Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe

[AlbertX]

În prealabil postat de Lucian008

Ti-am spus, dar tu vezi ce vrei si cum vrei. Desfranarea este sinonima cu pacatul curviei. Restul sunt interpretari tendentioase ale tale.

Lucian0, nu te infierbanta, "restul" nu sunt interpretarile mele tendentioase, chiar nu esti atent ?

Ia mai citeste inca o data si inca o data si inca o data ce zice:

După Sfântul Ioan Casian, formele desfrânării, sunt:

- actul sexual împreunarea cu un partener;

- masturbaţia şi scurgerea nocturnă, descrise eufemistic ca (desfrânare) fără a atinge o femeie şi denumite şi necurăţie;

- desfrânarea în minte şi în inimă.

Atunci când unirea sexuală se produce în afara contextului ei spiritual şi se practică numai pentru desfătarea simţurilor, inevitabil ea îl mutilează pe om, pervertind profund ordinea firească a raportului său cu Dumnezeu, cu sine însuşi şi cu aproapele.

Deci Sfântul Ioan Casian considera defranare si contactul dintre soti atunci cand este facut pentru desfatarea simturilor.

Lucian0, strict pentru tine desfranarea este sinonima cu pacatul curviei, Sfântul Ioan Casian considera ca e ceva mai mult.

[AlbertX]

În prealabil postat de Lucian008

... Sa ti-o repeti dupa banare.

Cine sapa groapa altuia cade singur in ea, chiar daca (nu) se considera ortodox.

Lucian00, imi cer scuze daca te-am suparat,... sfatul meu ar fi sa folosesti un limbaj civilizat si sa fii mai atent pe viitor.

În prealabil postat de Lucian008

In schimb i-ar putea interesa sa stie cu cine vorbesc. I-ar putea interesa pe oameni sa stie cand vorbesc cu un ipocrit. I-ar putea interesa sa stie ca vorbesc cu unul cu credinte deviante (de la invataturile Bisericii). Asta ar putea interesa.

Deci dupa tine, daca citez din Sfantul Ioan Casian sunt un ipocrit si am o credinta devianta de la invatatura Bisericii ??????

"Desfranarea este sinonima cu pacatul curviei ???. Restul sunt interpretari tendentioase ale tale." asa ai afirmat ??????

Chiar incepe sa-mi fie jena de afirmatiile tale. Lucian00, NU-ti cer sa-ti fie rusine, stiu ca nu te raportezi la acest sistem valoric.

Sa revenim la topic, te rog inca si inca si inca o data ... sa ne lasi Lucian00.

Desfranarea este ceva despre care merita discutat, este foarte de actualitate si interesant subiectul. Poate si altii credeau ca si tine ca desfranarea este ceva sinonim cu pacatul curviei, dar dupa cum ai citit mai sus se refera la mult mai mult.

Mai multe despre pacatul desfranarii se pot citi aici - http://www.revistateologica.ro/pdf/15%20petcu.pdf

Sfatul meu este ca mai intai sa cititi cartea de mai sus si abia pe urma sa faceti comentarii. Eu am citit-o deja.
O recomand tuturor celor care doresc sa se fereasca sau sa scape de patima desfranarii folosind invatatura ortodoxa.

[AlbertX]

Corinusha, sper ca ai realizat ca cei care s-au grabit sa-ti spuna (foarte corect) ca este desfranare faptul ca ai avut o relatie cu sotul tau inainte de casatorie, nu au tinut cont ca desfranarea se refera la mult mai mult de atat si poate ca si ei se aflau intr-o forma sau alta a acestui pacat. Din acest motiv ar fi fost mai bine sa se abtina si sa se gandeasca mai intai la pacatele lor ... stii vorba "Vezi paiul din ochiul altuia şi nu vezi bârna din ochiul tău".

Multi dintre crestini sunt intr-o forma sau alta de desfranare (mai conteaza care?) de cele mai multe ori datorita faptului ca ei considera ca desfranarea este strict ceva sinonim cu curvia.

Exact asta este motivul pentru care merita dezbatut acest subiect, pentru a vedea si ce trebuie sa facem pentru a ne feri de aceste pacate foarte grele.

Revin cu rugamintea de a se citi cu mare atentie aceasta carte:

Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe - http://www.revistateologica.ro/pdf/15%20petcu.pdf

Nu ati remarcat ca numele topicului este chiar titlul cartii de mai sus ?

Doamne ajuta !

