casatorie

În prealabil postat de Elena2004

V-am citit ........sa merg inainte si sa ne casatorim?

Nu sunteti cununati sau nu sunteti casatoriti? Oricum ar sta lucrurile, eu zic ca ar trebui sa le impliniti pe amandoua.
"Nadejdea nu o dobandim daca nu credem ca El ne poate da ceea ce cerem. Tot ceea ce trebuie sa facem este sa fugim de deznadejde. La Dumnezeu orice este cu putinta, sa credem in vorbele Lui (,,Cereti si vi se va da, bateti si vi se va deschide), cautati si veti afla”.
Asadar, roaga-te, cauta un preot caruia sa-i spui problemele tale, chiar si ca sa gasesti preotul cel mai potrivit roaga-te. Roag-o pe Maica Sfanta, te va ajuta. Roaga-te ca sotul tau sa se indrepte.
Dumnezeu sa va ajute. Maicuta sa va aibe sub Acoperamantul Ei.

[cristina2012]

În prealabil postat de Elena2004

V-am citit cuvintele si m-am ingrozit,pentru ca stiu ca am pacatuit foarte mult in fat lui D-zeu.Traiesc de 11 in ani desfranare cu sotul meu si avem si o fetita.Sincer va spun ca acum cand va scriu plang si sufletul mau e plin de durere pentru ca numai D-zeu stie ce este in sufletul meu.Imi doresc atat de mult sa fiu mireasa si sa fac obiceiurile crestinesti,dar de cate ori discutam despre asta ajungem sa ne certam.Nu stiu ce se intampladar de fiecare data ne impiedica ceva,defapt ma impiedica pt ca eu sunt cea care nu e multumita,imi este frica de ce ar urma dupa pt ca nu cred ca mai insemn nimic pt el.Simt nevoia sa vb cu cineva,un om care sa nu ma judece,doar sa-mi dea niste sfaturi.La 5 ani dupa ce ne-am casatorit am ramas insarcinata,un copil dorit de amandoi!Mai tr dupa nasterea fetei incet,incet,casnicia noastra a inceput sa scartaie,a inceput sa fie agresiv cu mine...of Doamne parca vad momentele acelea pe care le-am lasat demult in urma..parca vad cand venea acasa si nu-i convenea nimic,ma batea si imi vb urat.Brusc toata dragostea noastra,toate promisiunile si visurile pe care le-am avut se transformase in ura.Uneori nu tinea cont ca aveam copilul in brate si ma lovea fara mila.Apoi am aflat motivul pt care se purta asa,avea pe altcineva,era proaspat indragostit,si eu devenisem ratusca cea urata.In sf ,a fost,a trecut,l-am iertat,ne-am impacat......dar din partea mea numai pt copil..... iubirea mea pt el s-ar putea sa mai fi existat daca nu se purta in continuare la fel de urat cu mine.De-atunci a devenit foarte gelos,bolnav de gelozie(tot el),nu ma mai bate dar ma injoseste in ultimul hal.In fiecare seara avem cearta in casa,si acum fata are 6 ani si incepe sa perceapa totul,si nu as vrea ca fata mea sa aiba aceeasi copilarie ca si mine,si iarasi nu mia-sdori sa duca dorul de tata.Pt.ea am suferit atat.Nu stiu ce sa fac,nu-mi doresc decat sa fiu linistita,sa am pace in casa,sa creasca fata in armonie si dragoste,iar eu sa nu mai fiu considerata o ''femeie usoara''.Ma rog la D-zeu in sufletul meu,pt ca la biserica sau sa tin post nu pot,nu sunt lasata in pace de el(stiti voi chestia aia cu curetenia trupului)De multa ori cand sunt sarbatori,ma cert cu el si sunt injurata si injosita ca sa nu gresesc in fata lui D-zeu.Daca exista cineva care a trecut prin asa ceva,un preot sau un om cu sufletul bun printre voi va rog dati-mi un sfat,spuneti-mi ce sa fac!Oare merita sa sufar atata pt copil,gresesc in fata lui D-zeu daca ma despart de el?Sau sa merg inainte si sa ne casatorim?

