Cugetari din Dharma

[florin.oltean75]

Despre concentrare

Toate activitatile noastre curente, de zi cu zi, necesita un anumit nivel de concentrare a mintii, de la indeplinirea celor mai simple actiuni pana la cele mai dificile.

Fara o concentrare adecvata, activitatile noastre sunt sortite esecului. Asa cum organismul are nevoie de aer, pentru reusita actiunilor noastre avem nevoie de concentrare.

Ce este de fapt concentrarea?

Concentrarea reprezinta mentinerea constientizarii unui anumit inteles/reprezentare mentala. In acceptiune budista, concentrarea nu reprezinta mentinerea constientizarii unei anumite senzatii generata de simturi.

Daca activitatile lumesti necesita doar o anumita calitate a concentrarii functie de natura acestora, activitatile spirituale necesita desavarsirea concentrarii, aducerea acesteia la perfectiune. O minte slaba, fluctuanta, angajata in lucrare spirituala se aseamana cu cineva care pleaca la cules cu un cos rupt si plin de gauri.

Credincios nu inseamna doar a crede in ceva sau in cineva, ci mai degraba a tine mintea permanent unita cu obiectul/subiectul credintei. Degeaba credem, daca mintea noastra “preacurveste”, adica isi misca tot timpul atentia de la un obiect al atractiei la altul. Pacatuieste secunda de secunda.

Rodul unei concetrari de calitate, staruitoare este, in cele din urma, linistirea/limpezirea mintii. Scripturile budiste afirma ca linistirea mintii induce o senzatie de suplete fizica extraordinara, de pace launtrica covarsitoare. Tot trupul este simtit a fi foarte usor, ca si cum ar pluti, ca un ghem de bumbac. Mintea si trupul devin ca focul, un foc intelegator care radiaza in toate directiile.

Doar cu o astfel de minte poate fi abordata cu succes contemplarea naturii profunde a realitatii (contemplarea si unirea launtrica cu Dumnezeu). Calatoria spirituala incepe efectiv din acest moment. Tot efortul anterior reprezinta doar activitati pregatitoare, ante-mergatoare.

Insa, pentru a perfecta concentrarea este necesara intelegerea in prealabil a intregului proces, a factorilor mentali care distrug concentrarea si a celor care trebuie activati pentru ai neutraliza.

Perfectarea concentrarii este un proces de durata, de mare rafinament, de ajustare progresiva a atentiei, prin imbunatatirea capacitatii de a recunoaste deficientele si de a aplica antidoturile corespunzatoare. Este o arta care se invata, cea mai utila dintre toate artele.

În prealabil postat de florin.oltean75

Despre concentrare

Toate activitatile noastre curente, de zi cu zi, necesita un anumit nivel de concentrare a mintii, de la indeplinirea celor mai simple actiuni pana la cele mai dificile.

Nu toate.
Si iata de ce:
1) Actiunile conduse la nivel inconstient, in ciuda faptului ca se manifesta si in constiinta si in comportament, nu necesita concentrare; ele fiind reglate fara participare constienta, mintala atentionala, voluntara. Sunt miscari autonome. Exemple? Reveria, visul, actele artistice in mare masura, anumite desfasurari emotioanale etc. Precum si numeroase actiuni patologice, cum ar fi cele delirante... Aici intra si gandirea si memoria si limbajul - toate desfasurate la nivel inconstient, spre surpriza celor care nu au cunostinte de psihologie si psihopatologie.
2) Majoritatea actiunilor noastre se desfasoara automat: mersul, vorbitul, cititul, miscarile scrisului, conducerea masinii, mersul pe bicicleta etc. Reglajul lor este, de data aceasta, realizat la nivel subconstient. Sunt rutine, actiuni automatizate prin exercitiu si deasa utilizare in activitatile curente.

Exista si actiuni conduse constient si voluntar. Astfel, daca apare o problema/piedica in cursul desfasurarii unei actiuni automate (de exemplu cheia se impiedica de ceva cand o rasucesc automat in locasul ei), se face spontan trecerea controlului pe palierul atentional, constient. Sau daca urmaresc un scop, atat formularea cat si derularea actiunilor convergent spre scop se realizeaza si pe plan constient, mintal atentional etc.

