ajutati-ma va rog... nu stiu ce sa mai fac cu viata mea...

[maria25]

Maria40, imi pare tare rau despre ceea ce ai patit. Ai primit si tu o lectie dura de Sus. Iti doresc ca Dumnezeu sa iti dea puterea sa mergi mai departe si sa te ridici peste aceste probleme. Sa stii ca si eu, dupa toate acestea, nu pot sa spun ca imi este grozav, sunt chiar la limita limitelor, si am o problema mai delicata de rezolvat cu cel mic acum, dar uite ca Dumnezeu nu m-a parasit niciodata, cand credeam cu inversunare ca El m-a abandonat... Nu iti fie teama! Te imbratisez.

[maria25]

În prealabil postat de Grabriella

Asa suntem noi, oamenii, ne comparam intotdeauna cu cei mai favorizati de viata si mereu ne intrebam:"De ce? Doamne!"De ce mie? De ce eu?"
Am trait si eu o experienta traumatizanta anul trecut. Dupa 25 de ani de vechime pe un post sigur la stat am fost pusa in discutie sa mi se reduca postul. Asta dupa ce in acelasi an sotul meu nu a fost platit de patron pentru vreo 4 luni dupa care a dat faliment, iar datoriile noastre la banca erau de peste 400 eu. lunar( credit ipotecar si lising la masina). Fiul cel mic a terminat liceul si ar fi trebuit sa-l pot sustine sa-si continue studiile. Eram in pericol sa pierd tot, tot.
Numai Bunul Dumnezeu m-a salvat, Maicuta Sfanta si Sfintii Sai, precum si scumpii si bunii si dragii preoti duhovnici care m-au sfatuit si m-au sustinut in rugaciune.
M-am intrebat atunci "oare dece?" Mi-am analizat atunci trairile.Abia atunci am inteles clar ca eu nu am nimic, ca tot ceea ce am, am primit in dar. Ca aceasta incercare a fost de fapt o incercare a credintei mele in Dumnezeu. Si nu am putut sa nu ma gandesc la dreptul Iov care intr-o clipa a pierdut tot, la Sfintii apostoli care au lasat tot,la ucenicii care si-au vandut averile si le-au dat Bisericii, la toti Sfintii care si-au impartit averea la saraci. Mi-a fost atat de rusine ca eu, putin credincioasa , doar la ideea ca as putea pierde tot ceea ce Dumnezeu, in marea Sa bunatate mi-a facut cadou, m-am tulburat si suparat grozav. Nici macar n-am putut sa ma bucur ca toate lucrurile s-au rezolvat pentru ca mi-am dat seama ca nu sunt vrednica sa pun o astfel de jertfa fara sa-mi pier credinta , poate , si de aceea n-a ingaduit Dumnezeu sa pierd tot. N-am putut decat sa zic cu lacrimi ca si Sf. Apostol Petru: "Doamne, pleaca de la mine ca sunt o pacatoasa!" si o nevrednica si necoapta sa port crucea.
Este o mare cinste pe care Dumnezeu o face oamenilor de a le incerca credinta in fel si chip. Abia cand pierzi ceea ce ai si trebuie sa traiesti prin credinta iti dai seama cata credinta ai, cata incredere ai tu in Dumnezeu pe care nu-l vezi dar care sti ca este Tatal tau. Oare in aceste incercari poti sa mai zici: " Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvantat? Putem noi sa ne abandonam in Bratul tare si Sfant al Tatalui Ceresc? Putem sa avem acea credinta a copilasului de 2 anisori care se arunca in bratele mamei fara frica, stiind ca aceasta il prinde? Credem, oare, ca noi suntem mai grijulii sau mai iubitori fata de copii nostri decat Tatal Ceresc fata de noi ?
Da, adevarat este cuvantu care zice "Incercarea credintei voastre este mai pretioasa decat aurul." Doar acaesta incercare te face pe tine constiet de iubirea si increderea pe care le ai fata de Dumnezeul si Tatal tau.Oare cum s-ar simti un tata oarecare daca copii lui ar apela la el doar sa-i ceara, sa-i ceara si niciodata sa nu-i fie recunoscatori, sau sa nu pretuiasca ceea ce primesc, considerandu-l pe tata dator sa dea mereu neconditionat.
"Doamne , ajuta-ne sa ne numaram bine zilele sa vedem cat de trecatori suntem!"