Elena, imi pare rau pentru tine. Nu cred ca mai e cazul sa continuati, asta nu e viata si nu e in interesul copilului.
Trebuie sa mergi la biserica si sa tii post, atat cat se poate. Post alimentar cu siguranta poti (nu-ti vara nimeni friptura pe gat), iar daca in privinta relatiilor intime el nu este de acord cu abstinenta in posturi si sarbatori, nu trebuie sa-i impui, ar fi la fel de stupid cu a pune sa tina post alimentar pe un indiferent religios. Omul nu intelege ca acest fapt ca o jertfa ci ca o alienare a libertatii sale.
Sf Ioan Gura de Aur abordeaza acest subiect si spune ca nevasta care isi sileste sotul sa tina abstinenta nu are niciun folos din postul sau, ci mai mult se osandeste pentru ca il impinge spre pacate (fie desfranare, fie manie, suparare, deznadejde).
Cauta-ti un duhovnic si sfatuieste-te cu el. Daca ar vrea si sotul tau sa vina, ar fi minunat. Daca sotul tau nu intelege ca asa nu se mai poate si ca trebuie sa faca ceva sa indrepte lucrurile (nu doar sa-si ceara iertare), nu are rost sa te lupti sa sfintesti in biserica o relatie lipsita de dragoste.

[Smila1]

În prealabil postat de Elena2004

V-am citit cuvintele si m-am ingrozit,pentru ca stiu ca am pacatuit foarte mult in fat lui D-zeu.Traiesc de 11 in ani desfranare cu sotul meu si avem si o fetita.Sincer va spun ca acum cand va scriu plang si sufletul mau e plin de durere pentru ca numai D-zeu stie ce este in sufletul meu.Imi doresc atat de mult sa fiu mireasa si sa fac obiceiurile crestinesti,dar de cate ori discutam despre asta ajungem sa ne certam.Nu stiu ce se intampladar de fiecare data ne impiedica ceva,defapt ma impiedica pt ca eu sunt cea care nu e multumita,imi este frica de ce ar urma dupa pt ca nu cred ca mai insemn nimic pt el.Simt nevoia sa vb cu cineva,un om care sa nu ma judece,doar sa-mi dea niste sfaturi.La 5 ani dupa ce ne-am casatorit am ramas insarcinata,un copil dorit de amandoi!Mai tr dupa nasterea fetei incet,incet,casnicia noastra a inceput sa scartaie,a inceput sa fie agresiv cu mine...of Doamne parca vad momentele acelea pe care le-am lasat demult in urma..parca vad cand venea acasa si nu-i convenea nimic,ma batea si imi vb urat.Brusc toata dragostea noastra,toate promisiunile si visurile pe care le-am avut se transformase in ura.Uneori nu tinea cont ca aveam copilul in brate si ma lovea fara mila.Apoi am aflat motivul pt care se purta asa,avea pe altcineva,era proaspat indragostit,si eu devenisem ratusca cea urata.In sf ,a fost,a trecut,l-am iertat,ne-am impacat......dar din partea mea numai pt copil..... iubirea mea pt el s-ar putea sa mai fi existat daca nu se purta in continuare la fel de urat cu mine.De-atunci a devenit foarte gelos,bolnav de gelozie(tot el),nu ma mai bate dar ma injoseste in ultimul hal.In fiecare seara avem cearta in casa,si acum fata are 6 ani si incepe sa perceapa totul,si nu as vrea ca fata mea sa aiba aceeasi copilarie ca si mine,si iarasi nu mia-sdori sa duca dorul de tata.Pt.ea am suferit atat.Nu stiu ce sa fac,nu-mi doresc decat sa fiu linistita,sa am pace in casa,sa creasca fata in armonie si dragoste,iar eu sa nu mai fiu considerata o ''femeie usoara''.Ma rog la D-zeu in sufletul meu,pt ca la biserica sau sa tin post nu pot,nu sunt lasata in pace de el(stiti voi chestia aia cu curetenia trupului)De multa ori cand sunt sarbatori,ma cert cu el si sunt injurata si injosita ca sa nu gresesc in fata lui D-zeu.Daca exista cineva care a trecut prin asa ceva,un preot sau un om cu sufletul bun printre voi va rog dati-mi un sfat,spuneti-mi ce sa fac!Oare merita sa sufar atata pt copil,gresesc in fata lui D-zeu daca ma despart de el?Sau sa merg inainte si sa ne casatorim?

Elena,

Am trecut prin acelasi lucru. Traiesc cu un barbat care are facut exact la fel: m-a batut, a vorbit rau cu mine, etc. Eu am crezut ca faceam totul bine, dar el nu era multumit cu mine.