Astfel de lucruri se pot constata lesne, daca suntem obisnuiti si dornici sa ne observam pe noi insine si pe semenii nostri, oamenii.
Chiar si oamenii budisti functioneaza la fel, ca doar oameni sunt! Dar ei au obiceiul sa nege faptele care alcatuiesc existenta sau sa le interpreteze sucit, deh!...

[stefan florin]

În prealabil postat de florin.oltean75

Aceeasi intrebare poate fi pusa in legatura cu explicatiile patristice. Ce nevoie avem de ele daca avem propozitiile Bibliei care sunt foarte clare?

Iisus nu a specificat in nicio evanghelie despre coborarea mintii in inima si exercitarea unei rugaciuni repetitiva adresata Lui. Nici despre teologia negativa a lui Maxim Marturisitorul. Nici despre combinarea apofatismului cu isihia pentru ca omul sa se uneasca launtric cu El.

Iisus evident a subliniat doar principiile generale si necesitatea respectarii/actualizarii acestora in experienta de zi cu zi, clipa de clipa.

Insa, in Biblie nu sunt descrise metode prin care omul sa ajunga "desavarsit precum Tatal din ceruri este". Ele au fost revelate doar celor care si-au concentrat toate eforturile pentru a actualiza principiile fundamentale.

Iisus indeamna la Cautare! Iar poarta este stramta. Omului i se cere desavarsirea.

Budismul explica foarte limpede necesitatea activarii cunoasterii apofatice atat a persoanei cat si a tuturor fenomenelor. Ofera explicatii si o multitudine de aplicatii practice astfel incat omul sa poata valorifica fiecare minut din existenta sa, indiferent de continutul experientelor, fie ca este in pustie, fie ca este in mijlocul oamenilor, fie ca este inconjurat de oameni iubitori, fie ca este prigonit de toti.

in Biblie nu sunt descrise metode prin care omul sa ajunga "desavarsit precum Tatal din ceruri este"? Ba exista o metoda ca omul sa devina desavarsit precum Tatal, numai ca tu nu ai citit cu atentie Evangheliile, daca erai atent, ai fi observat-o.Uite: "Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul" (Ioan 13:34). Implineste acesta porunca divina a iubirii si vei ajunge desavarsit precum Dumnezeu. Nu uita un lucru esential: Dumnezeu este Iubire (1 Ioan 4:8)

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Aceeasi intrebare poate fi pusa in legatura cu explicatiile patristice. Ce nevoie avem de ele daca avem propozitiile Bibliei care sunt foarte clare?
Iisus nu a specificat in nicio evanghelie despre coborarea mintii in inima si exercitarea unei rugaciuni repetitiva adresata Lui. Nici despre teologia negativa a lui Maxim Marturisitorul. Nici despre combinarea apofatismului cu isihia pentru ca omul sa se uneasca launtric cu El.

Uite ca si aici discernamantul tau nu functioneaza.

Acele explicatii nu sunt esentiale pentru o traire crestina. Sau practica isihasmului.

Pe cand se pare ca budhismul tau este exclusiv pentru cei care sunt dispusi sa-si chinuie mintea cu niste concepte filosofice fistichii.

Budismul explica foarte limpede necesitatea activarii cunoasterii apofatice atat a persoanei cat si a tuturor fenomenelor. Ofera explicatii si o multitudine de aplicatii practice astfel incat omul sa poata valorifica fiecare minut din existenta sa, indiferent de continutul experientelor, fie ca este in pustie, fie ca este in mijlocul oamenilor, fie ca este inconjurat de oameni iubitori, fie ca este prigonit de toti.

Asa zisa "cunoastere" e bazata pe o filosofie straina de antropologia spirituala a omului.

Si nici macar nu este o cunoastere duhovniceasca, doar o filosofie pe care trebuie sa ti-o insusesti mental si oarecum ca atitudine de viata si asta e cam tot.