Gabriella, am ajuns sa cred intr-un fel ca si daca pierdem acel ceva sau sa reusim sa il pastram, este aceeasi barca de salvare pe care Dumnezeu in marea mila pe care o are fata de noi, ne-o intinde. Si asa este, ar trebui sa gasim puterea si bucuria sa spunem Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat, fie numele Domnului binecuvantat! Ma bucur ca ai reusit sa iesi cu bine din situatie.

[maria25]

Felicitari pentru promovarea examenului, Vasilik!

Multumesc pentru incurajare, Anisoara!

Doamne ajuta si numai bine!

[maria25]

Buna ziua,

A trecut ceva vreme de cand nu am mai scris... Sper sa nu ma intelegeti gresit, va rog. Alerg la voi, pentru ca voi sunteti prietenii mei aici. Voi m-ati ridicat cand mi-a fost atat de greu si nu am la cine sa alerg decat la voi.

Oarecum lucrurile erau ok pana in prezent. Eu la servici, cel mic la gradi, doar cu raceli printre ele si mici lucruri de care m-am mai izbit.

Vreau doar sa intreb, cu mare umilinta, daca este cineva dispus sa ma ajute urgent si temporar, cu niste bani pentru a putea plati strict cele obligatorii (chiria, gradinita, intretinerea si curentul) ? Luni mi s-a spus ca salariul va intarzia cu doua saptamani, in cel mai rau trei saptamani, iar eu nu am nicio economie (cu cea mai mare sinceritate, nu am putut sa pun deoparte din multe motive). Sunt deja in pana, alertata cat se poate. Nimeni nu doreste amanare iar eu deja sunt ingrijorata de ce se intampla asta la munca...

Va rog mult de tot. Va raman pe veci recunoscatoare.

Maria

[maria25]

Cu toata rusinea, va mai intreb o data... poate cineva de aici sa ma ajute pentru maine? Multumesc mult de tot.

[anamaria26]

În prealabil postat de maria25

Buna ziua,

A trecut ceva vreme de cand nu am mai scris... Sper sa nu ma intelegeti gresit, va rog. Alerg la voi, pentru ca voi sunteti prietenii mei aici. Voi m-ati ridicat cand mi-a fost atat de greu si nu am la cine sa alerg decat la voi.

Oarecum lucrurile erau ok pana in prezent. Eu la servici, cel mic la gradi, doar cu raceli printre ele si mici lucruri de care m-am mai izbit.

Vreau doar sa intreb, cu mare umilinta, daca este cineva dispus sa ma ajute urgent si temporar, cu niste bani pentru a putea plati strict cele obligatorii (chiria, gradinita, intretinerea si curentul) ? Luni mi s-a spus ca salariul va intarzia cu doua saptamani, in cel mai rau trei saptamani, iar eu nu am nicio economie (cu cea mai mare sinceritate, nu am putut sa pun deoparte din multe motive). Sunt deja in pana, alertata cat se poate. Nimeni nu doreste amanare iar eu deja sunt ingrijorata de ce se intampla asta la munca...

Va rog mult de tot. Va raman pe veci recunoscatoare.