Eu cred ca exista unul sau mai multe motive pentru purtarea lui. De exemplu, asta ca te considera o "femeie usoara" - poate este o chestie despre modul de imbracaminte, felul in care te porti, sau lucru pe care le faci. De exemplu, daca vorbesti cu alti barbati. Eu evit lucrul acesta cat pot. Pentru ca eu cred ca o femeie nu are motiv sa faca asta.

Un alt motiv poate sa fie daca ai facut ceva in trecut. De exemplu: daca ai avut un alt barbat inainte de el, daca l-ai lasat, daca l-ai facut de ras.

Bineinteles trebuie sa ramai pentru binele copilului tau.

Eu stiu ca poate sa fiu foarte greu, asa a fost pentru mine. Dar daca te gandesti la aceste lucruri, si te rogi in fiecare zi, o sa fie mai usor. Macar m-a ajutat pe mine.

Consângenitatea a constituit impediment la căsătorie pentru considerente de ordin moral, natural, igienic şi social. Respectul şi veneraţia pe care le datorează descendenţii părinţilor şi celorlalţi ascendenţi ai lor nu sunt compatibile cu raporturile de egalitate pe care le impune căsătoria între soţi, iar consângenii colaterali – fraţii şi surorile, bunicii şi nepoatele, bunicile şi nepoţii – n-ar mai respecta curăţenia morală în raporturile dintre ei, în atmosfera de intimitate a familiei, dacă ar şti că se pot căsători între ei. La acestea s-a adăugat experienţa de veacuri carea dovedit că încheierea de căsătorii repetate între consângeni în grade apropiate are drept consecinţă inevitabilă degenerarea neamului omenesc, atât sub aspect fizic cât şi sub aspect spiritual. Pentru aceste motive, ca şi pentru îndepărtarea vrăjmăşiilor dintre diferite neamuri, s-au căutat să se încheie căsătorii între membri din familii cât mai depărtate.
În privinţa impedimentului consângenităţii în linie dreaptă, Biserica – urmând dispoziţiile din Vechiul Testament (Levitic 18, 7-10) şi din dreptul roman – socoteşte acest impediment nelimitat, indispensabil, oprind astfel căsătoria la infinit, oricât de mare ar fi numărul naşterilor care separă pe cei doi consângeni.
În privinţa impedimentului consângenităţii în linie colaterală, urmând aceleaşi dispoziţii, Biserica a limitat oprirea la gradul IV, prin canonul 54 Trulan. Dar apreciind că prin extinderea acestui impediment, căsătoriile dau societăţii membri mai sănătoşi, Biserica având şi încuviinţarea autorităţii de stat a extins oprirea mai întâi la gradul VI şi mai târziu, în secolul al XII-lea, în 1166, şi la gradul VII. În principiu a rămas ca normă această măsură: căsătoria este oprită în mod absolut, până la infinit, între consângenii în linie dreaptă şi până în gradul VII inclusiv între consângeni, în linie colaterală.
Hotărârea Sinodului VI ecumenic, prin canonul 54, oprind căsătoria între consângenii în linie colaterală până la gradul IV (verii primari), Bisericile autocefale acordă dispensă pentru gradele V-VII, când încheierea căsătoriei între consângeni, rude în aceste grade, nu poate fi evitată.
Căsătoria între consângeni în linie dreaptă este oprită şi în dreptul modern al statelor, ca şi în dreptul bisericesc, adică la infinit, iar în linie colaterală, unele state limitează oprirea la gradul III altele la gradul IV. Între statele din această ultimă grupă face parte şi România, care – în art. 6 din Codul Familiei – prevede:
“Este oprită căsătoria între rudele în linie dreaptă precum şi între cele în linie colaterală până la al patrulea grad inclusiv. Pentru motive temeinice, căsătoria între rudele în linie colaterală de gradul al patrulea poate fi încuviinţată de Primăria Capitalei şi de Consiliul Judeţean în cuprinsul căruia cel care cere această încuviinţare îşi are domiciliul”[1].
Cazurile de asemenea încuviinţare fiind tot mai rare, Biserica Ortodoxă Română nu a fost nevoită să ia o hotărâre oficială pentru săvârşirea cununiei religioase a celor căsătoriţi cu asemenea încuviinţări, lăsând la latitudinea episcopului respectiv să aprecieze, în cazul în care cei în cauză ar solicita binecuvântarea căsătoriei lor.
[1] Codul Familiei, Decizii ale C. E. D. O., Decizii ale Curţii Constituţionale, Decizii ale Curţii Supreme de Justiţie, Ediţie îngrijită şi adnotată de judecător Adina Nicolae, Lect. univ. Marian Nicolae, Editura Rosetti, Bucureşti, 2001, p. 17.

