Pro si contra pedepsei cu moartea

E porunca: Sa nu ucizi! (Iesirea 20,13)

<<Şi l-a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; bărbat şi femeie i-a făcut.>> Facerea 1, 27

<<Cel ce va vărsa sânge de om, de către om îi va fi sângele vărsat, căci după chipul lui Dumnezeu l-a făcut Dumnezeu pe om. >>Facerea 9,6
() Viaţa Îi aparţine lui Dumnezeu, căci El i-a dat-o fiecăruia. A atenta la viaţa omului înseamnă a atenta la însuşi chipul lui Dumnezeu.>>

(Sfanta Scriptura, Biblia, Versiunea ANANIA)
http://www.dervent.ro/biblia.php

[heaven]

Sigur ca nu este usor ca cineva sa iti faca un mare rau tie sau celor dragi si ...sa ierti.In mod firesc resimtim furie,dorinta de a pedepsi cand o alta persoana ne raneste atat de profund,in acele momente cand pana si mintea constienta se blocheaza fara a mai putea gasi o explicatie rationala,iar suferinta devine coplesitoare.
Nevoia de a pedepsi,culpabilizarea celorlalti si chiar a propriei persoane se regaseste si in trairea doliului,atunci cand el survine firesc,fara a fi provocat decesul de catre altcineva,chiar daca,rational privind lucrurile,in majoritatea cazurilor nu a fost vina nimanui ca cel defunct a plecat.Cu toate acestea,cei ramasi in viata simt nevoia de a cauta un vinovat,cineva care sa fie responsabil pentru durerea si revolta care pot fi resimtite in acele momente.Unii se razboiesc cu medicii,parintii care si-au pierdut copilul se pot acuza reciproc si sa isi destrame relatia de cuplu,altii se vor culpabiliza pe ei insisi,pe Dumnezeu,resimtind pierderea ca pe o mare nedreptate.
Cu atat mai mult,aceste trairi vor fi accentuate,cand,spre exemplu,decesul este provocat de o mana criminala,cand,poate fiinta care este sacrificata astfel este un copil nevinovat.
Intr-adevar sunt dureri teribile,care nici nu pot fi descrise in cuvinte si,probabil,pentru ca cineva sa poata regasi acceptarea si iertarea in inima sa,are nevoie sa isi depaseasca conditia de om si sa treaca spre cea a unui om indumnezeit,ceea ce fara ajutorul lui Dumnezeu nu se poate.
Si totusi iubirea,acceptarea alaturi de iertare pot fi singurele care sa elibereze de suferinta pe cel in cauza.Pentru acest mesaj atat de important s-a si intrupat Hristos: El a iubit omul,a acceptat suferinta care i-a fost data si i-a iertat pe cei care i-au fost calai.
Aceasta cale au inteles-o foarte bine toti sfintii,martirii,care au patimit atat ei,cat si familiile lor,monahii care s-au rugat din atata iubire inclusiv pentru demoni,pentru a fi iertati si eliberati.Acestea pot parea greu de imaginat,daramite de trait,pentru noi,oamenii obisnuiti.Cu toate astea,acesta este crestinismul si aceasta este calea,adevarul pe care Hristos ni le-a relevat atunci cand s-a intrupat pe pamant...

[Vlad_7]

În prealabil postat de DragosP

Comunismul a fost bun.

Sper că ai glumit.

[Eugen7]

În prealabil postat de ioanna

Tu ai putea sa executi un om? Sau esti genul care striga "omorati-i" atata timp cat nu esti tu cel care trebuie sa puna in aplicare pedeapsa? Pentru crestini primeaza iertarea, nu pedeapsa, deci nu-i omori pe cei care pacatuiesc, ci le oferi sansa la reabilitare,la penitenta. Crestinii au depasit legea talionului.

Sunt in asentimentul tau Ioana.

Orice om, oricat de pacatos, impatimit... ar fi este dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Atata timp cat omul este in viata chipul si asemanarea lui Dumnezeu nu pot fi distruse in totalitate si iremediabil.

Consider ca egoismul, egocentrismul, mandria si neputina noastra omeneasca ne indeamna sa luam solutii extreme de condamnare la moarte ("justificata de diferite motive") a fratilor nostri oameni (indiferent de rasa, religie, nationalitate etc).

Sunt de parere ca oamenii care reprezinta un pericol social trebuie tratati adecvat si daca se vindeca (precum leprosii tamaduiti de Hristos) sa fie reintegrati in societate, iar daca nu sa fie impiedicati sa faca rau semenilor prin diverse metode, insa nicidecum prin mutilare (taierea mainilor hotilor, castrarea pedofilolor etc) ci prin privarea de libertate in scopul si speranta tamaduirii celui in cauza.

"Mila voiesc iar nu jertfa" spune Domnul.
Oamenii au nevoie de iubire, de tamaduire si nu de osandire la moarte... caci "cel fara de pacat sa arunce primul cu piatra".

