Omul cu telefon mobil. Oare nu suntem pacaliti ?!

[Fani71]

Daca s-ar lua, windorin, nu s-ar lua si cauza folosirii lor excesive.
Nu existenta lor in sine e daunatoare, ci folosirea lor fara masura si sens.

Aceste obiecte exista acum, nu mai putem sa ne intoarcem la vremea dinainte. Ar trebui sa incercam sa le folosim bine si sa nu inlocuim adevarata cumunicare cu un fel de agitatie fara sens.

Stii cine au fost primii, in Germania, care au avut telefoane mobile pe care le foloseau si intensiv? Preotii... De ce? pentru ca asa puteau fi mai accesibili cand avea cineva nevoie de ei.

[windorin]

În prealabil postat de Fani71

Daca s-ar lua, windorin, nu s-ar lua si cauza folosirii lor excesive.
Nu existenta lor in sine e daunatoare, ci folosirea lor fara masura si sens.

Da, stiu ca asa este si imi dau seama unde este raul.
Nu este intr'un plastic si intr'un fier, ori intr'un monitor, ori fir, ori priza, ci in mintea si inima omului.

[andreicozia]

Noua Heroina, asa a denumit un prieten de al meu message-iuirea neincetata pe mobil a fetei lui de 13 ani care statea pina la 2-3 noaptea sa-si verifice mesajele. Ultima oara dupa ce a facut o intelegere cu ea..a prins-o trimitind mesaje in ascuns fiind sub dus.

[windorin]

În prealabil postat de andreicozia

Noua Heroina, asa a denumit un prieten de al meu message-iuirea neincetata pe mobil a fetei lui de 13 ani care statea pina la 2-3 noaptea sa-si verifice mesajele. Ultima oara dupa ce a facut o intelegere cu ea..a prins-o trimitind mesaje in ascuns fiind sub dus.

Pana unde se poate ajunde. Pare amuzant, desi cred ca este mai mult grav.

[AlinB]

În prealabil postat de Daniel777

Stiu pe cineva care nu are telefon mobil,nici televizor,nici internet....Deci se poate si fara....

..si locuieste intr-un oras al anului 2010, are servici, familie, copii...?

În prealabil postat de andreicozia

Noua Heroina, asa a denumit un prieten de al meu message-iuirea neincetata pe mobil a fetei lui de 13 ani care statea pina la 2-3 noaptea sa-si verifice mesajele. Ultima oara dupa ce a facut o intelegere cu ea..a prins-o trimitind mesaje in ascuns fiind sub dus.

Perfect asa!
Inseamna ca daca era cu telefonul sub dus, sa deschis o runda noua de negocieri: "Tati imi cumperi un telefon nou? waterproof de data asta!".
Sunt sigur ca se vor face si de data asta o intelegere....

[horatiu.miron]

În prealabil postat de andreicozia

Noua Heroina, asa a denumit un prieten de al meu message-iuirea neincetata pe mobil a fetei lui de 13 ani care statea pina la 2-3 noaptea sa-si verifice mesajele. Ultima oara dupa ce a facut o intelegere cu ea..a prins-o trimitind mesaje in ascuns fiind sub dus.

Adolescentii in general abuzeaza de telefonul mobil. Singura grija a parintelui este sa nu vina factura prea mare si ca odrasla sa nu-si neglijeze temele sau alte indatoriri din cauza telefonului. Altminteri pe masura ce creste adolescentul devine mai responsabil si mai concis in comunicare, iar telefonul ajunge sa fie folosit doar pentru mesaje esentiale, nu ca o modalitate de petrecere a timpului liber, asa cum e el perceput la 14 ani.

Una peste alta, nu mi-as face griji.

[Marius22]

În prealabil postat de windorin

De'as avea putere, as lipsi de telefoane pe toti aceia care nu au nimic vital de transmis altora, macar pentru o singura zi.
Sunt curios ce ar face, cum s'ar simti, cum s'ar comporta.

Cred ca nu ne-ar fi greu sa facem acest exercitiu de vointa din moment ce putem spune ca inca nu vorbim la telefonul mobil de o viata. Sunt aproximativ 6 ani de cand eu folosesc telefonul mobil si am inca proaspata in minte perioada de inainte. In mod clar, viata nu mi s-a schimbat simtitor in bine de cand am descoperit telefonul mobil, ci dimpotriva.

Trist este ca el deja face parte din firescul lucrurilor, din firescul vietii de zi cu zi, precum televizorul, internetul. Dezamagirea mea vine din faptul ca rugaciunea sau milostenia, in ceea ce ma priveste, inca nu au atins acceasi performanta de a face parte din firescul meu.

Aici apare falsificarea adevarului existential. Ne folosim curent de lucruri care intr-adevar, nu sunt rele in sine si care intr-o anumita masura ne aduc anumite beneficii, dar pierdem din vedere lucruri cu adevarat importante pentru noi.