(Sursa: Curs de Drept Canonic)

În prealabil postat de Elena2004

V-am citit cuvintele si m-am ingrozit,pentru ca stiu ca am pacatuit foarte mult in fat lui D-zeu.Traiesc de 11 in ani desfranare cu sotul meu si avem si o fetita.
...............................
Simt nevoia sa vb cu cineva,un om care sa nu ma judece,doar sa-mi dea niste sfaturi.
...............................
Nu stiu ce sa fac,nu-mi doresc decat sa fiu linistita,sa am pace in casa,sa creasca fata in armonie si dragoste,iar eu sa nu mai fiu considerata o ''femeie usoara''.Ma rog la D-zeu in sufletul meu,pt ca la biserica sau sa tin post nu pot,nu sunt lasata in pace de el(stiti voi chestia aia cu curetenia trupului)De multa ori cand sunt sarbatori,ma cert cu el si sunt injurata si injosita ca sa nu gresesc in fata lui D-zeu.Daca exista cineva care a trecut prin asa ceva,un preot sau un om cu sufletul bun printre voi va rog dati-mi un sfat,spuneti-mi ce sa fac!Oare merita sa sufar atata pt copil,gresesc in fata lui D-zeu daca ma despart de el?Sau sa merg inainte si sa ne casatorim?

Ai o problema adevarata, adica reala! Greutatea acestei probleme (gravitatea ei) insa, este mai mare sau mai mica in functie de felul cum te raportezi tu la ea. Cel mai grav ar fi, in acest moment, sa-ti pierzi increderea in tine si aproape la fel de grav este sa pleci urechea la sfaturi neavenite; intr-o clipa te poti dezechilibra! Un grup de socializare virtual, cum este si forumul acesta, nu te poate asista decat daca iti poti permite un grad mare de risc si, am eu impresia (iarta-ma daca gresesc!), nu pari dispusa sa "te joci" cu variantele.

In lumea aceasta nadejdea noastra spre ajutor se poate indrepta doar in doua directii: spre oameni sau spre Dumnezeu. Eu sunt preot si astfel sunt clar subiectiv deoarece elimin ca varianta corecta "nadejdea profana in oameni". Subiectivismul meu se bazeaza, pe langa credinta, pe un sir intreg de experiente (multe proprii) care m-au convins ca numai Dumnezeu, Atotcunoscator fiind, poate sa judece, sa condamne, sa sprijine real, sa mangaie efectiv, sa faca negrul alb, sa lupte dezinteresat in numele meu cand eu am renuntat, deci sa ma ajute cand am nevoie! Pun peste acestea si cererea ta si astfel imi permit sa te indemn sa cauti la Dumnezeu si sfat, si ajutor, si mangaiere! Ai credinta ca El nu te vede nici mica, nici murdara, nici pacatoasa, nici rea, nici urata! Pentru El esti cea mai frumoasa fiinta de pe pamant! In Sfanta Evanghelie de la Ioan este prezentata o femeie care, la fel ca tine, era cuprinsa de mustrarea constiintei, pe care o aduce pacatul. Iata acest pasaj. Citeste-l si incearca sa te gandesti că El, Hristos, ar veni azi in casa ta si ar sta de vorba cu tine. Ce ti-ar spune? Ce I-ai spune? Ce ar face? Ce ai face?

