Drumul spre calugarie

[rainrainbow]

În prealabil postat de Miha-anca

Indiferent ca viata sfantului sfarseste sau nu cu mucenicie, ea este cu happy-end, caci duce spre Imparatia Cerului.

normal.dar eu ma refeream in cazul in care si noi am putea sa ne punem in locul lui,daca putem...care dintre noi ar indura atata cruzime din prima zi si sa mai si binecuvanteze dusmanu.de aia am zis ca d.p.nostru d.v. e mai greu.
eu ma mir ca staretu a spus ca ei la manastire traiesc in lenevire,asta ori a spus din smerenie ori ca tindeau toti spre sfintenie.

[rainrainbow]

În prealabil postat de Miha-anca

Dar ati remarcat faptul, ca si Agapie a fost perceput la inceput de catre acel calugar ca fiind fatarnic?
Presupun ca intotdeauna vor exista oameni, care din prea mare exigenta probabil, se indoiesc de toti, pentru ca se opresc la observatia superficiala, nefiind in stare sa priveasca in sufletul omului. Staretul in schimb, e cu inainte-vedere, si stie cata credinta are cel, caruia ii da numele de Agapie, nume derivat din cuvantul "dragoste".

a fost perceput fatarnic. si numai pt faptul ca l a judecat a pacatuit,dar la ei este normal sa te puna la incercari sa ti vada credinta si supunerea,la inceput cred ca toti sunt banuiti,iscoditi,intorsi pe toate partile,nu cred ca trebuie sa spunem ca trateaza superficial,nimeni nu cunoaste omul din prima vedere si cred ca e normal sa ti scape ceva,in fond parerea staretului conteaza nu a celorlalti.eu am vazut la acel calugar care l a judecat pe Agapie putina invidie,asa mi s a parut.staretul avea multe haruri,dar nu vroia sa se descopere,el punea presupunerile dar era sigur ce se intampla cu Agapie.atunci cand l a intrebat ce s a intamplat el stia deja,dar nu i a lasat pe ceilalti sa vada ca sa nu se mareasca in desert,a vrut sa i vada si iubirea de vrajmasi a lui Agapie,dar si puterea in purtarea crucii.eu cred ca Agapie era in stare sa si poarte crucea pana la capat,dar a trecut printr o ispita,atunci cand s a reintors la talhari a demonstrat ca poate mai mult,dar Dumnezeu nu a vrut pierderea lor.
cel putin l a inceput cand a spus ca un monah nu are dorinte mi s a parut un pic cam rigida regula,dar poate cine stie,poate ca voia noastra nu e buna si trebuie s o predam in totalitate.
sa stii ca nu la toti calugarii le e frica de pacat,eu am trecut prin unele situatii care m a lasat masca si vb si de unii care stau de ani buni.nu toti tind spre sfintenie.Paisie Aghioritul a spus ca n secolu nostru din pacate duhul lumesc s a strecurat si n monahism.oricum are cine sa i judece,dar parerea mea e ca ar trebui sa fie mai atenti cu cei mai putin evlaviosi ca ei se smintesc repede si incep sa spuna"eu de ce sa nu mi judec aproapele daca monahul sau preotul judeca".eu de exemplu vorbeam cu unu despre carti.i am spus de Efrem Sirul,de Ioan Scararu,de Antonie,si de unii parinti din filocalie etc si el ma patrundea cu privirea asa serios si ma intreba "da ce tu vrei sa tintesti asa de sus si asa repede?" hai sa fim