2 parinti iubitori si am un sot de nota 10. Daca ne binecuvinteaza Dumnezeu si cu copii sanatosi si voinici, atunci eu nu mai pot sa Ii cer nimic in plus. Doar sanatate si putere si sa fim bine cu totii.. Ah, si PACE in lume.

Nu stiu cum sa iau comentariul asta :)
Desi te cunosc de pe aici ca fiind un om cu bune intentii(chiar dintre cele mai bune),comentariul asta pot spune ca este smintitor!
Adica esti de 2 ori norocoasa ...
Asta te indreptateste pe tine sa te simti cumva superioara altora care nu au avut aceste sanse! Acum poate nu dar in timp poti ajunge sa te trufesti ca esti mai cu mot decat altii.
Nu inteleg ce inseamna sa fii norocoasa ???
Inteleg,poti sa postezi Slava Lui Dumnezeu pt tot ce ti-a dat dar este mai bine sa pastram totul in tacere pt a nu-i tulbura si sminti pe altii care desi nu sunt inferiori noua cu absolut nimic ,nici macar nu au parte de asemenea daruri.
Altii mai slabi pot ajunge la concluzia ca Dumnezeu este rau si nedrept ,sau are toane si nu ne iubeste pe toti la fel ...
Cati oameni crezi ca s-or fi sinucis in fata laudaroseniei altora?

[tabitha]

Stai linistită dna Dobrin, ideea era doar să te fac să întelegi că trebuie să iei mai mult seama la tine însăti, decât să insisti să-ti dai cu părerea la nesfârsit pe o situatie pentru care nu ai nici cuprinderea de ansamblu, nici calificarea necesară; ca să nu mai spun că eu una nu ti-am cerut sfaturi. Sper ca acum e ceva mai clar. Crăciun cu pace si bucurie!

PS: eu nu te-am făcut mare păcătoasă, nu te cunosc îndeajuns si nici nu am căderea să mă pronunt în sensul ăsta.

[dobrin7m]

În prealabil postat de mirela.t

Stai linistită dna Dobrin, ideea era doar să te fac să întelegi că trebuie să iei mai mult seama la tine însăti, decât să insisti să-ti dai cu părerea la nesfârsit pe o situatie pentru care nu ai nici cuprinderea de ansamblu, nici calificarea necesară; ca să nu mai spun că eu una nu ti-am cerut sfaturi. Sper ca acum e ceva mai clar. Crăciun cu pace si bucurie!

Multumesc de urare si tie si familiei tale la fel!
Pai iubita mea Mirela, am venit eu aici sa iti dau tie sfaturi? femeia pe acest topic cerea o parere, daca e bine sau nu ca sora ei fura din casa bani si ascunde de barbat si daca asta atrage rele asupra membrilor familiei ei. Eu mi-am spus parerea, acum ca parerea aceasta a suparat atat de tare pe tine, pe Iasmina, eu ce sa fac?
Parerea mea, nu vine din calificari, adica studii nu stiu unde, si citate invatate pe de rost ci vine din propria mea viata, din propria mea experienta.
Sotul meu a fost astfel, cand m-am casatorit, soacra mea si fratii lui mi-au spus: vezi ca e rau, totul pana la bani. Apoi am trecut si prin faza ascunsului de bani (adevarat asta inainte de Grecia si de a ma apropia de Dumnezeu) ca sa ajut pe ai mei mai saraci, dar nu l-am facut mai bun ci din contra.
De abia dupa ce Dumnezeu mi-a deschis inima si mintea sa inteleg ca raul nu il vindeci cu rau, ci cu binele, abia dupa ce Dumnezeu m-a invatat sa fiu ascultatoare, blanda, de incredere pentru sotul meu, abia atunci am inceput sa vad roadele. Astazi sotul meu este mai bun ca mine de o mie de ori, si astazi pot spune ca nu mai apucam sa avem bani de prisos pentru ca avem rude sarace pe care le sustinem, in Romania, frati, surori, dar o facem, impreuna, cu intelegere, si atat de bine este si atata pace avem in casa. Insa ca sa pot face aceasta , cu ajutorul lui Dumnezeu a trebuit sa vad cauza pentru care el a devenit asa. Si astfel am descoperit o copilarie urata, in saracie, un copil devenit acum adult, care a suferit mult fiind lipsit de multe lucruri.
Pe unii oameni suferinta ii schimba, si nu pot ierta pe cei care le-au provocat-o. Asta pentru ca nu l-au cunoscut pe Dumnezeu cu adevarat.
Da, acolo unde se minte, mint toti cei din jur pentru a acoperi minciuna fata de cel care nu trebuie sa stie. Este ingrozitor acest lucru, iar in familie nu are ce cauta minciuna. Daca un membru al familiei sufera de un pacat el trebuie vindecat insa vindecarea vine prin virtute nu printr-un alt pacat.
Astazi pot spune ca sotul meu este un om minunat, iubitor, intelegator si bland. Sufar de o boala ce ne afecteaza intreaga viata insa el este alaturi de mine si ne sprijinim reciproc. Dumnezeu l-a schimbat cu Harul Sau.
Va spun , femeia are un rol extraordinar in familie, ea trebuie sa treaca prin prefacerea sufletului, schimbarea mintii, sa inteleaga ca daca are un sot rau , sau necredincios spre exemplu, numai cu blandetea si iubirea lui Hristos va reusi sa aduca schimbarea in familia ei.