1. Deci când a cunoscut Iisus că fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici ca Ioan,
2. Deşi Iisus nu boteza El, ci ucenicii Lui,
3. A lăsat Iudeea şi S-a dus iarăşi în Galileea.
4. Şi trebuia să treacă prin Samaria.
5. Deci a venit la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul său;
6. Şi era acolo fântâna lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de călătorie, S-a aşezat lângă fântână şi era ca la al şaselea ceas.
7. Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: Dă-Mi să beau.
8. Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate, ca să cumpere merinde.
9. Femeia samarineancă I-a zis: Cum Tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă? Pentru că iudeii nu au amestec cu samarinenii.
10. Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El, şi ţi-ar fi dat apă vie.
11. Femeia I-a zis: Doamne, nici găleată nu ai, şi fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie?
12. Nu cumva eşti Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat această fântână şi el însuşi a băut din ea şi fiii lui şi turmele lui?
13. Iisus a răspuns şi i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăşi;
14. Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică.
15. Femeia a zis către El: Doamne, dă-mi această apă ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot.
16. Iisus i-a zis: Mergi şi cheamă pe bărbatul tău şi vino aici.
17. Femeia a răspuns şi a zis: N-am bărbat. Iisus i-a zis: Bine ai zis că nu ai bărbat.
18. Căci cinci bărbaţi ai avut şi cel pe care îl ai acum nu-ţi este bărbat. Aceasta adevărat ai spus.
19. Femeia I-a zis: Doamne, văd că Tu eşti prooroc.
20. Părinţii noştri s-au închinat pe acest munte, iar voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm.
21. Şi Iisus i-a zis: Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veţi închina Tatălui.
22. Voi vă închinaţi căruia nu ştiţi; noi ne închinăm Căruia ştim, pentru că mântuirea din iudei este.
23. Dar vine ceasul şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, că şi Tatăl astfel de închinători îşi doreşte.
24. Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să i se închine în duh şi în adevăr.
25. I-a zis femeia: Ştim că va veni Mesia care se cheamă Hristos; când va veni, Acela ne va vesti nouă toate.
26. Iisus i-a zis: Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine.
27. Dar atunci au sosit ucenicii Lui. Şi se mirau că vorbea cu o femeie. Însă nimeni n-a zis: Ce o întrebi, sau: Ce vorbeşti cu ea?
28. Iar femeia şi-a lăsat găleata şi s-a dus în cetate şi a zis oamenilor:
29. Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu cumva aceasta este Hristosul?
30. Şi au ieşit din cetate şi veneau către El.
31. Între timp, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Învăţătorule, mănâncă.
32. Iar El le-a zis: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o ştiţi.
33. Ziceau deci ucenicii între ei: Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?
34. Iisus le-a zis: Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine şi să săvârşesc lucrul Lui.
35. Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni şi vine secerişul? Iată zic vouă: Ridicaţi ochii voştri şi priviţi holdele că sunt albe pentru seceriş.
36. Iar cel ce seceră primeşte plată şi adună roade spre viaţa veşnică, ca să se bucure împreună şi cel ce seamănă şi cel ce seceră.
37. Căci în aceasta se adevereşte cuvântul: Că unul este semănătorul şi altul secerătorul.
38. Eu v-am trimis să seceraţi ceea ce voi n-aţi muncit; alţii au muncit şi voi aţi intrat în munca lor.
39. Şi mulţi samarineni din cetatea aceea au crezut în El, pentru cuvântul femeii care mărturisea: Mi-a spus toate câte am făcut.
40. Deci, după ce au venit la El, samarinenii Îl rugau să rămână la ei. Şi a rămas acolo două zile.
41. Şi cu mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul Lui,
42. Iar femeii i-au zis: Credem nu numai pentru cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristosul, Mântuitorul lumii.
43. Şi după cele două zile, a plecat de acolo în Galileea.

Dincolo de acest punct este doar o relatie intima, a ta cu El. Prin Biserica El iti ofera si loc simtitor de intalnire cu El, si loc de conversatie cu El, si loc de refugiu la El! Mergi acolo, pentru ca aici pe forum gasesti doar oameni: unii cu Duhul lui Dumnezeu dar si multi cu duhul pierzarii! Tu ai nevoie de Dumnezeu pentru problema ta, nu de oamenii de aici, de pe forum.

Incearca sa-ti creezi o relatie duhovniceasca cat mai solida cu un preot duhovnic iar restul se vor rezolva (ai credinta!) prin aceasta. Dumnezeu nu a pierdut pe niciunul dintre cei care-L iubesc pentru ca El ramane credincios cuvintelor Sale. El a zis: "Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi."(Matei 11,28). Tot El a zis: "Opriţi-vă de la căile voastre! Priviţi şi întrebaţi de căile celor de demult; de calea cea bună şi mergeţi pe dânsa şi veţi afla odihnă sufletelor voastre." (Ieremia 6,16).

Tu alege ceea ce vrei, esti fiica lui Dumnezeu deci esti libera!
Fie ca pentru rugaciunile Maicii Domnului si ale tuturor sfintilor Bisericii sa alegi Calea cea Buna! Amin!