Si e diferita de spiritualitatea crestina, atat in teorie cat si practica.

Insa, in Biblie nu sunt descrise metode prin care omul sa ajunga "desavarsit precum Tatal din ceruri este". Ele au fost revelate doar celor care si-au concentrat toate eforturile pentru a actualiza principiile fundamentale.

Exista si inca cum..
Problema e ca tu n-ai citit-o.

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Este in regula sa fim "calcati pe nervi" daca incercam sa patrundem intelegator natura furiei care ne cuprinde. Sa-i surprindem non-inerenta. Atunci furia isi va pierde puterea pe care o are asupra noastra. Iar libertatea noastra nu va mai fi conditionata de evenimentele exterioare, pentru ca o gasim inlauntrul nostru.

Presupunand ca furia ar fi doar o "eroare mentala".
Dar din pacate, pentru multi oameni, este pur si simplu o aplecare a firii.

Sau sa luam sexul.

Budhisti pot face sex, fara un scop procreativ? Daca da, de ce, daca nu, de ce?

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Gandirea budista este, prin excelenta, analitica si contemplativa. Adica, interogheaza, analizeaza si contempla rezultatul investigatiei.
Alegand fenomene din fraza ta de mai sus, ar functiona astfel:

ce este de fapt fiinta?
ce este de fapt depresia, complexul, vanzoleala?
ce este de fapt oboseala, dumnezeu, imuabilitatea?
....
Mintea omului gandeste realitatea prin identificarea unor fenomene si unor proprietati asociate acestora. Fiecare fenomen, conceput distinct, este gandit ca o singularitate caracterizata de anumite atribute.

In budism se supune analizei fiecare fenomen, fiecare gand, impreuna cu atributele sale. Stabilirea logica a relationarii dependente a fiecarui aspect constientizat creaza o noua forma de constientizare: non-inerenta fenomenelor impreuna cu atributele lor. Este momentul unui progres remarcabil, o adevarata revolutie/reforma, caci mintea patrunde natura a ceea ce gandeste, descoperind un nou taram, o pace din ce in ce mai adanca.

Asa este resimtit progresul apofatic.

Insa patrunderea in adanc are nevoie de ceea ce se arata in afara.
Catafaticul are nevoie de apofatic si invers.

A spune ca cineva vrea sa devina dumezeu inseamna sa cunosti ce este eul, ce este dumnezeu si ce inseamna devenirea.

iti dai seama ca practic, te-ai eschivat de la un raspuns.

Concluziile expuse de mine sunt prea jenante pentru crezul ltau?

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Incontestabil, in comparatie cu Buddha Sakyamuni, Iisus s-a nascut perfect, a trait perfect, a murit in cel mai productiv mod cu putinta si a facut si dovada invierii Sale fizice.

A murit "in cel mai productiv mod cu putinta"?
Ce vrea sa insemne asta?

Despre niciun om care a trait vreodata pe acest pamant nu se poate spune acestea.

Normal, aici intervine diferenta, Hristos fiind Dumnezeu deplin si Om deplin pe cand Budha doar om.

Sakyamuni nu a predicat invierea trupeasca, nici nu a inviat fizic. Aceasta insa nu inseamna ca invataturile lui sunt false sau lipsite de valoare.

Depinde despre ce valoare vorbim aici.
Valoare filosofica? Poate.

Mantuitoare? Zero.

Pentru ca daca invataturile lui Budha ar fi putut mantui pe cineva, intruparea, jertfa lui Hristos ar fi inutila.

Desi Buddha a raspuns scepticilor ca desconsidera savarsirea miracolelor, acesta totusi facut dovada multora dintre acestea, in anumite circumstante speciale, oferind garantii in ceea ce priveste puterea invataturii sale.

Serios? Ca de exemplu?
Cand, ce anume, consemnate de cine cand si unde?