seriosi,eu citesc ca sa ma documentez si sa mi dau seama ce e bn si ce e rau.si sa ma aleg cu ceva bun.i am zis ca citesc asa sa ma aflu in treaba :)) i am spus apoi ca mai citesc cateodata din biblie si el zice"din biblie?pai nici macar noi n o intelegem" :)) oare nu ne a spus Mantuitorul ca fiecare crestin este dator sa citeasca zilnic din biblie?sau macar knd avem timp.si mai sunt si alte lucruri care nici nu mai merita spuse din comportamentu lor.deci pana la urma nu sunt sfinti,sunt si ei oameni normali cu pacate ca si noi.mai rar cred ca o sa gasim unul care traieste in trezvie permanenta si se teme de pacat mai rau decat de moartea trupeasca.parerea mea e ca ar trebui sa si dea mai mult silinta in comportamentul cu oamenii din societate sa nu mai sminteasca.eu de cate ori ma duc la manastiri de maici,ele niciodata nu primesc oameni cu bunavoie,nu simt nici un pic de dragoste si bunavoie,fug in toate partile si se pitesc de noi in loc sa sara care mai de care sa fim bine primiti chiar pt 10-15 min,dar calugarii mereu ne au primit,fara rezerve ei sunt mai sociabili si mai iubitori de aproapele,cand eram suparata unu dintre ei chiar a vrut sa ma ajute,la maici nici c ai sa vezi asa ceva.am fost la o slujba din manastire de maici si dupa ce ca nu erau ospitaliere se mai si strambau la noi si se vedea ca se simt prost cu necunoscuti in jurul lor.unde e dragostea aia de aproapele!?de ce am vazut numai egoism si la calugari niciodata?toti suntem oameni.cica nu e bine sa te arati oamenilor?dar asta nu e o scuza ca sa nu i iubesti si sa nu fi primitor?nu trebuie sa fim speriati de bombe.suntem toti normali cu imperfectiuni,trebuie sa ne acceptam cu bune cu rele...gresec eu oare?de ce sa fugim unii de altii si sa fim reci ca doar nu muscam.sunt si unele exemple bune de calugari, logic ca doar nu ne impiedicam numai de gropi.in fine,pana la urma vb aia trebuie sa ne scoatem barna din ochiul nostru.am facut si eu o observatie.intr o carte scria ca in monahism e sinceritate,dar nu e dreptate...cam contrazice vb si invataturile Domnului.dar daca vrem ceva facut ca la carte trebuie sa stim ca or sa ni se impotriveasca multi.ca doar te duci acolo sa scapi de pacate,sa lupti pt fiecare pacat pe rand,sa nu cruti nici macar unul,cel putin asta e parerea mea.macar sa stii ca asta e scopul,sa faci haina botezului impecabila sa fii sigur ca ajungi in rai,ca unii au cazut de la vami chiar la ultima treapta dupa ce a trecut de toate celelalte.daca nu lupti impotriva tuturor pacatelor,nu se poate.nu esti in siguranta,mai ales ca monahii sunt cel mai aspru judecati.adica sa ne dea crucea sa lenevim?ar fi prea de tot.pana la urma nu ma duc pt oameni aia,ma duc pt Dumnezeu si nu mi pasa daca multimea ma judeca.ori e incercare,ori e pacatu lor.sa fie sanatosi
tare mie ca o sa mi trebuiasca un duhovnic aspru,dupa cum scrie in carti pt pacatele mele asa ar trebui sa am.dupa tot ce am observat...cred c o sa am mult de furca cu oamenii aia.asta e...cu Dumnezeu inainte.