Maria

Draga mea,
Consider ca ceea ce incerci tu sa faci aici e foarte urat.Hai s-o luam logic.Spuneai ca nu mai vezi cale de iesire iti spun sigur cale de iesire exista insa n-ai dorit tu sa iesi din situatia respectiva(daca ea chiar exista).Fiind din bucuresti puteai foarte usor sa te angajezi intr-un call-center,o spun din propria experienta(eu am fost intr-o situatie mult mai disperata).Acolo se cauta mereu forta de munca proaspata,salariul nu este stralucit,dar hai sa fim seriosi ai fi supravietuit,pe de alta parte ti-ai fi putut cauta colege de apartament pt a plati o chirie mult mai mica.Exista programe speciale ce protejeaza mama si copilul,dar ai preferat sa nu ceri ajutor,ei te-ar fi ajutat cu un loc unde ti-ai fi putut lasa copilul cat timp tu esti la serviciu.Dar repet trebuie putina buna-vointa din partea ta.in plus familia,normal sa te respinga daca vad cu ce te ocupi.Ai facut ipoteca pe casa parintilor sa inteleg?pt ca nimeni nu si-a pus intrebarea ce ai ipotecat tu de vreme ce stai cu chirie.Ai vrut un castig necinstit si ti-ai luat rasplata,sincera sa fiu(daca ceea ce spui tu este cat de cat real).Trag concluzia dupa situatia tensionata cu familia ca fie ai ipotecat ceva fara stirea lor,fie ai incercat sa-i inseli.Faptul ca te lamentezi acum si ceri imprumuturi,mizand pe bunatatea unor oameni cu frica lui Dumnezeu e foarte urat.Sincera sa fiu am ajuns sa citesc acest post cautand pe google asta :"ce sa faci cand simti ca nu mai poti".Situatia mea e poate cu mult mai grea si mai trista decat a ta,dar sincer n-as putea profita de bunatatea unor oameni in asa fel.Eu cautam un sfat,tu vad ca doresti doar castiguri financiare fara munca.Mizezi pe latura sensibila si traiesti "bine" sa spunem asa.De ce nu urmezi sfaturile date si stai sa te lamentezi la cat de grea e viata si ca nu mai poti trai asa?Eu mi-am pierdut si mama si tatal,nu am lucrat o buna bucata de vreme insa m-am zbatut si mi-am gasit intr-un final.Nu m-a ajutat nimeni,dar am reusit.Insa nu cersind,nu lamentandu-ma,nu refuzand solutii date de oameni bine-voitori.Si te mai intreb un lucru,daca ti-e viata asa grea de ce platesti un serviciu,cum ar fi internetul,si telefonia :).Sfatul meu taie din radacina cheltuielile inutile si pune-te pe picioare.In alta ordine de idei sper sa nu reusesti sa inseli :).Dumnezeu e acolo sus si ne face sa platim intr-un final sa stii.Imi cer scuze celorlalti poate am fost cam dura,insa uneori trebuie sa fii si transant.Dumnezeu inainte de toate nu iubeste minciuna!

[spre_rasarit]