In crestinism persoana este inteleasa intuitiv -“ nicio lucrare dogmatica nu abordeaza analitic fenomenul "€œpersoana". Budismul ofera posibilitatea intelegerii naturii acesteia din perspectiva relationarii dependente, ca de altfel orice fel de experienta sau fenomen. Nu este putin lucru a intelege persoana sau atingerea coastei strapunsa de sulita, ca fenomene relationate dependent.

Ba trateaza foarte bine, problema este ca tu nu cunosti decat varianta budhista aia fiind de fapt incompleta.

Ai fost invitat sa prezinti varianta budhista a aparitiei si naturii omului,de ce a fost "produs" (??) ignorant, finalitatea spre care trebuie sa tinda, etc.

Nimic, pauza.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de stefan florin

in Biblie nu sunt descrise metode prin care omul sa ajunga "desavarsit precum Tatal din ceruri este"? Ba exista o metoda ca omul sa devina desavarsit precum Tatal, numai ca tu nu ai citit cu atentie Evangheliile, daca erai atent, ai fi observat-o.Uite: "Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul" (Ioan 13:34). Implineste acesta porunca divina a iubirii si vei ajunge desavarsit precum Dumnezeu. Nu uita un lucru esential: Dumnezeu este Iubire (1 Ioan 4:8)

Unii oameni sunt exceptionali, inzestrati cu har de Dumnezeu. Acestia sunt ca ceara, doar auzind invatatura de mai sus, inima lor se topeste, se preface ca focul si incepe sa iubeasca toata faptura.

Altii insa sunt ca fierul ruginit. Mai intai trebuie sa curete zgura de pe inima, sa o incalzeasca cu nevointa si apoi sa o aprinda cu rugaciunea contemplativa pentru a deveni curata si plina de lumina.

Nu toti au nevoie de aceleasi leacuri. Oamenii sunt diferiti.
Insa, vindecarea se recunoaste intotdeauna dupa ceea ce rodeste in inima.

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Unii oameni sunt exceptionali, inzestrati cu har de Dumnezeu. Acestia sunt ca ceara, doar auzind invatatura de mai sus, inima lor se topeste, se preface ca focul si incepe a iubi toata faptura.

Altii insa sunt ca fierul ruginit. Mai intai trebuie sa curete zgura de pe inima, sa o incalzeasca cu nevointa si apoi sa o aprinda cu rugaciunea contemplativa pentru a deveni curata si plina de lumina.

Nu toti au nevoie de aceleasi leacuri. Oamenii sunt diferiti.
Insa, vindecarea se recunoaste intotdeauna dupa ceea ce rodeste in inima.

Si la aia care sunt "ca fierul ruginit" crezi ca o sa mearga o filosofie seaca si fistichie, fara nici o legatura cu problema lor?

Crestinul se "dezrugineste" prin har, facand anumite gesturi prin care arata ca isi doreste harul.

Nu are nevoie sa-si insuseasca niste idei abstracte despre "realitate" si "fenomene" nici sa stea cu mintea fixata pe ele.

Singura meditatie de care crestinul are nevoie, este rugaciunea intru smerenie.

Chiar, exista conceptul de semerenie in schema ta filosofica? Pe unde e plasat?

[florin.oltean75]

În prealabil postat de AlinB

Si la aia care sunt "ca fierul ruginit" crezi ca o sa mearga o filosofie seaca si fistichie, fara nici o legatura cu problema lor?

Crestinul se "dezrugineste" prin har, facand anumite gesturi prin care arata ca isi doreste harul.

Nu are nevoie sa-si insuseasca niste idei abstracte despre "realitate" si "fenomene" nici sa stea cu mintea fixata pe ele.

Singura meditatie de care crestinul are nevoie, este rugaciunea intru smerenie.

Chiar, exista conceptul de semerenie in schema ta filosofica? Pe unde e plasat?

Si in budism, ca si in crestinism, smerenia este virtutea de capatai. De la smerenia celui care intra pe cale si se dezbraca de sine, pana la smerenia unui Bodhisattva care se face servitorul tuturora. Harul se aseaza in orice inima smerita, blanda si iubitoare.