În prealabil postat de rainrainbow

normal.dar eu ma refeream in cazul in care si noi am putea sa ne punem in locul lui,daca putem...care dintre noi ar indura atata cruzime din prima zi si sa mai si binecuvanteze dusmanu.de aia am zis ca d.p.nostru d.v. e mai greu.
eu ma mir ca staretu a spus ca ei la manastire traiesc in lenevire,asta ori a spus din smerenie ori ca tindeau toti spre sfintenie.

Sa nu uitam, ca Dumnezeu nu ne lasa singuri, atunci cand cere fapte de la noi, mai ales cand cere mucenicie. Duhul Sfant il intareste pe tot omul supus chinurilor, dandu-i curaj si rezistenta. Omul, cu de la sine putere, nu e in stare de nimic. Dar daca Duhul Sfant il umbreste, e in stare de multe. "Fara Mine nimic nu puteti face", a spus Domnul.
Cred ca smerenia, care domnea in Vatopedu, l-a facut pe staret, care mie mi s-a parut cu inainte-vedere, sa vorbesca despre lenevire.

[rainrainbow]

În prealabil postat de Miha-anca

Sa nu uitam, ca Dumnezeu nu ne lasa singuri, atunci cand cere fapte de la noi, mai ales cand cere mucenicie. Duhul Sfant il intareste pe tot omul supus chinurilor, dandu-i curaj si rezistenta. Omul, cu de la sine putere, nu e in stare de nimic. Dar daca Duhul Sfant il umbreste, e in stare de multe. "Fara Mine nimic nu puteti face", a spus Domnul.
Cred ca smerenia, care domnea in Vatopedu, l-a facut pe staret, care mie mi s-a parut cu inainte-vedere, sa vorbesca despre lenevire.

da,dar daca m as fi pus in locul lui,cu starea mea de pacate nu cred ca as fi fost pe aceeasi pozitie.trebuie sa ne raportam putin si la faptele lor.cred ca trebuie sa gandim si cu puterea noastra nu numai dupa ce spun cartile,ca teoretic e simplu.daca vor sa ne lepadam de credinta,n avem de ales si trebuie sa murim.dar tu ai vazut chinurile mucenicilor...daca nu primim cu bucurie "varsarea de sange nu e suficienta"(spune Domnul),trebuie nu numai dragoste,dar si rabdare in cruzime fara limite.daca cartesti si simti nedreptatea dusmanilor in timpul chinurilor mori degeaba.gandurile rele coboara mult.
pr.Arsenie a spus ca noi vom fi cei din urma,ca va veni vremea cand va trebui sa ne punem capul pe butuc,iar cruzimile vor fi cum n au mai fost niciodata de la facerea lumii incoace.citeste"cararea imparatiei".(asta e pt carcotasi care ne cred nebuni)

În prealabil postat de rainrainbow

da,dar daca m as fi pus in locul lui,cu starea mea de pacate nu cred ca as fi fost pe aceeasi pozitie.trebuie sa ne raportam putin si la faptele lor.cred ca trebuie sa gandim si cu puterea noastra nu numai dupa ce spun cartile,ca teoretic e simplu.daca vor sa ne lepadam de credinta,n avem de ales si trebuie sa murim.dar tu ai vazut chinurile mucenicilor...daca nu primim cu bucurie "varsarea de sange nu e suficienta"(spune Domnul),trebuie nu numai dragoste,dar si rabdare in cruzime fara limite.daca cartesti si simti nedreptatea dusmanilor in timpul chinurilor mori degeaba.gandurile rele coboara mult.
pr.Arsenie a spus ca noi vom fi cei din urma,ca va veni vremea cand va trebui sa ne punem capul pe butuc,iar cruzimile vor fi cum n au mai fost niciodata de la facerea lumii incoace.citeste"cararea imparatiei".(asta e pt carcotasi care ne cred nebuni)

Tocmai de aceea am vorbit despre Duhul Sfant. Din film se vedea ca tanarul era curat la suflet si "pus pe treaba". Tocmai acest lucru il face pe acel calugar sa il banuiasca ca nu e tocmai sincer, caci mai rar asa oameni curati. Dar Dumnezeu ii stie pe cei "de-un neam cu El", cum s-a exprimat Maica Domnului, referindu-se la sfinti (Sf. Serafim de Sarov).
Intr-adevar vin vremuri, in care crestinul va muri in chinuri, dar nu vor fi aceleasi cruzimi ca cele cunoscute, ci vor fi mai "rafinate", tortionarii se vor purta aparent frumos; incercarile insa vor fi cum nu au mai fost niciodata de la facerea lumii incoace. Vom vedea cum va fi atunci. Important e sa ne curatim de pacate, ca Duhul Sfant sa isi faca loc in inima noastra. Noi nu suntem singuri in incercarile noastre, caci cu noi este Dumnezeu.