[ap2010]

În prealabil postat de Pr.Gheorghe

(Sursa: Curs de Drept Canonic)

In concluzie: religia ortodoxa le permite sa se casatoreasca sau nu?

[zaharia_2009]

În prealabil postat de Elena2004

V-am citit cuvintele si m-am ingrozit,pentru ca stiu ca am pacatuit foarte mult in fat lui D-zeu.Traiesc de 11 in ani desfranare cu sotul meu si avem si o fetita.Sincer va spun ca acum cand va scriu plang si sufletul mau e plin de durere pentru ca numai D-zeu stie ce este in sufletul meu.Imi doresc atat de mult sa fiu mireasa si sa fac obiceiurile crestinesti,dar de cate ori discutam despre asta ajungem sa ne certam.Nu stiu ce se intampladar de fiecare data ne impiedica ceva,defapt ma impiedica pt ca eu sunt cea care nu e multumita,imi este frica de ce ar urma dupa pt ca nu cred ca mai insemn nimic pt el.Simt nevoia sa vb cu cineva,un om care sa nu ma judece,doar sa-mi dea niste sfaturi.La 5 ani dupa ce ne-am casatorit am ramas insarcinata,un copil dorit de amandoi!Mai tr dupa nasterea fetei incet,incet,casnicia noastra a inceput sa scartaie,a inceput sa fie agresiv cu mine...of Doamne parca vad momentele acelea pe care le-am lasat demult in urma..parca vad cand venea acasa si nu-i convenea nimic,ma batea si imi vb urat.Brusc toata dragostea noastra,toate promisiunile si visurile pe care le-am avut se transformase in ura.Uneori nu tinea cont ca aveam copilul in brate si ma lovea fara mila.Apoi am aflat motivul pt care se purta asa,avea pe altcineva,era proaspat indragostit,si eu devenisem ratusca cea urata.In sf ,a fost,a trecut,l-am iertat,ne-am impacat......dar din partea mea numai pt copil..... iubirea mea pt el s-ar putea sa mai fi existat daca nu se purta in continuare la fel de urat cu mine.De-atunci a devenit foarte gelos,bolnav de gelozie(tot el),nu ma mai bate dar ma injoseste in ultimul hal.In fiecare seara avem cearta in casa,si acum fata are 6 ani si incepe sa perceapa totul,si nu as vrea ca fata mea sa aiba aceeasi copilarie ca si mine,si iarasi nu mia-sdori sa duca dorul de tata.Pt.ea am suferit atat.Nu stiu ce sa fac,nu-mi doresc decat sa fiu linistita,sa am pace in casa,sa creasca fata in armonie si dragoste,iar eu sa nu mai fiu considerata o ''femeie usoara''.Ma rog la D-zeu in sufletul meu,pt ca la biserica sau sa tin post nu pot,nu sunt lasata in pace de el(stiti voi chestia aia cu curetenia trupului)De multa ori cand sunt sarbatori,ma cert cu el si sunt injurata si injosita ca sa nu gresesc in fata lui D-zeu.Daca exista cineva care a trecut prin asa ceva,un preot sau un om cu sufletul bun printre voi va rog dati-mi un sfat,spuneti-mi ce sa fac!Oare merita sa sufar atata pt copil,gresesc in fata lui D-zeu daca ma despart de el?Sau sa merg inainte si sa ne casatorim?

Eu nu doresc sa comentez situatia ta sau sa-ti dau afaturi . Situatia ta se va schimba numai atunci cind te vei intoarce cu adevarat la Dumnezeu , cu toata inima ta, cu tot cugetul tau , cu toata puterea ta, cu toata virtutea ta si atunci cind Hristos va fi prima ta alegere si nu ceilalti . Nimeni nu poate sluji la 2 stapini . Pe deasupra drumul spre iad , si iadul insusi, este pavat numai cu ginduri si intentii bune si care au ramas doar atit, dar nu si cu fapte . Sa iei seama bine ca pt. pacatele tale si ale lui, D.zeu va va mai rabda inca pina in ziua in care pacatele voastre se vor rasfringe asupra copiilor vostri iar de atunci in colo durerea ta se va inzeci si iti vei da seama ca zeci de ani de zile pendularea intre rai si iad nu ti-a fost de nici un folos, din contra .

