Citat:
În prealabil postat de paetru
M-am nascut intr-un sat in care sunt ff multi adventisti,practic,famila mea era inconjurata de adventisti.Cand ma prindeau incercau sa ma racoleze la cultul lor,veneau la mine acasa si imi citea ,in felul lor ,din biblie.Nu au reusit sa ma racoleze cu toate ca am intrat si in biserica lor.Am plecat ,la oras cu serviciul si aici aveam un prieten care este penticostal,ca sa nu o mai lungesc,am fost si la ei la bserica.Sotia mea fiind ortodoxa practicanta,se ruga mereu la Maica Domnului sa-mi arate calea cea dreapta.Dupa un timp imi vine in minte un gand ca sa cercetez de ce vreau si de unde plec.Asa am descoperit marea eroare pe care eram gata sa o fac.Am gasit in ortodoxie tot ce cautam,mi-am dat seama ca aici nu lipseste nimic.In casa la mine ,ca la orice ortodox practicant ,arde candela mereu ,am icoane, am carti ortodoxe,mir,tamaie,etc.Prietenul meu venea la mine si sta numai la usa si ff putin,ma critica mereu ca consum uleiul cu candela.Intr-una din zile am rreusit sa-l introduc in sufragerie si sa incerc s-ai citesc din Parintele Cleopa.In timp ce ii citeam,m-a intrerupt spunand ca i se face rau,il ia cu calduri si ameteli.M-am oprit,s-a sculat si inainte de plecare ,l-am intrebat daca realizeaza in ce s-a bagat,mi-a raspuns ca da si a plecat.Ma gasesc cu el dupa un anumit timp si imi spune ca la ortodocsi,sunt vraji.Daca sunt rebotezati ,sectantii nu se pot apropia de cele sfinte,li face rau.De aceea este aproape imposibil sa aduci un sectant pe calea cea dreapta.Am incecat,fratilor asa cum ma pricep si eu,sa va descriu, aceasta ratacire a mea ,care sper sa fi de folos oilor ratacite si sa cerceteze ortodixia inainte de a o parasi.Majoritatea sectantilor care a fost oaie ratacita ortodoxa,nu a cercetat ortodoxia si vorbesc in nstiinta
Doamne ajuta.
|
Din nefericire, sunt si unii ortodocsi care pretind ca li se face rau in biserica, nu pot sa stea locului nici un minut si asa mai departe. Si ei sunt din cei care nu stiu nimic despre asta, si nu cu multi ani in urma, nici eu nu puteam rabda Liturghia pana la capat si cuvintele pe care le rostea preotul nu aveau nici un sens pentru mine, parca nu le-as fi auzit, sau si auzindu-le, nu le puteam intelege. Era o stare pe care nici acum nu mi-o pot explica: de ce un adult (ca eram totusi adult) sanatos, care pretinde si ca are ceva in cap si ca poate _intelege_ lucruri, devenea atat de nerabdator, cu urechile si ochii legati cand intra intr-o Biserica. A fost nevoie sa fac o prostie foarte mare, ireversibila si ireparabila, ca sa-mi intre dorul de impacare cu Dumnezeu in oase, dar nu doresc nimanui sa treaca prin asa ceva ca sa se 'destepte' macar putin. Si chiar si dupa aceea, puteam indura Liturghia, insa cu mari eforturi de a nu-mi rataci mintea, uneori la sfarsitul ei ma trezeam ca de fapt nu fusesem cu totul prezenta si nu ma folosisem cu nimic. Dar mi-am spus ca, indiferent de ceea ce traiesc eu sau imi imaginez ca traiesc, ar trebui sa merg in continuare, ca in starea de pacat in care eram atunci ar fi fost si culmea sa am pretentia sa-mi ridic mintea si sufletul la cele Sfinte, dar daca perseverez, Dumnezeu o sa aiba mila de mine si o sa ma faca sa inteleg si sa simt. Si asa a facut. Nu am pretentia ca patrund eu misterul Liturghiei, daca l-as patrunde, probabil as pica lata de frica si cutremur, dar mi s-a ridicat ceatza de pe creier in mare parte :)
Nu vreau sa smintesc pe careva spunand lucrurile astea, dar poate mai sunt si altii carora li se face rau si nu pot rabda sa asiste la Liturghie sau sa asculte un imn ortodox sau o rugaciune. Cred ca daca ne cercetam putin starea de pacat si mandrie in care ne aflam si nu ne dam batuti, Dumnezeu ne va limpezi mintile si sufletele pentru ca nu El ne tine departe de biserica si nu El ne da starea de rau si de nerabdare cand intram in contact cu cele ale Sale. Si unii dintre noi, daca s-ar intreba de ce pot sa existe linistiti sau bucurosi in atmosfera incarcata de fum de tigara (uneori in intimitatea propriei locuinte), frecandu-si coatele de cele ale altor clienti ai clubului, DAR nu pot rabda mirosul discret de tamaie si tovarasia altor oameni prezenti la slujba, cred ca ar ajunge singuri la concluzia ca treaba asta cu raul fizic si cu nerabdarea e lucrarea ... well, stiti voi a cui.