[rainrainbow]

În prealabil postat de Miha-anca

Tocmai de aceea am vorbit despre Duhul Sfant. Din film se vedea ca tanarul era curat la suflet si "pus pe treaba". Tocmai acest lucru il face pe acel calugar sa il banuiasca ca nu e tocmai sincer, caci mai rar asa oameni curati. Dar Dumnezeu ii stie pe cei "de-un neam cu El", cum s-a exprimat Maica Domnului, referindu-se la sfinti (Sf. Serafim de Sarov).
Intr-adevar vin vremuri, in care crestinul va muri in chinuri, dar nu vor fi aceleasi cruzimi ca cele cunoscute, ci vor fi mai "rafinate", tortionarii se vor purta aparent frumos; incercarile insa vor fi cum nu au mai fost niciodata de la facerea lumii incoace. Vom vedea cum va fi atunci. Important e sa ne curatim de pacate, ca Duhul Sfant sa isi faca loc in inima noastra. Noi nu suntem singuri in incercarile noastre, caci cu noi este Dumnezeu.

era curat inainte de a intra in manastire sa se spele de pacate,poate ca din atata smerenie nici n a vrut sa arate ca n are pacate.asa si Sf Teodora din Arkadia(daca ai vazut filmul),sau poate ca nici nu si dadea seama de starea lui de curatie.vb aia :sfantul care se crede/stie ca e sfant nu este sfant ca asa se poate cuibari mandria.
da,nu suntem siguri de dureri,unu spune asa,altu asa ce sa mai intelegem?.in acatistul Sf Haralambie scrie ca mucenicii nu simt durerile.pr Arsenie spune ca durerile vor fi micsorate de Dumnezeu ca omul sa le poata suporta,pt ca nimeni n ar putea suporta grozaviile la intensitatea normala,pt unii dragostea peste masura fata de Dumnezeu si de aproapele ii va elimina durerile,nu va simti nimic,pt ca focul iubirii e mai tare decat orice chin suportat(e mai greu de inteles pt noi).eu f.greu ii inteleg pe mucenici.sa zicem,de cate ori a suportat omul respectiv un chin nu patea nimic:cuptorul de flacari se racorea si iesea nevatamat,loviturile calailor se vindecau noaptea prin ajutorul ingerilor.sfintii au scapat nevatamati prin orice tortura si aia pt ca nu mai suportau atatea minuni le au taiat capetele.
poate vrei sa spui rafinate in gesturi si comportament sa te atraga sa te lapezi de credinta,dar Pr Arsenie a spus ca nu va mai fi loc de cruci pe pamant,aia nu se sinchisesc sa nu apeleze si la vechile torturi.am inteles ca n vremurile noastre exista deja unii crestini care sufera pt credinta si sunt inchisi parca,acum nu stiu in ce zone de pe glob.
poti sa vezi si filmul asta in care torturile 'rafinate' intrecea pe cele vechi,spune exact cum se simte omul(de ex.de parca ar fi ars sau de parca i s ar infige zeci de sabii).
"der feind in dir" (dusmanul din tine)prezinger,alpha 07.e vorba despre implantul cu microcip si de crestini prigoniti.cred ca e n germana,dar se intelege din actiuni.poate gasesti sutitrat.
subiectul filmului:
Suntem în viitorul apropiat şi o tânără devine, fără să ştie, subiectul unui experiment inuman. Creierul ei este controlat în secret de o agenţie guvernamentală care are propriile sale scopuri. Misiunea ei este să omoare un politician cunoscut în timpul unui summit al Uniunii Europene despre securitate. Fata ştie ce face, dar nu se poate opri.
aici pe parti:
http://www.youtube.com/watch?v=D9QVOed8tgY
inca un film-crestin six-the mark unleashed(subtitrat):
http://youtube.com/watch?v=3YruyepyvgM