Asa cum spune Ioana cine ar putea pune in aplicare sentinta? Rezolvarea electronica a executiei nu exclude persoana umana care "apasa pe buton".

Sfintii purtatori ai harul Duhului Sfant vindecau si vindeca oameni cuprinsi de cele mai cumplite patimi, pacate... atacuri demonice, blesteme, vrajitorii, juraminte strabe... caci Dumnezeu spune: "nu voiesc moartea pacatosului ci sa se intoarca si sa fie viu".

"Ce tie nu iti place altuia nu ii face".

Daca ne place sa fim iertati si sa ni se acorde sansa reabilitarii apoi sunt de parere ca asa trebuie sa procedam si noi nadajduind nu in noi insine ci in dragostea si conlucrarea cu harul lui Dumnezeu spre a face voia Lui.

Doamne ajuta.

[Eugen7]

"Dar nu doar asupra leprei din vechime trebuie sa ne oprim noi cei de astazi, ci si asupra pacatelor din cauza carora ne separam sau dam uitarii pe semeni. Daca cei bolnavi de lepra aveau constiinta bolii si cereau ca ceilalti sa nu se apropie de ei, astazi, multi dintre noi nu-si mai vad pacatele si ii cheama si pe ceilalti sa devina partasi la ele.

Daca multi dintre noi, cei bolnavi de lepra sufleteasca, am avea ocazia de a ne intalni cu Hristos asa cum s-au intalnit cei zece, oare L-am recunoaste pe Hristos ca avand putere sa ne vindece? Ma tem ca din cauza necredintei, am crede ca este un simplu om. Iar daca ni s-ar arata in chip minunat ca este Fiul lui Dumnezeu, nu I-am cere mila, vindecare, asa cum au facut cei din vechime. L-am lua la intrebari: de ce suferim, cat mai are de gand sa ne tina intr-o astfel de stare etc. I-am atrage atentia ca nu-I pasa de noi. Iar daca ne-ar spune ca trebuie sa ne aratam preotilor, oare am merge cu credinta cu care au mers cei zece? "
http://www.crestinortodox.ro/sarbato...si-128305.html

[Dumitru73]

gândiţi-vă la mulţimea erorilor judiciare di justiţia română a ultimilor 20 de ani.
cazul Tundrea este cel mai cunoscut.
cine ştie, poate ar fi fost condamnat la moarte, dacă legea o permitea.
iar în SUA, cazurile de eroare judiciară sunt cu duiumul.
din păcate, multe sunt descoperite la ani dupa execuţia "vinovatului".
în aceste cazuri stai şi te gândeşti, care drama este mai mare. a victimei? sau a celui care desi şi-a susţinut în ani de procese nevinovăţia, este condamnat la moarte şi executat, ca după câţiva ani cineva să reia ancheta, să redeschidă procesul şi,să-l declare nevinovat?

În prealabil postat de Eugen7

Sunt in asentimentul tau Ioana.

Orice om, oricat de pacatos, impatimit... ar fi este dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Atata timp cat omul este in viata chipul si asemanarea lui Dumnezeu nu pot fi distruse in totalitate si iremediabil.

Consider ca egoismul, egocentrismul, mandria si neputina noastra omeneasca ne indeamna sa luam solutii extreme de condamnare la moarte ("justificata de diferite motive") a fratilor nostri oameni (indiferent de rasa, religie, nationalitate etc).

Sunt de parere ca oamenii care reprezinta un pericol social trebuie tratati adecvat si daca se vindeca (precum leprosii tamaduiti de Hristos) sa fie reintegrati in societate, iar daca nu sa fie impiedicati sa faca rau semenilor prin diverse metode, insa nicidecum prin mutilare (taierea mainilor hotilor, castrarea pedofilolor etc) ci prin privarea de libertate in scopul si speranta tamaduirii celui in cauza.

"Mila voiesc iar nu jertfa" spune Domnul.
Oamenii au nevoie de iubire, de tamaduire si nu de osandire la moarte... caci "cel fara de pacat sa arunce primul cu piatra".

Asa cum spune Ioana cine ar putea pune in aplicare sentinta? Rezolvarea electronica a executiei nu exclude persoana umana care "apasa pe buton".

Sfintii purtatori ai harul Duhului Sfant vindecau si vindeca oameni cuprinsi de cele mai cumplite patimi, pacate... atacuri demonice, blesteme, vrajitorii, juraminte strabe... caci Dumnezeu spune: "nu voiesc moartea pacatosului ci sa se intoarca si sa fie viu".

"Ce tie nu iti place altuia nu ii face".

Daca ne place sa fim iertati si sa ni se acorde sansa reabilitarii apoi sunt de parere ca asa trebuie sa procedam si noi nadajduind nu in noi insine ci in dragostea si conlucrarea cu harul lui Dumnezeu spre a face voia Lui.