În prealabil postat de maria40

Maria25 am citit postarile tale.....
Vreau sa stii ca sunt in aceeasi barca cu tine, insa, la mine suma este de 3 ori mai mare decat a ta. Sunt la pamant atat financiar cat si psihic. Ceea ce am patit a fost in urma cu 10 luni, anul trecut. Pe mine m-a inselat o "prietena" de familie. Banii mei s-au evaporat inca nu am aflat unde.
Despre aceasta "prietena" a noastra am aflat ulterior dupa ce m-am mai documentat ca este sociopata. Acest gen de oamnei ,mint, inseala si fura fara nici un fel de scrupule si nu au nici un fel de sentiment pentru ceilalti. Nu am facut nici un fel de acte cu ea pentru bani si deci nu cred ca-i voi mai recupera vreodata.
Problema care ma macina cel mai mult este ca n-am nici un fel de explicatie pentru comportamentul meu. Eram ca drogata (de altfel multi din cei care ma cunosc mi-au spus ulterior ca parca nu mai eram eu) credeam absolut tot ceea ce imi spunea , nu mai aveam ratiune si logica. Eram ca in transa sa-i fac rost de bani ca sa-i dau ei pentru niste cauze sociale inexistente. M-am imprumutat de la prieteni nostrii in ideea in care le voi da inapoi banii acestora banii pe care nu i-am mai vazut si a trebuit sa-mi ipotechez apartamentul ca sa pot restitui datoriile prietenilor.
Am fost la un duhovnic care m-a sfatuit ce acatiste sa citesc....de anul trecut din august ma rog si ma rog si ma rog sa faca Dumnezeu ceva cu viata mea ca nu mai pot.
Recunosc ca de multe ori ma rog lui Dumnezeu sa nu ma mai trezesc dimineata pentru ca fiecare zi este un iad pentru mine.
Nu mai am prieteni de fapt ii am dar nu-i mai pot privi in ochi mi-e o rusine de ei de mor.
"Pritenei" am vrut sa-i torn benzina si sa-i dau foc la cat rau mi-a facut mie si familiei mele dupa care m-am gandit ca nu merita o asemenea escroaca sa o fac eu mucenica am eu destule pacate nu le mai vreau si pe ale ei.
Am trecut si trec prin clipe cumplite atat de cumplite incat as fi preferat orice dar nu ce mi se intampla acum.
Nu pot sa-ti scriu intreaga poveste dar oricum in mare cam despre asta e vorba: O TEAPA CAT CHINA DE MARE!
Ti-am scris asta ca sa vezi ca nu esti singura. Raul pe lumea asta e de multe feluri probabil ca Dumnezeu nu-ti da mai mult decat poti duce nu stiu ce sa zic.
Oricum mi-a placut vorba cuiva: De ce cade omul?
Raspuns; Ca sa se ridice!

Iti este foarte greu sa iesi din situatia in care te afli. Mai ales cu ipoteca de pe apartament nu e de glumit. Mi-as dori foarte mult sa poti iesi din situatia asta si sa-ti platesti datoria cat mai repede. Sa te ajute Dumnezeu. Banii nu au fost pierduti si cred ca ai o situatie excelenta in rai.

Si uite asa ai ajuns cu palat in rai. Stiu ca este greu dar da-mi si mie o camera acolo caci are o pozitie centrala si acum te opresc sa-l darami. Cateodata oamenii dau de buna voie. Altadata le ia Dumnezeu. cateodata isi construiesc situatie singuri altadata le construieste Dumnezeu din iubire.

Prezinta situatia lui Dumnezeu in rugaciune si roaga-te sa-ti gaseasca o solutie pentru tine, sa sporeasca si palatul si sa fii si tu fericita. Dumnezeu poate gasi aceasta solutie.

Roaga-te sa iesi din situatie. Alta data roaga pe Dumnezeu sa se intereseze si sa controleze unde merg banii dati de tine pentru cauze nobile ca sa fie binele facut cat mai mare.

Am citit din nou cu atentie. Este o cruce grea si mare. Dar am vazut castelul si pot sa spun ca este minunat. Cea mai mica camara, unde depozitezi maturile e cat sala de bal de la Versailles si are vreo 120 de camere adica vreo 500 de euro pe camera. Este langa Dumnezeu si cine are o camera acolo o sa-l ia Dumnezeu in rai. O camera acolo e f buna pentru nebotezati care probabil vor fi botezati dupa moarte deci orice mama cu copii nebotezati poate cumpara asa ceva. Cand intri inauntru iti vine sa scoti nu numai papucii ci si sosetele. Roaga-te la Dumnezeu sa te ajute sa iesi din datorii si sa mergi mai departe.

Cine nu ma crede sa se roage sa-l vada. Aici e un link care spun povestea: http://topbesttraveldestinations.com...de-versailles/

[spre_rasarit]

Sa u mi-o iei in nume de rau si sa nu te superi pe mine dar e o disperare care le intrece pe toate. Este disperarea celor ce au ajuns in viata viitoare fara sa aiva nimic si care nu au pierdut nimic in viata aceasta ca sa le transfere Dumnezeu fortat in lumea cealalta.