În prealabil postat de rainrainbow

era curat inainte de a intra in manastire sa se spele de pacate,poate ca din atata smerenie nici n a vrut sa arate ca n are pacate.asa si Sf Teodora din Arkadia(daca ai vazut filmul),sau poate ca nici nu si dadea seama de starea lui de curatie.vb aia :sfantul care se crede/stie ca e sfant nu este sfant ca asa se poate cuibari mandria.
da,nu suntem siguri de dureri,unu spune asa,altu asa ce sa mai intelegem?.in acatistul Sf Haralambie scrie ca mucenicii nu simt durerile.pr Arsenie spune ca durerile vor fi micsorate de Dumnezeu ca omul sa le poata suporta,pt ca nimeni n ar putea suporta grozaviile la intensitatea normala,pt unii dragostea peste masura fata de Dumnezeu si de aproapele ii va elimina durerile,nu va simti nimic,pt ca focul iubirii e mai tare decat orice chin suportat(e mai greu de inteles pt noi).eu f.greu ii inteleg pe mucenici.sa zicem,de cate ori a suportat omul respectiv un chin nu patea nimic:cuptorul de flacari se racorea si iesea nevatamat,loviturile calailor se vindecau noaptea prin ajutorul ingerilor.sfintii au scapat nevatamati prin orice tortura si aia pt ca nu mai suportau atatea minuni le au taiat capetele.
poate vrei sa spui rafinate in gesturi si comportament sa te atraga sa te lapezi de credinta,dar Pr Arsenie a spus ca nu va mai fi loc de cruci pe pamant,aia nu se sinchisesc sa nu apeleze si la vechile torturi.am inteles ca n vremurile noastre exista deja unii crestini care sufera pt credinta si sunt inchisi parca,acum nu stiu in ce zone de pe glob.
poti sa vezi si filmul asta in care torturile 'rafinate' intrecea pe cele vechi,spune exact cum se simte omul(de ex.de parca ar fi ars sau de parca i s ar infige zeci de sabii).
"der feind in dir" (dusmanul din tine)prezinger,alpha 07.e vorba despre implantul cu microcip si de crestini prigoniti.cred ca e n germana,dar se intelege din actiuni.poate gasesti sutitrat.
subiectul filmului:
Suntem în viitorul apropiat şi o tânără devine, fără să ştie, subiectul unui experiment inuman. Creierul ei este controlat în secret de o agenţie guvernamentală care are propriile sale scopuri. Misiunea ei este să omoare un politician cunoscut în timpul unui summit al Uniunii Europene despre securitate. Fata ştie ce face, dar nu se poate opri.
aici pe parti:
http://www.youtube.com/watch?v=D9QVOed8tgY
inca un film-crestin six-the mark unleashed(subtitrat):
http://youtube.com/watch?v=3YruyepyvgM

Vom vedea cum va fi atunci. Nu e cazul sa ne preocupam, odata ce Dumnezeu ne va intari.
Unii dintre cei torturati nu au simtit durerea; dar altii, cei mai multi dintre ei, au simtit din plin. Unul dintre acestia este Pr. Marcu de la Sihastria, pomenit pe 28 februarie.


A fost foarte rezistent in suferinte. I se spunea Fachirul, nume pe care Securitatea de pe vremea aceea, in timpul lui Carol al II – lea, i l-a dat, pentru ca suferind, suferea cu o rabdare nemaipomenita, fara vaiete.
http://www.razbointrucuvant.ro/2010/...-28-februarie/
Este impresionanta viata de suferinta a acestui Parinte.

Amintesc de acest Parinte, ca sa nu crezi ca Dumnezeu ne fereste de suferinta pe toti; dar cel, care rezista si nu cedeaza, primeste cununa.

- Cea mai mare şi mai grea nevoinţă este a te ruga pentru oameni. Trebuie să fii răbdător, să te rogi, să te nevoieşti, fără a te lăsa influenţat de ceva, oricât ai fi de certat şi bârfit. Există bârfire din stânga, de la cel viclean, dar există şi din dreapta – de la cei apropiaţi. Ambele sunt grele, dar sunt folositoare şi chiar necesare. Toate cele ce ni se trimit trebuie să le împlinim înaintea Ochiului lui Dumnezeu, cu gândul la Maica Domnului, cu inima spre Dumnezeu. Nu e nevoie de nevoinţă exterioară, ci, mai mult ca orice, de curăţirea inimii. Să nu-ţi permiţi niciun fel de viclenie, să fii deschis cu oamenii. Şi să nu-ţi închipui nimic despre tine.
http://www.razbointrucuvant.ro/2011/...tati-de-nimic/