Primul lucru pe care l-am invatat cand am inceput sa caut pe Dumnezeu a fost sa caut sa vad ce este in mine, si sa invat sa stapanesc firea. Am inceput intai cu mine, ca sa vada sotul meu schimbarea. Caci de ii arati din carti citate, nu intelege, si nu aude si nu vede, dar de arati in tine, si din tine binele, atunci il simte si il vede.

Poate sunt insistenta , recunosc asta, insa este din cauza ca imi doresc nespus sa intelegeti, ca atunci cand am pornit pe drumul casniciei, noi femeile, avem si noi o responsabilitate, cum o au si ei barbatii nostri. Sa ii ducem spre mantuire, vom raspunde unul de altul, caci legati suntem sa stii, ce leaga Dumnezeu nimeni nu dezleaga.
Si insist chiar de ma veti face nebuna, ca trebuie sa constientizam cu totii ce importanta are rolul nostru ca femei, in familia crestina.
Eu stiu asta, pentru ca eu nu am crescut intr-o familie crestina, si pe mine a trebuit sa vina Dumnezeu sa ma invete.

Cand am vazut ce in mine, alaiul de pacate, am zis ca trebuie sa fug intr-o manastire ca numai acolo voi resi sa fac ceva cu sufletul meu. Insa duhovnicul a zis, ce iti trebuie ziduri de manastire, fa manastirea in inima, si casatoria e o cale de mantuire. Si am inceput sa caut si sa vreau sa gasesc calea pentru cei casatoriti. Sa vad cum trebuie sa lucrezi caci nu poti sa faci acatiste si rugaciuni si sa te izolezi de sot lasand-l in lumea lui. De aceea am zis, ca trebie sa pasiti impreuna, iar de unul e inainte trebuie sa astepte cu rabdare si pe celalalt. Toata viata este o cadere si o ridicare, insa tot timpul nu trebuie sa uitam ca , caderile unuia sunt si ale celuilalt si ridicarile unuia sunt si ale celuilalt.
In fine, se pare ca parerea mea a lovit in casniciile voastre , voi fiind mai moderne, insa credeti-ma , macar atat sa ma credeti ca un rau se scoate doar cu un bine nu tot cu un rau. A spus-o Hristos.

No , ma iarta Mirela, si Iasmina, nu am stiut ca postarile mele vor lovi in intelegerea si modul de viata al vostru. Nu am avut intentia asta.
Sincer urasc atat de tare minciuna, poate si pentru ca am descoperit ca mai bine de trei sferturi din oameni mint, in diverse moduri si cu diverse scopuri. E foarte dureros sa privesti oamenii care mint dar ma gandesc la Hristos cat de dureros este sa priveasca la toti oamenii de pe pamant care pacatuiesc.

