Ecumenismul Parintelui Teofil Paraianu

[anna21]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Deci va faceti voi, superdesavarsitii si minunatii ortodocsi ai pamantului, judecatori ai Parintelui, condamnandu-l pentru ca s-a rugat impreuna cu catolicii?! Bine spunea ca sunteti niste... La ce bun topicul asta, ce scop ziditor si inaltator are??? A, ca sa nu mai asculte cei naivi si influentabili predicile si conferintele sale, de aia, nu? Scuza-ma, dar nu pot sa tac, nu e de tacut.

Imi amintesc de o istorioara, nu mai stiu de unde, in care se spune ca un Sfant a murit si fratii lui ramasi pe pamant au avut incredintare ca este in Ceruri desi el avea oarecare pareri ne-ortodoxe privitoare la problema celor doua firi ale Mantuitorului.

Pune tu degetul unde l-am criticat eu pe parinte. Hmm?
Raspunsul meu ti-a fost adresat tie care ai presupus ca cine asculta canoanele trimite la iad eterodocsii.
Peste jumatate din familia mea largita NU este ortodoxa. Crezi ca-i trimit la iad?
Eu mergeam la baptisti cand eram mica.. Tu vorbesti in cunostinta de cauza?
Nu stiu unde mergem dupa... Stiu ca mintea trebuie sa o tinem in iad!
Si mai stiu ca raiul nu vine nesocotind invatatura bisericii..

[Jane Says]

În prealabil postat de anna21

Nu este vorba de "trimiterea la iad" a eterodocsilor!
Este vorba de a asculta de canoanele bisericii, care interzic rugaciunea cu ei.
Iubirea imi spune sa ASCULT, nu sa fac de capul meu.

True.

Ia sa vedem niste scenarii despre ce ar putea fi dragostea.

Sa zicem ca eu impart un apartament de 2 camere cu un hindus. Eu cu icoana cu Iisus Hristos pe perete, un pic de rugaciune, un pic de canon etc. El, in camera lui, cu statuile zeilor hindusi, cu meditatul in pozitia lotus, chestii de-astea.

Suntem colegi de apartament, ne intelegem bine, suntem toleranti, eu nu-l fac pe el demonizat si inselat de draci si el nu se leaga de credinta mea.

El ma vede azi si maine ca ma inchin, candela etc. Vine, din dragoste si prietenie si respect pentru credinta mea si agata o ghirlanda de flori la icoana Mantuitorului, gandind ca este si Acesta o incarnare a principiului binelui universal, a fortei care se manifesta in univers, a principiului diriguitor etc, intorcandu-se linistit pe urma la lotusul lui.

Vine si maine si din dragoste, prietenie si respect, face si el o inchinaciune, pentru ca nu e asa, Dumnezeu e unul singur, nimeni nu are adevarul complet, Iisus Hristos e la fel de bun ca si Krishna, Budha si restul initiatilor, care au stiut ceva dar nu au stiut totul, asta nu conteaza insa, toti au vrut sa fie bine si au lasat aceleasi legi morale. Dupa care se intoarce la lotusul lui.

Si tot asa, din dragoste, prietenie si respect. Oricine ar spune ca e un om foarte deschis si bun, foarte tolerant, care emana energie pozitiva si dragoste si intelegere si ca daca toti am fi ca el, lumea aceasta ar fi un paradis terestru in care toti ne-am iubi si respecta unii pe altii.

Iar eu, neducandu-ma sa ma inchin statuilor lui sau sa meditez alaturi de el, ce impresie las oamenilor? Ca nu am dragoste, ca sunt fundamentalista, ca sunt habotnica si inchistata, ca DISCRIMINEZ, ca il dau iadului si asa mai departe. Desi nici macar nu i-am facut vreodata vreo observatie.

Scenariul asta nu e real, dar nici nu mi se pare exagerat si perceptiile oamenilor fix alea-s.

De ce nu putem trai in pace, unii langa altii, fara sa ne amestecam si laptele pe care l-am supt? Eu cu ale mele, tu cu ale tale, in pace si fratie.

[costel]

De multe ori punem un semn de egalitate intre noi si parintele Teofil. El chiar daca statea de vorba cu cei de o alta confesiune, nu o facea in modul in care o facem noi. Nu se infatisa inaintea acestora, asa cum ne prezentam noi. Si nu pleca de la ei cu indoieli, cu intrebari de genul: nu cumva acestia au dreptate? caci el Il traia pe Hristos. Ca sa ajungem sa avem o buna purtare, e nevoie nu de intalniri dese cu cei de o alta confesiune, ci de o unire reala cu Hristos si dupa aceea de o iesire catre semeni.