În prealabil postat de rainrainbow

cred ca e din 2010 mesajul asta,dar vreau sa spun o istorioara care o sa te puna pe fuga sau o sa dea multora de gandit inainte sa judece o fata nevinovata.
am avut neplacerea sa cunosc povestea unei cunostinte care mi a spus asa:
ea se ducea la biserica ei de suflet,asa ca tine.acolo se spovedea,acolo se impartasea,acolo asculta cuvantul D-lui.preotul care o spovedea ii dadea sfaturi f.linistitoare pt suflet,incat ea se simtea ca noua dupa ce o zidea sufleteste,pt ca ea ii respecta canoanele.de cate ori avea o cadere,era suficient sa vorbeasca cu duhovnicul ei si se linistea instant.dar intr o zi acel preot a inceput s o priveasca insistent si sa nu pastreze acea distanta de 1 m care incalca intimitatea omului,statea atat de aproape cand ii vorbea despre Dumnezeu incat ziceai ca vrea s o sarute;si acea fata rusinoasa din fire nu i a atras atentia.a sperat ca comportamentul lui se va indrepta.
fata era imbracata f.cuviincios.
cand intra fata in biserica,el cand iesea din altar o privea si ii zambea cu nerusinare netinand cont de ceilalti oameni si fata noastra murea de frica si de rusine incat mai bine o inghitea pamantu decat sa vada asemenea comportament.dar ea a tot sperat ca se va indrepta.de cate ori ea cerea ajutorul,el ii spunea sa mai vina.si la cum facea pe intelegatoru si o seducea ea s a indragostit de el.intr o zi am vrut s o scot la plimbare si am avut surpriza sa mi spuna ca se simte rau.am tot insistat,am venit la ea si mi a spus toate astea si ca de cate ori il vede imediat ce ajunge acasa plange in continuu pt ca sentimentu asta i se parea o povara si mai ales ca era pacat.i am spus sa si vina in fire si sa si rezolve problemele.mi a spus ca n timpul slujbelor sta afara din biserica de frica sa nu i mai suceasca omu asta mintile si sa i aprinda mania lui Dumnezeu.s a dus intr o zi ca sa i spuna adevarul,ca s a indragostit in speranta ca prin sfaturile lui sentimentul va disparea.i a fost greu,n a putut sa i spuna,dar el a intuit si a inceput sa i vorbeasca de alta fata care venea la biserica la care tinea mult si care a intrat intr o depresie grava.a inceput sa i spuna ca si iubeste familia si multe altele,dar in acelasi timp i se citea pe fata ca si el incepuse s o iubeasca pe fata si ii parea nespus de rau ca nu poate sa fie cu ea.ii timp ce el tot palavragea despre una,alta a inceput s o invite la seminarii teologice(sau cum se spune) sub pretextul de a petrece cu ea cat mai mult impreuna.fata asta a inteles la timp ce cursa ii intinde omu ala mai ales ca preotii cu care slujea el au inceput sa barfeasca despre ea si sa rada chiar si in altar,a auzit perfect pt ca i a spus pe nume si au aratat o cu degetu.deci acel om vroia sa i dea intalnire si s o acuze pe biata fata ca ea l a sedus.ca se tine dupa el si ceilalti sa arunce cu pietre.i am spus fetii:lasa draga ca mai sunt si alte biserici,nu l a mai vazut de atunci.deci sfatul meu e urmatorul: sa fugi mancand pamantul.
dupa intamplarea asta nasoala fata mi a spus ca se duce din cand in cand la o manastire,care e singura din orasul ei si acolo isi descarca sufletul,rugandu se.dar hop ca de curand a venit un frate incepator care n o slabeste din priviri.
era odata un cantaret care se uita insistent la ea si cu o privire dinaia de indragostit resemnat.pe timpul ala fata avea prieten,dar omul nostru nu intelegea.a inceput s o barfeasca cu ceilalti colegi de ai lui.si intr un an, de inviere cand inconjurau biserica,el statea intr un colt si barfea si radea de fata,de oftica ca nu l baga in seama,si ea se simtea prost.

vorba aia: unii au uitat de ce au plecat si pt ce au plecat,multi chemati,putini alesi. fugi de oameni d astia si lasa i pe altii sa i judece.eu te sustin!succes!