O sarbatoare a Nasterii Domnului binecuvantata cu multe bucurii si familie fericita sa aveti!
Cu drag Mihaela

[Corinusha]

În prealabil postat de Yasmina

Nu stiu cum sa iau comentariul asta :)
Desi te cunosc de pe aici ca fiind un om cu bune intentii(chiar dintre cele mai bune),comentariul asta pot spune ca este smintitor!
Adica esti de 2 ori norocoasa ...
Asta te indreptateste pe tine sa te simti cumva superioara altora care nu au avut aceste sanse! Acum poate nu dar in timp poti ajunge sa te trufesti ca esti mai cu mot decat altii.
Nu inteleg ce inseamna sa fii norocoasa ???
Inteleg,poti sa postezi Slava Lui Dumnezeu pt tot ce ti-a dat dar este mai bine sa pastram totul in tacere pt a nu-i tulbura si sminti pe altii care desi nu sunt inferiori noua cu absolut nimic ,nici macar nu au parte de asemenea daruri.
Altii mai slabi pot ajunge la concluzia ca Dumnezeu este rau si nedrept ,sau are toane si nu ne iubeste pe toti la fel ...
Cati oameni crezi ca s-or fi sinucis in fata laudaroseniei altora?

Auch, n-am stiut ca poate fi interpretat mesajul meu in felul acesta. Nu era o lauda, nu sunt mai cu mot deloc. Nu stiu cum s-a interpretat asa, de la ce...
In fine, rog pe dl admin sa imi stearga mesajul precedent, nu vreau sa par ce nu sunt.
Yasmina, imi cer scuze ca ai inteles cum ai inteles, dar lchiar nu era o lauda...
Ideea e ca Dumnezeu m-a ajutat de zeci sau sute de ori mai mult decat merit.

Sarbatori fericite tuturor si imi cer scuze celor carora le-am gresit in vreun fel.

În prealabil postat de Corinusha

Adevarul e ca ii multumesc lui Dumnezeu pentru ce sot mi-a dat, chiar daca e el reformat (nepracticant). Eu un om cu care se poate face casa si care e acolo langa mine cand am nevoie de sustinerea lui; e acolo si ma inurajeaza si ma ridica de cate ori cad, iar eu incerc sa fiu acolo pentru el, sa il ajut sa se ridice cand cade, sa il incurajez sa nu renuntela visuri atunci cand e greu. Suntem acolo, unul pentru elalalt tot timpul, fie chiar si cu un simplu sprijin moral si o vorba buna. Nici in cele mai frumoase visuri nu m-am gandit ca, casnicia, desi e grea, e si asa frumoasa.
M-a napadit melancolia-fericita :)
Chiar ma gandeam azi (ca azi am timp la servici sa si gandesc si sa ma si relaxez, desi trebuie sa fiu aici) ca sunt o femeie norocoasa de ce putin doua ori (va rog nu va ganditi la noroc ca la zeul - sau ce-o fi - noroc): am fost adoptata la noua luni de 2 parinti iubitori si am un sot de nota 10. Daca ne binecuvinteaza Dumnezeu si cu copii sanatosi si voinici, atunci eu nu mai pot sa Ii cer nimic in plus. Doar sanatate si putere si sa fim bine cu totii.. Ah, si PACE in lume.

Bravo tie! Sa tot citim despre oameni "norocosi", impacati cu sine si impliniti in casnicie, care nu uita sa-i multumeasca lui Dumnezeu! :)

E un mesaj pozitiv, venit din inima, iar tu poti fi un exemplu pentru cei care nu mai au parinti naturali sau au fost abandonati de acestia, o incurajare pentru cuplurile care au adoptat copii, urmeaza sau se tem sa o faca si o bucurie pentru casatoriti si necasatoriti.
Multumim pentru postarea ta!

[Parascheva16]

Am spus ca o sotie nu este doar o menajera. Prin asta, nu am dorit sa sugerez ca e ceva rusinos in a face treburi prin casa sau ca nu ar trebui sa faca asta o sotie. Din contra.

Ideea este ca o sotie nu se rezuma la a face menajul si a avea copii.

Am intalnit si citit despre unele familii in care sotul o vedea pe femeie doar ca o menajera. Nu insemna nimic mai mult. De ce sa plateasca menajera, bucatareasa, prostituate, cand poate sa aibe toate astea intr-o singura femeie si iese si mai ieftin? Sunt destui cu astfel de mentalitati, inclusiv in asa zisul Occident civilizat. Exista si barbati 'crestini' care vad femeia ca pe o servitoare: menaj, facut copii. Preocupati de cum trebuie sa fie femeia si cum trebuie sa se supuna ea, in loc sa se preocupe de ce inseamna sa fi capul familiei si ce responsabilitati au ei. Chiar era cineva pe forum, cu ceva timp in urma, care afirma ca doreste o sotie doar cu 4 clase, ptr. a fi mai usor stapanita.