Uite de exemplu am zis ca vreau sa dau o parte din mancare la iubitul de aproapele, nu neaparat in nevoi caci nu asta conteaza, dar beneficiul sa nu mi se transfere mie ci celor ce au trecut in viata viitoare fara sa aiva nimic ca de exemplu bogatului din parabola cu Lazar, nici o picatura de apa. Iar setea si foamea acolo sunt reale si raman. Si Dumnezeu a facut ca de multe ori can imbuc sa simt cum oameni din viata cealalata imi baga mana in gura sa ia o bucatica cat de mica de mancare si mai ales le simt disperarea. Crede-ma ca e mai mare decat orice. Ei nu cer mancare noua, impachetata nu stiu unde ci chiar cea mestecata e o bucurie. Asa ca cei ce citesc pot face o fapta buna pentru acesti oameni ce au trecut in viata viitoare fara nimic. Care nu au stiut sa dea aproapelui si care nu au pierdut nimic sau la care nu li s-a furat nimic.


Pana acum nu stiu daca am dat ceva pentru cauza asta sau daca m-am ruigat pentru ei sa primeasca ceva, fiecare aproape, chiar si cel adormit si cel necajit din viata viitoare sa le ajute Dumnezeu sa primeasca ceva , dar crede-ma ca disperarea lor e mult mai mare ca orice imaginabil.

Ca sa nu mai lungim vorba, maria 40 vinzi o camera cu 500? Daca dai gratis o camera primesti doua in schimb.CINE ARE O CAMERA IN PALAT SI DA GRATIS O CAMERA PRIMWESTE DOUA


PENTRU CAT DE IMPORTANT E DATUL LA APROAPELE EU AS DA O LEGE CA FIECARE SA FIE OBLIGAT SA FACA PE AN UN NUMAr de ore de voluntariat plus sa dea la aproapele cel putin o paine, o cana de apa, o haina etc ca sa nu mai ajunga lumea disperata in lumea viitoare. Plus fiecare om sa dea o ora pe an de voluntariat, o haina etc sa dea fiecare prin lege la cei departati, fie ca au fie ca nu au, cu prioritate la cei ce n-au nimic. O parte din ce e obligatoriu in lege as cere sa fie depus la banca lui Dumnezeu care sa dea insutit depozitantului.



Cei ce au datorii si necazuri finaciare sa faca in felul acesta. Este o banca in lume care da insutit. Pentru fiecare dolar da 100 inapoi este banca lui Dumnezeu. Ea e serioasa, nu dispare . Cere lui Dumnezeu ca ceea ce dai ca bani sa ti se intoarca cel putin insutit DAR 40% IA-I PE PAMANT restul sa ti se considere in rai, 50% tie si cu 10% dati celor ce nu au nimic pe lumea cealalta sau nu vor avea nimic.

Incepe cu 20 de lei. Da-i aproapelui. Noteaza cat ai castigat luna aceasta si cat ai in plus, dupa ce ai considerat inflatia,c considera-i ca venind de la banca lui Dumnezeu de la cei 20 de lei dati aproapelui. Jumatate da din nou aproapelui, adica depoziteaza-i in Banca lui Dumnezeu care aduce insutit.