Aproape ca nu imi vine sa cred ce am citit. Eu inteleg ca noi oamenii, pacatosii de rand gresesc, dar daca si preotii sau calugarii fac asa... Oricum m-am convins si eu de unele chestii... Baiatul respectiv era, este frate. Un baiat saracut care se afla in grija calugarilor de la manastire, practic ei il ajuta sa mearga la scoala, la seminar. Din punctul asta de vedere ma bucur pentru el, si chiar am incercat sa ii dau cateva sfaturi, sa fie ascultator ca este norocos ca se afla acolo. Mi-a zis ca nu e sigur ca vrea sa ramana ca si calugar si ca in nici-un caz nu doreste sa fie pe viitor preot. Nu stiu, dar eu il simt pe baiatul acesta...usor pierdut. Intr-un fel imi este cumva mila, dar pe de alta parte se poate sa ma insel. In fine, am mai avut cateva discutii din care a reiesit ca nu este el pentru calugarie, asa am dedus eu. Adica, scuza-ma sa imi spuna ca el nu se uita dupa fete in manastire, ca se uita ele dupa el? Eu i-am zis ca nu merg la manastire sa fiu remarcata sau sa remarc pe cineva. Nu stiu sincer, mai bine ramaneam cu parerea ca e un baiat cuminte si gata, decat concluzile de acum. Se prea poate sa doreasca sa ma faca pe mine sa ma simt prost, dar daca este asa, acesta este pacatul lui nu al meu.

[rainrainbow]

În prealabil postat de Ana Tr.

Aproape ca nu imi vine sa cred ce am citit. Eu inteleg ca noi oamenii, pacatosii de rand gresesc, dar daca si preotii sau calugarii fac asa... Oricum m-am convins si eu de unele chestii... Baiatul respectiv era, este frate. Un baiat saracut care se afla in grija calugarilor de la manastire, practic ei il ajuta sa mearga la scoala, la seminar. Din punctul asta de vedere ma bucur pentru el, si chiar am incercat sa ii dau cateva sfaturi, sa fie ascultator ca este norocos ca se afla acolo. Mi-a zis ca nu e sigur ca vrea sa ramana ca si calugar si ca in nici-un caz nu doreste sa fie pe viitor preot. Nu stiu, dar eu il simt pe baiatul acesta...usor pierdut. Intr-un fel imi este cumva mila, dar pe de alta parte se poate sa ma insel. In fine, am mai avut cateva discutii din care a reiesit ca nu este el pentru calugarie, asa am dedus eu. Adica, scuza-ma sa imi spuna ca el nu se uita dupa fete in manastire, ca se uita ele dupa el? Eu i-am zis ca nu merg la manastire sa fiu remarcata sau sa remarc pe cineva. Nu stiu sincer, mai bine ramaneam cu parerea ca e un baiat cuminte si gata, decat concluzile de acum. Se prea poate sa doreasca sa ma faca pe mine sa ma simt prost, dar daca este asa, acesta este pacatul lui nu al meu.