Dar asa cum spuneam, nu sfaturi doresc sa-ti dau deoarece sfatul este simplu , nu este cine stie ce filosofie , ci vreau sa te atentionez asupra urmatorului lucru : multi useri au venit in acest forum cu dorinta ,,arzatoare" de a primi sfaturi cit mai competente , cit mai gingase ca sa nu se mihneasca sufletul din ei, cit mai salvatoare insa toti au sfirsit suparindu-se , comentind, criticind, dezavuind sfaturile si acuzind ca in loc sa fie ajutati au fost criticati.
Asadar, atunci cind ceri sfaturi pe un forum in primul rind trebuie sa te astepti ca poti primi cele mai diverse recomandari; deasemenea, daca ceri , pai atunci pune-te si asculta si nu te apuca sa critici, iar in ultimul rind gindesc ca daca ai ajuns sa ceri ajutor inseamna ca te-ai hotarit sa-ti schimbi viata, sau doar vrei sa punem putin de o birfa , pe cuvint si fara gluma !
Situatia ta este grea si f. grea iar faptele pe care trebuie sa le faci de acum in colo nu sunt din cele ,,usurele" ,,placutele" sotului si ispititorului care comanda in casa voastra ci sunt categorice si hotarite prin ruperea cu pacatul . Daca nu, vei trai cu pacatele atirnate de git pina cind si tu si si copii tai vor trage si vor patimi pt. acestea ; nemaivorbind ca pacatul desfrinarii se duce pe 7 generatii asa incit dupa 3-4 generatii neamurile tale nici nu vor mai sti de unde le vine raul .
Am inteles din tot ce ai spus ca nu vrei sa-l superi pe sot cu biserica , postul si D.zeul tau deoarece el nu sporta ,,astea" . Deci, prin consecinta, alegi ca si copii tai sa fie rupti de D.zeu pt. a fi cu tatal lor ! Este alegerea ta , dar prea usor il vinzi , renunti, la Hristos . Si atunci ajutor, sanatate, pace, spor in casa, buna intelegere intre voi si si altele de unde sa va vina ... ca la Hristos renunti usor . Sa nu intelegi ca te invat sa te desparti de sotul tau , doamne fereste, ci trebuie luat cu multa rabdare, staruinta si inima buna . Tu sa te chinui sa iti faci rugaciunile, sa mergi la duhovnic, la biserica , sa ti post , indiferent de ce zice si ce crede el . Si daca pt. toaste acestea va voi cumva sa te paraseasca , lasa-l caci mai dulce este Hristos . Este de ajuns ca l-ai batjocorit cu pacatele tale si ca l-ai pus sa desfrineze cu tine odata (deoarece el este in tine de la botezul tau , nu ti s-a cintat atunci : citi in Hristos v-ati botezat , in Hristos v-ati si imbracat ?), este destul si nu cred ca va mai rabda mult daca si inca in continuare te lepezi de el de fiecare data . Mare curaj ai daca faci toate acestea , nu pt. tine , deoarece tu iti vei primi osinda ta pt. atitia ani de pacatuire si nespovedanie si necaire si fara sa faci canon, dar mai ales pt. copii tai !
Eu nu pot sa-ti spun sa alegi ceea ce vrei pt. ca ar fi posibil sa cazi in pacate si mai grele(si asa esti pe muchie de cutit !) dar pot sa-ti spun fara tagada sa alegi pe Hristos si biserica sa ! Nu increderea in tine conteaza deoarece cit de increzatoare ai fi in tine fara Hristos nimic nu poti, nici tu si nici eu si inca nici un om , ci credinta puternica in Hristos este ceea ce conteaza . Capitolul XV din evanghelia lui Ioan este graitor ! Cind ai sa-l citesti (cu binecuvintare) vei vedea singura !
Probabil ca timpul indreptarii tale a venit . Fa cum crezi ca este mai bine dar de Hristos sa nu te mai lepezi !

[I.Calin]

Elena2004,

M-am gândit o vreme dacă să-ți scriu sau nu, dar, acum, văzând postarea lui zaharia_2009, subscriu la ce a spus și cred că ar fi foarte bine dacă ai ține seamă de mesajul plin de căldură al acestuia.
Viața întru Iisus Hristos nu cunoaște compromisuri, "căldiceii" nu au ce căuta la El.
Dumnezeu să-ți îndrume pașii!