[carmina]

În prealabil postat de Marius22

Cred ca nu ne-ar fi greu sa facem acest exercitiu de vointa din moment ce putem spune ca inca nu vorbim la telefonul mobil de o viata. Sunt aproximativ 6 ani de cand eu folosesc telefonul mobil si am inca proaspata in minte perioada de inainte. In mod clar, viata nu mi s-a schimbat simtitor in bine de cand am descoperit telefonul mobil, ci dimpotriva.

Trist este ca el deja face parte din firescul lucrurilor, din firescul vietii de zi cu zi, precum televizorul, internetul. Dezamagirea mea vine din faptul ca rugaciunea sau milostenia, in ceea ce ma priveste, inca nu au atins acceasi performanta de a face parte din firescul meu.

Aici apare falsificarea adevarului existential. Ne folosim curent de lucruri care intr-adevar, nu sunt rele in sine si care intr-o anumita masura ne aduc anumite beneficii, dar pierdem din vedere lucruri cu adevarat importante pentru noi.

inca nu este totul pierdut - stare de rugaciune este si atunci cand multumesti Domnului pt ceea ce ai si vezi si traiesti, cand indrepti ganduri de parere de rau pt necazul celui de langa tine pe care nu intotdeauna poti sa-l ajuti asa cum ai dori, cand suferi alaturi de cel ce sufera, etc....gresesc?

[Heurtebise]

În prealabil postat de windorin

Nu cunosc vreun om fara telefon mobil. Pana si mai toti cei din clasele primare au telefon mobil.
Merg spre serviciu, apoi spre casa, spre biserica, etc. si vad numai oameni cu telefonul la ureche.

Oare chiar sa fi ajuns toti atat de importanti si de "cautati" ?!
Sau atat de inselati sa fi ajuns, noi toti, incat sa nu ne mai deslipim urechea de la difuzorul lui ?!

Gandesc la cat de mult ii indemnau Parintii pe ucenicii lor sa petreaca in liniste si tacere, spre a se cunoaste cu adevarat.
Ne este atat de frica sa ramanem singuri, cu noi insine. Dar cine sa o recunoasca ?!

Oare ce am gasi in noi insine... oare nu ne'ar speria lipsa noastra de continut.
Ne pacalim ca avem multime de prieteni, de griji si planuri. Dar, cand colo, cine stie care o fi realitatea.

Diavolul se bucura nespus vazand cum suntem aici, dar traim dincolo, la celalalt capat al firului, cum suntem acum, dar vorbim despre mai incolo, cum suntem cu niste oameni, dar vorbim neincetat cu altii si tot asa. Se bucura ca ne fura timpul prezent si locul prezent. Iar noi ne mai si credem liberi. Zi'i unuia ca este pacalit de telefon. Oare nu ar rade de tine... cel putin ?!

De'as avea putere, as lipsi de telefoane pe toti aceia care nu au nimic vital de transmis altora, macar pentru o singura zi.
Sunt curios ce ar face, cum s'ar simti, cum s'ar comporta.

Si eu prefer un dialog "tete-a-tete" in locul celui telefonic; de asemenea, ma supara ideea de a fi oricand si oricui disponibila. Din pacate, e tot mai mult incurajat fenomenul prin "facilitatile" pe care ti le ofera: "1000 de minute gratuite, 500 de sms-uri" s.a.m.d.

[windorin]

În prealabil postat de Marius22

Trist este ca el deja face parte din firescul lucrurilor, din firescul vietii de zi cu zi, precum televizorul, internetul. Dezamagirea mea vine din faptul ca rugaciunea sau milostenia, in ceea ce ma priveste, inca nu au atins acceasi performanta de a face parte din firescul meu.

Da, ar trebui sa ne intristam foarte tare atunci cand ceva nefiresc ajunge "firesc". Pe cat de grea este dragostea, rabdarea, rugaciunea, pe atat de usoare ne sunt toate caderile, miile de minute vorbite la telefon si zecile de ore petrecute la televizor, etc.

În prealabil postat de costel

Ce mi-a rapit telefonul mobil? Rabdarea. (...) E adevarat, telefonul ne si pacaleste. Imi aduc aminte ca inainte de a avea telefon alergam mai des la parinti sa-i vad si sa le vorbesc. Acum ma multumesc cu un telefon. Dar nu mai am imbratisarea lor.

Da, credem ca suntem in comuniune cu altii, insa adevarul este ca ne rupem tot mai mult de oameni.
Cand eram la bunici, tin minte cum asteptam sambata sau duminica, spre a da un telefon parintilor, de la posta.

În prealabil postat de Heurtebise

(...) ma supara ideea de a fi oricand si oricui disponibila.
Din pacate, e tot mai mult incurajat fenomenul prin "facilitatile" pe care ti le ofera: "1000 de minute gratuite, 500 de sms-uri" s.a.m.d.

Este vorba de o inselare.
Un lucru rau este invelit in poleiala, iar omul alearga spre el. Ba mai mult, si plateste bani buni pentru asta (uneori).

Chiar ma gandeam intr'o seara.
Sta omul la rugaciune, abia daca se poate aduna un pic dupa o zi framantata si agitata, cand colo... suna telefonul.
Gata incercarea de rugaciune. Esec. Apoi, ia'o de la cap, daca mai poti.