ei au cele mai mari ispite pt ca l blesteama zilnic pe diavol prin rugaciuni,ascultari si fapte bune,mai exact prin impotrivire.noi in societate suntem indreptatiti intr un fel la unele pacate,pt ca traim cu grijile lumesti.unii si cauta parteneri,altii traiesc pt cariera,bani,sa fie ei cat mai in varf,altii isi intemeiaza familii si acolo e nucleul lor,acolo e indreptata toata grija si toata atentia.sa faca in asa fel incat sa le mearga bine si sa i multumeasca pe copii,pe soti,sotii,pe angajatii firmei,investitori,sefi,asociati,sau mai bine pe ei insisi.atentia in societate e indreptata spre propria persoana.si asta e ceva gresit,daca exageram,ca astfel ne cream propriul dumnezeu,un idol,pe noi insine.slujim propriei persoane.chiar daca traim in societate trebuie sa ne ocupam si de mantuire,dar sa nu ne neglijam obligatiile lumesti.
mie mi se pare o mare piedica lumea cu grijile ei si asa as prefera sa ma ocup doar de mantuire,dar asta nu e singurul motiv.cum unii se casatoresc din dragoste asa si unii se calugaresc,tot din dragoste.iar daca asta nu ar fi unul dintre motive,nu stiu daca altii si au ales bine drumul.toti suntem miri si mirese indiferent de loc.
deja te ai interesat de el,asta nu e bine.prin asta ai demonstrat ca persoana lui te intereseaza si vrei sa aflii cat mai multe despre el.nu i da tu sfaturi,ca are cine sa l invete,asa te amagesti pe tine insati,iti faci impresia ca ajuti,dar nu e decat cursa diavolului care vrea sa dezbine si sa distruga tot.mai bine ajuta te pe tine,vorbeste cu duhovnicul tau si lasa i pe altii cu pastorii lor.nu toti calugarii sunt facuti sa ajunga preoti.unii raman calugari toata viata,cel putin eu asa cred.o sa ma uit la gradele lor.ti ai facut o impresie despre el si ai inceput sa l judeci,deja faci un pacat.cel mai bine e sa nu aflii nimic,decat sa ti judeci aproapele,e viata lui sa faca ce vrea cu ea.poate ca nesiguranta asta a lui e o ispita,asa si eu ma gandeam cateodata daca locul ala e chiar potrivit pt mn sau nu.e o ispita sa ma traga de la calea cea dreapta.deci la el ori de este ispita,ori de este indecizie,e strict problema lui.trebuie sa ne ferim sa devenim judecatori si sa ne punem in locul lui Dumnezeu care hotaraste ce si cum.sa nu luam calugaria la general,adica daca intalnim 1-2-3 exemple proaste asta nu inseamna ca nu mai exista calugar constient de drumul pe care si l a ales si pe care sa si l asume cu mare responsabilitate.
la barbati le fug ochii in toate partile,am auzit si eu ceva de genu ca ei n au control si eu m am cam revoltat si mi am facut o parere gresita,am bagat o la categoria nesimtire,dar se pare ca nu e asa.astea cica nu sunt obsesii.e o slabiciune,tine de hormoni,cica e lupta cea mai grea.d aia la Frasinei si la Athos nu au voie femeile.in "scara raiului" spune ca cel mai mare lucru e sa scapi de desfranare,daca scapi de ea invingi mai usor toate patimile.si se stie ca desfranarea e de mai multe feluri.un exemplu-e fara de trup-cu privirea.in biblie spune ca 'barbatul care a poftit la o femeie a si pacatuit in inima lui cu ea'deci e ca si cum s a desfranat fara de trup,doar in subconstient,care deja se pune.iar 'vai de cel prin care vine ispita,ca multe suflete a tras la pierzare'.poti sa ispitesti fara de voie,fara sa stii ca e pacat,dar sa stii ca tot poti fi gasit vinovat pt ispitirea/atragerea atentiei asupra ta.o sa ti spun intr o zi povestea cu imparatul Macedon.schimba ti biserica sa nu mai fi gasita vinovata,ca daca te duci,nu poti sa te feresti de el si de gandurile lui,sau de ale tale chiar daca te pitesti intr un colt.si de ce sa stai sub presiune in casa Domnului?in biserica ne incarcam,ne rugam,ne simtim bine nu stam fortati si cu gandul la altii,sau ganduri perturbatoare.nu te duci sa te uiti sau sa judeci preotul care slujeste,sau pe cantareti,frati etc.te duci sa asculti cuvantul Domnului si sa simti harul,comuniunea.nu te intereseaza ce fac ceilalti acolo,tu sa ti indrepti mintea spre cer,spre sfinti,predica.atat.
el nu vrea sa te faca sa te simti prost,el nu poate accepta ca nu s a dezradacinat de patima desfranarii,oricum sunt multi ani de munca,dar tu nu ai intelege si decat sa recunoasca,mai bine se indreptateste,ar fi fost mai simplu sa spuna "scuza ma.nu se va mai intampla".dar decat sa l judecam mai bine nu intrebai si nu stiai.asa si eu am banuit pe un fost coleg de un lucru grav,dar am preferat sa nu aflu,sa nu stiu nimic decat sa l judec inutil.vezi sa nu dea vina pe tine sa spuna la ceilalti ca ai fi pus tu ochii pe el si sa te judece,sa te dispretuiasca toti,apoi sa fugi ca o raufacatoare de la locul cu pricina.e incepator,inca nu stie cu ce se mananca calugaria si poate gresi.nu e bine sa te consumi inutil.
judecatile oamenilor despre noi si judecatile noastre despre oameni sunt strambe.numai judecatile Domnului sunt drepte si milostive,iar noua calitatea asta ne lipseste cu desavarsire.