În prealabil postat de zaharia_2009

Este de ajuns ca l-ai batjocorit cu pacatele tale si ca l-ai pus sa desfrineze cu tine odata (deoarece el este in tine de la botezul tau , nu ti s-a cintat atunci : citi in Hristos v-ati botezat , in Hristos v-ati si imbracat ?), este destul si nu cred ca va mai rabda mult daca si inca in continuare te lepezi de el de fiecare data. Mare curaj ai daca faci toate acestea , nu pt. tine , deoarece tu iti vei primi osinda ta pt. atitia ani de pacatuire si nespovedanie si necaire si fara sa faci canon, dar mai ales pt. copii tai !

Auzit-a oarecare dintre sfinti, ca a cazut un frate in curvie si a zis : o, rau a facut ! Iar dupa putine zile a raposat fratele. Si a venit ingerul cu sufletul fratelui catre batranul zicand : iata-l pe cel pe care l-ai judecat. S-a mutat! Unde poruncesti sa-l asezam. In Imparatie sau la chinuri ? Si a petrecut batranul pana la moartea sa rugandu-se lui Dumnezeu, sa castige iertare de aceasta, plangand si foarte mult ostenindu-se.

Un oarecare batran mare sedea in Siria, intre hotarele Antiohiei si avea un frate, care era gata sa judece, de vedea pe vreun frate gresind. Deci, de multe ori il invata pe dansul batranul, graind : cu adevarat, fiule, te inseli si-ti pierzi sufletul, de vreme ce nu stie nimeni ce este in om, decat duhul care este intr-insul. Caci de multe ori inaintea oamenilor fac fapte rele, iar in taina se pocaiesc inaintea lui Dumnezeu. Pacatul il vedem, dar pocainta si faptele cele bune ce le-au facut, numai Dumnezeu le stie. Pentru aceasta si cu ochii de vei vedea pe om pacatuind, nici cat de putin nu-l judeca pe el, ca numai unul Dumnezeu este Judecator. Ca tot omul ce judeca pe altcineva, se afla ca un antihrist al lui Hristos de vreme ce l-a rapit dregatoria si stapanirea ce l-a dat Tatal, facandu-se el judecator mai inainte decat Dansul.

A zis un batran : nu-l judeca pe cel curvar, daca esti tu curat, caci de asemenea calci legea. Caci Cel ce a zis : sa nu curvesti, a zis si sa nu judeci !

(Din Patericul Egiptean)

Vai noua fratilor, s-a umplut lumea de sfatuitori spre judecata! Cine mai este sa asculte? Vai noua!
Iertati-ma si pomeniti-ma si pe mine!

Un frate l-a intrebat pe un parinte oarecare, zicand : pentru ce, parinte, acum fratii care se ostenesc prin pustie si prin manastiri, nu pot castiga darurile lui Dumnezeu precum castigau parintii cei de demult ? Raspuns-a lui batranul, zicand : fiule, parintii cei de demult aveau dragostea frateasca cea desavarsita si fiecare ridica in sus, spre cer, pe fratele sau. Acum, fiindca s-a stins dragostea intre preoti fiecare il trage in jos pe fratele sau, si pentru aceea nu castiga fratii nostri darul lui Dumnezeu ca parintii cei de demult.

(Din Patericul Egiptean)

În prealabil postat de ap2010

In concluzie: religia ortodoxa le permite sa se casatoreasca sau nu?

În privinţa impedimentului consângenităţii în linie colaterală, urmând aceleaşi dispoziţii, Biserica a limitat oprirea la gradul IV, prin canonul 54 Trulan. Dar apreciind că prin extinderea acestui impediment, căsătoriile dau societăţii membri mai sănătoşi, Biserica având şi încuviinţarea autorităţii de stat a extins oprirea mai întâi la gradul VI şi mai târziu, în secolul al XII-lea, în 1166, şi la gradul VII. În principiu a rămas ca normă această măsură: căsătoria este oprită în mod absolut, până la infinit, între consângenii în linie dreaptă şi până în gradul VII inclusiv între consângeni, în linie colaterală.
Hotărârea Sinodului VI ecumenic, prin canonul 54, oprind căsătoria între consângenii în linie colaterală până la gradul IV (verii primari), Bisericile autocefale acordă dispensă pentru gradele V-VII, când încheierea căsătoriei între consângeni, rude în aceste grade, nu poate fi evitată.

Deci, in principiu, astazi se opreste pana la gradul VII pe linie colaterala (cazul de fata - gradul VI), deci nu se poate. In cazuri speciale se poate acorda dispensa pentru gradele V-VII (in baza Canon 54 al Sinodului VI ecumenic, care opreste doar pana la gradul IV).