[Corinusha]

1. Da, ma refeream la biserica in senul e institutie administrativa, dar se pare ca se prinde doar cine vrea.

2. Daca nu mi se iarta pacatul asta pe care nu il regret, cum se face ca daca il spovedesc si mai ii si zic preotului ca nu il regret, totusi ma impartaseste si imi zice ca mi se iarta pacatele?

3. Albert, n-au decat sa se ia e mine daca cred ca au dreptate; nu ma afecteaza prea tare; oricum asta nu ma schimba.

4. Alin, cred in Dumnezeu pentru ca mi s-au intamplat minuni. Si nu, n-o sa-ti povestesc despre ce e vorba. E personal. Multumit acum?

5. Stiti, omul e obisnuit sa dea sentinte, ca ala se mntuieste si celalalt nu, dar pana la urma tot doar Dumnezeu stie cine se mantuieste si cine nu.

6. Ma opresc aici din discutat pe subiectul asta, pentru ca efectiv nu mai am ce sa zic.

[AlinB]

În prealabil postat de Corinusha

^poti sti cu certitudine ca ceva faci gresit, atunc cand au si alti de suferit, iar in cazul asta, n-a suferit nimeni.
In schimb criminalul a lasat familii cu grave suferinte.

Teologia ortodoxa recunoaste ca sunte pacate mai mici sau pacate mai mari.
Dar tot pacate sunt.
Si ti-am spus, si o repet, pentru ca relatia ta cu Dumnezeu lasa de dorit si pentru ca pacatele tale "mici" n-au produs INCA efecte, nu-ti pare rau.

Dar ar trebui, macar sa intelegi TEORETIC aspectul asta.
Ca sa il pui in practica e foarte dificil la mintea de acum, e partea a doua.
Dar sa pricepi IDEEA, cred ca ai avea intelectul necesar.

Cazuri sociale, doar traim in societate; altfel, fiecare am sta pe-un varf de munte, singuri. Normal ca ma iau de ce se intampla in societate, pentr ca acolo traiesc; nu-s pustica.

Cu alte cuvinte incerci sa-ti justifici statutul de oaie-prea-putin-cugetatoare?
Adica daca societatea zice/face ceva, hop si tu, la fel.
N-ai sistemul tau de valori independent de ce face societatea sau cutare?
Pai cine are reperul asta, e clar ca n-are treaba cu Dumnezeu.

Uite ce zice Sf. Ap. Pavel:

"Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume!" Galateni 6:14

Tu cazurile sociale le vezi fizic, nu pe Dumnezeu. Te raportezi diferit la societate, si te raportezi diferit la Dumnezeu.

Pentru cine crede cu adevarat, Dumnezeu e mai mult decat prezenta fizica a unui om oarecare.
Daca nu crezi, mai citeste Vietile Ssfintilor, poate pricepi ceva pana la urma.
Sau mai bine nu, ca mai degraba ajungi sa-i vorbesti de rau (cum ai facut-o deja de altfel) decat sa inveti ceva din exemplul lor.

Tu vezi in ce normalitate traim? Tu ai impresia ca nu esti afectat de "normalitatea" in care traim? Copiii tai n-o sa fie afectati? Degeaba are copilul parinti care il invata ce trebuie (si eu am fost invatata ce trebuie), pentru ca, copiii cresc si observa diferite lucruri in jur si pot fi corupti de lume, doar traiesc in lume, nu intr-un glob se cristal.

Nu, te inseli, ai tai au fost tot atat de "crestini" ca si tine, sau mai bine zis, te-au invatat "crestinismul" lor, adica frica de societate, de gura lumii, reperul social care il propovaduiesti si tu aici, pe post de "Dumnezeu".

Si daca ei au crescut intr-o societate ceva mai decenta, tu evident intr-una si mai decadenta de la care ai imprumutat si mai multe si evidente naravuri si defecte de gandire.

Si da, probabil copii tai vor creste intr-una si mai degradata iar tu n-ai sa le poti da ca educatie, nici macar ce au avut ai tai sau chiar tu.

Si in general, asta e cea mai mare pedeapsa care si-o iau parintii necredinciosi, prin copii lor.
Exemple in societate sunt destule, dar trebuie sa ai ochi sa le vezi, nu doar ochi pentru caderile unor preoti ca sa ti le justifici le ale tale.