[andreicozia]

În prealabil postat de costel

Ca sa ajungem sa avem o buna purtare, e nevoie nu de intalniri dese cu cei de o alta confesiune, ci de o unire reala cu Hristos si dupa aceea de o iesire catre semeni.

Daca Sf Ap Pavel statea departe de "intilnirile dese cu cei de alta credinta" fii sigur ca acum am fi ramas tot pagini, mai ales noi NE-evreii

Ce vrei sa spui prin unire REALA cu Hristos/ in conditiile in care tu eviti aproapele si stai departe de intilniri cu ei?

Cum vezi tu "iesirea catre semeni"?

[andreicozia]

În prealabil postat de Jane Says

Iar eu, neducandu-ma sa ma inchin statuilor lui sau sa meditez alaturi de el, ce impresie las oamenilor? Ca nu am dragoste, ca sunt fundamentalista, ca sunt habotnica si inchistata, ca DISCRIMINEZ, ca il dau iadului si asa mai departe. Desi nici macar nu i-am facut vreodata vreo observatie.

Scenariul asta nu e real, dar nici nu mi se pare exagerat si perceptiile oamenilor fix alea-s.

.

Jane, el nu se asteapta sa te inchini la statuile lui ci doar sa-i respecti credinta prin ACCEPTAREA faptului ca nu numai tu esti VIP, buricul pamintului, detinatoare exclusiva a mintuirii ci sa accepti ca si altii se vor salva prin alte cai, atit fara sa te intereseze detaliile. Atita vrea hindusul sa-i arati! Intelegere

Ei prin smerenia lor naturala( este o a doua natura a lor) ne cunosc cit de ingimfati si exclusivisti suntem si sa stii ca ne inteleg cu blindete

[caliyo]

Nu se poate compara perioada de inceput a crestinismului cu timpurile noastre. Si nu ne putem compara noi cu sfintii apostoli. In plus, sfintii apostoli aveau putere in cuvant pt. ca aveau si o traire pe masura cuvintelor. Noi , cei care stam pe forum, cam cati neortodocsi am convertit pana acum? Hai sa fim seriosi, sa ne vedem lungul nasului si sa nu ne mai dam viteji.
In nici un caz nu ai sa convertesti un budist inchinandu-te la Buda, nu ai sa convertesti un musulman fiindca tii si tu ramadanul ,,din dragoste pt. el¨ cica ...sau un catolic luand parte la misa.
Daca vrei sa convertesti pe cineva trebuie ca tu sa dai in primul rand exemplu ca esti tare pe pozitie , nu ca te sufla vantul dintr-o parte in alta.
Sfintii Apostoli nu au stat la tratative cu paganii , ci au mustrat pe fata pe inchinatorii la zei, pe eretici.

[caliyo]

În prealabil postat de andreicozia

Jane, el nu se asteapta sa te inchini la statuile lui ci doar sa-i respecti credinta prin ACCEPTAREA faptului ca nu numai tu esti VIP, buricul pamintului, detinatoare exclusiva a mintuirii ci sa accepti ca si altii se vor salva prin alte cai, atit fara sa te intereseze detaliile. Atita vrea hindusul sa-i arati! Intelegere

Nu e vorba de ingamfare, nu am inventat noi crestinismul, pur si simplu suntem datori sa aratam si altora care nu cunosc calea cea adevarata. Daca toate caile sunt bune si adevarate, atunci jertfa lui Hristos ramane fara sens. Vreau sa stiu si eu logica ta Andrei: ce rost a avut sa Se intrupeze Dumnezeu, sa Se jertfeasca, daca oricum toate religiile sunt bune si fumoase?
A se intelege ca nu trimit pe nimeni in iad, pur si simplu critic religia ,nu omul .

[andrei_im]