Corinusa. Ai spus ca datorita inaintaselor noastre, noi trebuie sa avem si servici si sa fim si mama si sotii si barbati. Da si nu. Si in trecut femeile aveau indeletniciri, preocupari, nu stateau doar sa spele si sa faca de mancare. De ex.: faceau haine care erau duse de barbatii lor in targ. Apoi, in Romania, comunismul a fost cel care a scos femeia din casa si a aruncat-o in fabrica. In Vest a fost folosita alta metoda. Oricum, feministele de ieri nu sunt cele de astazi. Daca in trecut, femeia a dorit sa fie platita la fel ca barbatul ptr. aceiasi treaba, acum feministele trancane despre faptul ca femeia e libera sa aibe cati parteneri vrea ea(nu ma refer la cele tinere, ci sunt femei, de varsta cu mama mea, care au idei dastea).

[Yasmina]

În prealabil postat de Corinusha

Auch, n-am stiut ca poate fi interpretat mesajul meu in felul acesta. Nu era o lauda, nu sunt mai cu mot deloc. Nu stiu cum s-a interpretat asa, de la ce...
In fine, rog pe dl admin sa imi stearga mesajul precedent, nu vreau sa par ce nu sunt.
Yasmina, imi cer scuze ca ai inteles cum ai inteles, dar lchiar nu era o lauda...
Ideea e ca Dumnezeu m-a ajutat de zeci sau sute de ori mai mult decat merit.

Sarbatori fericite tuturor si imi cer scuze celor carora le-am gresit in vreun fel.

Sarbatori fericite si numai ganduri bune!
Nu doresc discutii mai ales in preajma spiritului de sarbatoare.
Nu sunt invidioasa pe oamenii fericiti ci chiar ma bucur sincer,pt ca oamenii fericiti,impliniti poate ca aduc o vibratie pozitiva in lume.
Prea multe necazuri si lume nefericita printre noi.

Eu nu cred in noroc si nici in vrednicia omului.
Nu pt ca suntem vrednici in vreun fel primim tot felul de daruri ci pt ca Dumnezeu are logica Lui in toate;si cei care nu primesc destule aici in viata asta pe pamant,vor primi in cea viitoare,mai ales ca noi suntem crestini si nu ne punem toate sperantele in viata de aici,de parca ar fi unica,ultima.

Unii au o casnicie buna iar altii una rea;la sfarsitul vietii cu toti ajung in Rai datorita vietii crestine pe care au dus-o.Este ca si cum ai merge in Hawaii,unii isi iau bilet la clasa business,altii la clasa intai si altii la economic...la sfarsit cu totii ajung in Hawaii,diferenta de comfort :)

Cred ca o treime din prietenele mele din Romania,se indreapta spre 40 nemaritate...
Crede-ma ca nu din invidie,ti-am scris ci am avut in minte mai multe cazuri ...Este greu sa intelegi de ce femei cu multe calitati nu au sansa sa aibe o familie si sa duca calitatile lor mai departe prin copii.
Nu sunt cu nimic mai prejos decat altele.
Si nici Dumnezeu nu este rau ca le-ar fi lipsit de sanse in timp ce altora le-a dat cu varf si indesat.
Sunt lucruri din socoteala lui Dumnezeu nestiute in judecata lumeasca.

Si cei care sunt la un moment dat nefericiti,vor merge mai departe cu viata lor si le va randui Domnul si lor un colt de implinire;rareori sunt cazuri de oameni fericiti toata viata sau nefericiti toata viata(extreme).

As dezvolta mai mult,insa nu cred ca mai este nevoie ,s-a inteles idea :)
Toate bune!