Doamne ajuta.

Dumnezeu sa va ajute pentru gandul bun.

Daca Dumnezeu ar fi ca noi....
Sa ne gandim oare, ce ar fi trebuit sa faca Dumnezeu cand Fiul Sau, Mantuitorul Iisus Hristos a fost batut, scuipat, batjocorit si rastignit laolalta cu talharii pe Golgota, maidanul ingrozitor plin de gunoaie si mirosuri fetide? Si Mantuitorul Iisus Hristos era nevinovat. Si S-a rastignit pentru pacatele noastre. Mantuitorul Hristos ne iarta. Noi nu putem.
Dar ce ar trebui sa faca Dumnezeu cand Il ponegrim si-L batjocorim cu lipsa noastra de cinste, cu lipsa noastra de credinta!? Ce ar trebui sa faca Dumnezeu cand Il rugam sa ne dea iertare dar noi nu-i iertam pe semenii nostri? Ce ar trebui sa faca Dumnezeu pentru toate pacatele tuturor oamenilor de la izgonirea lui Adam din Rai si pana la ultimul om care se va naste din femeie inainte de Judecata de Apoi?
Bine ca Dumnezeu nu gandeste ca Omul. Cred ca nu mai eram pe aici. Pamantul era cam gol, cam gol.
Bineinteles ca e multa nedreptate in lume; bineinteles ca sunt oameni care parca s-au nascut doar ca sa faca rau; dar daca esti crestin, e porunca: Sa nu ucizi. Punct.

Nu e de mirare ca apare un astfel de gand intr-o lume in care, sunt oameni care cer bani ca despagubire in situatia in care cineva drag din familie a fost omorat de un sofer criminal sau de un medic asisderea soferului... Pai daca e asa, hai sa ne aruncam un copil, sau nevasta, sau barbatul, sau etc. inaintea unei masini si am scapat de griji pe viata! Unde e durerea? Unde e durerea cand de pe urma mortii unui om castigi? Si daca un ban primesti drept rascumparare, esti partas la crima.
Sa ne feresca Dumnezeu sa trecem prin astfel de incercari! Sa ne ajute Dumnezeu sa fim buni.
Doamne ajuta!

[AlinB]

În prealabil postat de Florinvs

Deschid acest subiect mai delicat, deoarece as vrea sa stiu parerile dumneavoastra (si cum ati proceda daca ati avea puterea de decizie in guvern sau parlament) referitoarea la pedeapsa cu moartea existenta in legislatia unor state!
Este adevarat ca din punct de vedere crestinesc nu este bine sa ucizi, insa sunt anumite infractiuni deosebit de periculoase care trebuie stopate prin mijloace dure! Aici as include: tradarea de tara, subminarea economiei nationale, crima, pedofilia, proxenetismul, violul, furturile care pun in pericol siguranta circulatiei feroviare, traficul de droguri si cel de arme.
Cei care comit asemenea fapte trebuie inlaturati din mijlocul societatii, pentru a nu mai avea posibilitatea sa recidiveze. E adevarat, ar exista si varianta inchisorii pe viata sau a muncii zilnice pe viata (in mine de carbuni sau saline).

Pai vezi, ti-ai raspuns singur.
Ai ramas fara argumente.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Florinvs

Deschid acest subiect mai delicat, deoarece as vrea sa stiu parerile dumneavoastra (si cum ati proceda daca ati avea puterea de decizie in guvern sau parlament) referitoarea la pedeapsa cu moartea existenta in legislatia unor state!

Este evident ca pedeapsa cu moartea nu este incompatibila cu morala crestina. Sau, cel putin cu morala catolica, dupa cum am scris si aici.

Pe de alta parte, intrebarea cu adevarat dificila este daca (re)introducerea pedepsei cu moartea, desi nu ar fi imorala, ar fi, totusi, prudenta. Avand in vedere ca traim intr-o oranduire ciudata, in care justitia este adesea instrumentata politic si ideologic, o lume in care garantiile crestine asupa actului de justitie lipsesc, daca as fi legiuitor as sustine, mai degraba, abrogarea pedepsei cu moartea. In cazul ultimilor doi condamnati la moarte avem, evident, nu un proces just, ci un tiranicid. O rafuiala politica intre aparatcici cu mimarea justitiei. Riscul erorii judiciare, care a existat chiar in statele crestine (a se vedea cazul Ioanei d'Arc) a devenit, astazi, atat de mare, incat pericolul de a condamna la moarte in cadrul unor procese nedrepte este inacceptabil de mare.

[Florinvs]

Intradevar, exista si riscul unor erori judiciare! Insa in cazurile evidente - cum a fost cu Ramaru si Stefanescu - cred ca a fost justa aplicarea pedepsei cu moartea!