ce ingamfare fratilor?? pentru marele dar pe care l-am primit de la Hristos, nici macar atat nu putem face - sa-l aparam? pana la cel mai "mic" pacat care se salasluieste in cel mai ascuns ungher al sufletului, suntem nevrednici de acest dar, DARUL DREPTEI CREDINTE. Noi indraznim sa rostim cu buze intinate rugaciuni ingeresti, pe care ingerii le rostesc cu cutremur in Imparatia Cerurilor. Cum sa te cutremure (cu folos) toate acestea cand tu le poti supune (CU CE AUTORITATE?), celui mai josnic relativism? Dreapta credinta nu este o inventie omeneasca, este o conlucrare ideala intre Harul lui Dumnezeu si voia libera a omului.
Si in toata aceasta nevrednicie de care nu ne dam seama, atunci cand suntem pusi in fata acestor situatii, de a raspunde unor subtile lovituri, noi nici macar atat nu facem - sa spunem un NU! raspicat. Voia nu ne-o indreptam spre bine, viata nu ne-o schimbam, de sfintit nu ne sfintim, si nici macar cand ni se cere - sa-mi fie iertat - sa facem o treaba de sluga netrebnica, sa dam un simplu raspuns la aceste provocari, nici macar aici nu facem nimic. ba dimpotriva - spunem ca ar fi o exagerare, o ingamfare, sa vorbim despre dreapta credinta. ca si cum casa plina de bogatii ar avea poarta descuiata, ferestrele deschise si nici macar cainii de la intrare nu mai latra, ci ii lasa pe hoti sa intre nestingheriti.
cum sa te mandresti cu ceva ce ti-a fost daruit, cu ceva de care nu esti vrednic? nici macar nu ajunge sa incapa o farama din acest Adevar in suflet, si deja vorbesti despre ingamfare, de parca ar fi un subiect demult incheiat, la care te raportezi sporadic, pe care il joci pe degete.
Dumnezeu sa ne ajute!

[Seraphim7]

Dragi mei Adevarull este numai Unul,,caci este un Domn,o credinta si un Botez''nu sunt mai multe adevaruri nu sunt mai multi dumnezei.Budha,Mahomed,Karma,Krhisna etc.nu sunt niste profeti,niste trimisi ai lui Dumnezeu.Iisus Hristos si premergatori lui, proorocii sunt acei trimisi caci ceilalti mentioinati nu au pregatit calea Domnului.Ca tu esti tare in credinta ta este oare mandrie,sfantul Ioan Iacob Hozevitul,venind odata un american sa faca donatii la manastirea romaneasca de la Iordan si avand un sofer musulman,sfantul nu a vrut sa stea la masa cu acesta,si americanul sa maniat si nu a mai facut nici o donatie,oare nu si-a iubit aproapele sau a tinut credinta si avem convingerea de sfintenia lui.Un sfant spunea ca oricate sa rabzi dar cand vine vorba de credinta sa te faci foc si sabie cu vrasmasul.Iti iubesti aproapele indiferent de confesiune dar cand vine vorba de credinta il punem pe Dumnezeu intai,caci avand dreapta credinta se cuvine sa o si pastram,ce nevoie avem noi de rugaciune cu ceilalti cine vrea sa se uneasca cu noi sa vina ,noi nu avem nevoie de altceva caci avem Totul numai ca nu suntem vrednici,caci ,,celui nechemat i se i-a darul''.

[anna21]

În prealabil postat de andrei_im

ce ingamfare fratilor?? pentru marele dar pe care l-am primit de la Hristos, nici macar atat nu putem face - sa-l aparam? pana la cel mai "mic" pacat care se salasluieste in cel mai ascuns ungher al sufletului, suntem nevrednici de acest dar, DARUL DREPTEI CREDINTE. Noi indraznim sa rostim cu buze intinate rugaciuni ingeresti, pe care ingerii le rostesc cu cutremur in Imparatia Cerurilor. Cum sa te cutremure (cu folos) toate acestea cand tu le poti supune (CU CE AUTORITATE?), celui mai josnic relativism? Dreapta credinta nu este o inventie omeneasca, este o conlucrare ideala intre Harul lui Dumnezeu si voia libera a omului.
Si in toata aceasta nevrednicie de care nu ne dam seama, atunci cand suntem pusi in fata acestor situatii, de a raspunde unor subtile lovituri, noi nici macar atat nu facem - sa spunem un NU! raspicat. Voia nu ne-o indreptam spre bine, viata nu ne-o schimbam, de sfintit nu ne sfintim, si nici macar cand ni se cere - sa-mi fie iertat - sa facem o treaba de sluga netrebnica, sa dam un simplu raspuns la aceste provocari, nici macar aici nu facem nimic. ba dimpotriva - spunem ca ar fi o exagerare, o ingamfare, sa vorbim despre dreapta credinta. ca si cum casa plina de bogatii ar avea poarta descuiata, ferestrele deschise si nici macar cainii de la intrare nu mai latra, ci ii lasa pe hoti sa intre nestingheriti.
cum sa te mandresti cu ceva ce ti-a fost daruit, cu ceva de care nu esti vrednic? nici macar nu ajunge sa incapa o farama din acest Adevar in suflet, si deja vorbesti despre ingamfare, de parca ar fi un subiect demult incheiat, la care te raportezi sporadic, pe care il joci pe degete.
Dumnezeu sa ne ajute!

(nu ca sa te laud.. dar aveam nevoie de acest mesaj astazi)