[Corinusha]

Yasmina, nici eu nu vreau discutii, mai ales in zile de Sarbatoare; eu doar vroiam sa clarific niste lucruri, sa specific ca nu incerc sa ma laud cu "norocul" meu. Chiar cred ca Dumnnezeu m-a ajutat mai mult decat merit. Insa in viitor nu am cun sa stiu cum vor fii lucrurile su sunt convinsa ca, intr-un fel sau altul voi da socoteala pentru pacatele mele. Nu am cum sa stiu cum lucreaza Dumnezeu si motivele pentru care ni se intampla lucrurile care ni se intampla, fie ele bune sau rele. Chiar ma doare cand vad oameni care, in opinia mea, merita mult mai multe lucruri bune in viata si inca nu s-au intamplat, de multe ori imi e oarecum ciuda ca eu am ceva si cineva mult mai bun decat mine i s-au intamplat prea multe lucruri rele, desi sunt convinsa ca Dumnezeu ii va rasplati si pe ei, si pur si simplu mi-e greu cand stiu ca nu pot ajuta cu nimic. Si eu am prietene bune carora li s-au intamplat multe lucruri rele, lucruri care eu cred ca nu le meritau, dar, desi stiu ca Dumnezeu are grija de noi toti si Le face toate la timpul lor, ma doare sa fiu eu fericita si altii sa sufere. Nu ma simt bine sa fiu fericita cand stiu ca altii sufera. Sunt eu mai ciudata ib multe lucruri si, desi sunt constienta de puterea lui Dumnezeu, totusi, ma diare sa stiu ca o prietena buna, care de de cel putin 2 ori mai buna si are un suflet curat este nefericita si i se intampla tot lucruri rele pe banda rulanta. Stiu si sunt convinsa ca Dumnezeu nu doarme si ca isi vor primi binele pe care il merita, dar tot sunt trista "nenorocul" lor prezent.


Parascheva, adevar graiesti. Feminustere le azi le-as numi feminazi, deoarece ele nu vor egalitate, ele vor sa aibe mai multe drepturi, mai multe privilegii decat barbatii. Exemplu banal si stupid, ele cred ca e perfect ok sa isi loveasca partenerii, dar daca partenerul raspunde la fel este un porc, jegos etc.
De fapt, nu e deloc in regula sa lovim, infiferent de sex. Violenta nu ajuta la nimic, ea doar inrautateste lucrurile, iar prin violenta lucrurile pot degenera enorm.

[Corinusha]

În prealabil postat de crinrin

Bravo tie! Sa tot citim despre oameni "norocosi", impacati cu sine si impliniti in casnicie, care nu uita sa-i multumeasca lui Dumnezeu! :)

E un mesaj pozitiv, venit din inima, iar tu poti fi un exemplu pentru cei care nu mai au parinti naturali sau au fost abandonati de acestia, o incurajare pentru cuplurile care au adoptat copii, urmeaza sau se tem sa o faca si o bucurie pentru casatoriti si necasatoriti.
Multumim pentru postarea ta!

Adevarul e ca multor oameni care pot avea copii in mod natural au teama si retineri cand vine vorba de adoptat, apoi, pentru cine vrea sa adopte e foarte greu din cauza legislatiei infioratoare legata de adoptii.
De fapt, eu nu sunt un exemplu pentru nimeni, parintii mei sunt, cei care m-au salvat si mi-au dat o a doua sansa la viata. Daca nu erau ei, poate in ziua de azi nici nu mai traiam, poate faceamcine stiece fa sa supravietuiesc, poate pur si simplu nu ajungeam unde sunt azi. Dumnezeu i-a calauzit pe ai mei (ei sunt singurii parinti pe care ii am, nu cei biologici) sa ma salveze. Pentru ca pot sa spun ca intr-adevar, pe 25 martie, de BunaVestire, pe cand aveam 9 luni de viata si nu stiam nici sa ma ridic in fund si aveam 4 kile, Dumnezeu, prin parintii mei mi-a dat o sansa la viata. Asa ca ei sunt exemplul, nu eu. Eu sunt cea care multumeste pentru sansa aceasta.

Sarbatori fericite tutoror si Dumnezeu sa ne ajute pe toti si sa incercam, cu fiecare zi care trece, sa fim mai buni, mai iertatori, mai altruisti.
Si, indiferent ca practicam sau nu credinta asa cum trebuie, daca exista credinta, cat de mica, sa nu uitam sa Ii multumim lui Dumnezeu pentru ce avem.

PS: imi cer scuze pentru postarea lu ga si pentru gramatica proasta (scriu de pe telefon).