Copilul o savada cine ne conducetara, o savada cine ne conduce scolile, o sa vada cine ne conduce Biserica, si o sa traga niste concluzii. Asta in cazul in care o sa i se permita sa ganeasca de unul singur si n-o sa-l constranga parintii sa faca aia si ai'lalta si sa creada aia si ai'lalta doar pentru ca asa cred ei ca e bine sa doar pentru ca ei nu au avut sansa aia. Fiecare individ e diferit si asa ar trebui sa si ramana asta. De aia cati suntm, atatea idei, pareri, credinte etc. exista.

Cand asta (lumea - materiala, pamanteasca) e tot ce are copilul, cu asta o sa judece si normal ca o sa incerce sa se integreze in singura realitate care o cunoaste.

Cand parintii sunt credinciosi si au contact cu Dumnezeu (mai mult decat filosofic) si ajuta si copiii sa ajunga la aceasta Realitate, perspectiva e cu totul alta si atunci devine evident ceea ce spune Sf. Ap. Iacov:

" Preadesfrânaţilor! Nu ştiţi, oare, că prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu? Cine deci va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş lui Dumnezeu."

Iacov 4:4

Deci sa nu crezi ca necredinta ta va fi doar pacatul tau si te va afecta doar pe tine.
Cu siguranta isi va lasa amprenta pe toata familia ta, cei din jur, etc.

[AlinB]

În prealabil postat de Corinusha

1. Da, ma refeream la biserica in senul e institutie administrativa, dar se pare ca se prinde doar cine vrea.

pacat ca altul nu cunosti.

2. Daca nu mi se iarta pacatul asta pe care nu il regret, cum se face ca daca il spovedesc si mai ii si zic preotului ca nu il regret, totusi ma impartaseste si imi zice ca mi se iarta pacatele?

Pentru ca, daca ti-ar oferi hrana tare, probabil ti-ai fi rupt imediat dintii.
Si asa e probabil sa ti-i rupi, dar o zis sa incerce si asa.

3. Albert, n-au decat sa se ia e mine daca cred ca au dreptate; nu ma afecteaza prea tare; oricum asta nu ma schimba.

Schimbarea vine oricum, intrebarea este, in ce directie si cu ce pret.

4. Alin, cred in Dumnezeu pentru ca mi s-au intamplat minuni. Si nu, n-o sa-ti povestesc despre ce e vorba. E personal. Multumit acum?

Sau poate n-au fost minuni ci niste coincidente fericite, nu?

5. Stiti, omul e obisnuit sa dea sentinte, ca ala se mntuieste si celalalt nu, dar pana la urma tot doar Dumnezeu stie cine se mantuieste si cine nu.

N-a dat nimeni sentinte daca se mantuieste cutare sau nu.
Ci au fost discutii daca e pe o directie buna sau nu.

[Corinusha]

nu cred in coincidente majore; nu prea cred in coincidente in general. Toate se intampla cu un scop anume, important e sa iti dai seama e ce, ceea ce nu seintampla neaparat.

Pana si discutia asta ce o port acum cu voi are un scop; poate trebuie sa deschid ochii, poate altceva... pana la urma la toate se gaseste o rezolvare; poate buna, poate nu asa de buna.

De fapt, mie bunicami-a facut educatia religioasa in copilarie, si totul a tinut pana nu am mai mers pe la bunica in fiecare vacanta, pana am intrat in scoala gimnaziala etc; practic procesul asta de crestinizare ca a zic asa a incetat prin gimnaziu, si toata credinta care o mai am tot de la buni o am. In schimb, in timp, am dezvoltat alte idei despre credinta si am ajuns la mini ghiveciul din capul meu.

[AlinB]

Chiar sunt curios cam ce ti-a predat bunica despre credinta/Dumnezeu..

[stefan florin]

În prealabil postat de Corinusha

. In schimb, in timp, am dezvoltat alte idei despre credinta si am ajuns la mini ghiveciul din capul meu

pacat...sper sa-ti revii!

[AlbertX]

În prealabil postat de Corinusha

Daca nu mi se iarta pacatul asta pe care nu il regret, cum se face ca daca il spovedesc si mai ii si zic preotului ca nu il regret, totusi ma impartaseste si imi zice ca mi se iarta pacatele?

Corinusha, nu-ti face griji, absolut toti cei de pe acest forum au cate o forma de pacat al desfranarii, cate o forma de pacat al mandriei si cate si mai cate ... Preotul are intotdeauna o gandire verticala, el ajuta oamenii sa ajunga la Dumnezeu.