Insutit inseamna asa:
20->2000 Din 2000 depozitezi 200->20 000. Din 20 000 depozitezi 2000 -> 200 000 cel putin. Si tot asa si iesi din necaz financiar. Mai multe aici: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=13997

[maria25]

În prealabil postat de anamaria26

Draga mea,
Consider ca ceea ce incerci tu sa faci aici e foarte urat.Hai s-o luam logic.Spuneai ca nu mai vezi cale de iesire iti spun sigur cale de iesire exista insa n-ai dorit tu sa iesi din situatia respectiva(daca ea chiar exista).Fiind din bucuresti puteai foarte usor sa te angajezi intr-un call-center,o spun din propria experienta(eu am fost intr-o situatie mult mai disperata).Acolo se cauta mereu forta de munca proaspata,salariul nu este stralucit,dar hai sa fim seriosi ai fi supravietuit,pe de alta parte ti-ai fi putut cauta colege de apartament pt a plati o chirie mult mai mica.Exista programe speciale ce protejeaza mama si copilul,dar ai preferat sa nu ceri ajutor,ei te-ar fi ajutat cu un loc unde ti-ai fi putut lasa copilul cat timp tu esti la serviciu.Dar repet trebuie putina buna-vointa din partea ta.in plus familia,normal sa te respinga daca vad cu ce te ocupi.Ai facut ipoteca pe casa parintilor sa inteleg?pt ca nimeni nu si-a pus intrebarea ce ai ipotecat tu de vreme ce stai cu chirie.Ai vrut un castig necinstit si ti-ai luat rasplata,sincera sa fiu(daca ceea ce spui tu este cat de cat real).Trag concluzia dupa situatia tensionata cu familia ca fie ai ipotecat ceva fara stirea lor,fie ai incercat sa-i inseli.Faptul ca te lamentezi acum si ceri imprumuturi,mizand pe bunatatea unor oameni cu frica lui Dumnezeu e foarte urat.Sincera sa fiu am ajuns sa citesc acest post cautand pe google asta :"ce sa faci cand simti ca nu mai poti".Situatia mea e poate cu mult mai grea si mai trista decat a ta,dar sincer n-as putea profita de bunatatea unor oameni in asa fel.Eu cautam un sfat,tu vad ca doresti doar castiguri financiare fara munca.Mizezi pe latura sensibila si traiesti "bine" sa spunem asa.De ce nu urmezi sfaturile date si stai sa te lamentezi la cat de grea e viata si ca nu mai poti trai asa?Eu mi-am pierdut si mama si tatal,nu am lucrat o buna bucata de vreme insa m-am zbatut si mi-am gasit intr-un final.Nu m-a ajutat nimeni,dar am reusit.Insa nu cersind,nu lamentandu-ma,nu refuzand solutii date de oameni bine-voitori.Si te mai intreb un lucru,daca ti-e viata asa grea de ce platesti un serviciu,cum ar fi internetul,si telefonia :).Sfatul meu taie din radacina cheltuielile inutile si pune-te pe picioare.In alta ordine de idei sper sa nu reusesti sa inseli :).Dumnezeu e acolo sus si ne face sa platim intr-un final sa stii.Imi cer scuze celorlalti poate am fost cam dura,insa uneori trebuie sa fii si transant.Dumnezeu inainte de toate nu iubeste minciuna!

N-am dorit sa iti raspund, dar pe urma m-am gandit ca ar fi urat din partea mea sa nu imi spun parerea vis-a-vis de ceea ce mi-ai transmis mai sus.

Imi pare rau daca ai inteles prost toate postarile mele prin care am incercat sa-mi deschid sufletul si sa-mi spun povestea, si imi pare rau ca ai ales un ton usor agresiv cu care sa ma judeci. Totodata imi pare rau daca iti produc suparare acum, dar simt nevoia sa clarific lucrurile, din respectul pe care il fata de toti oamenii pe care i-am cunoscut aici si care mi-au intins o raza de speranta si o mana de ajutor.

Ma bucur pentru tine ca ai avut mai multa tarie decat mine si ma bucur ca ai reusit mai usor sa iesi dintr-o situatie extrem de grea.

Eu nu sunt ca tine. Inca sunt la inceput de drum si incerc din rasputeri sa imi lucrez rabdarea si deznadejdea. Fac mari eforturi.

In momentul de fata, am un servici bun din care doar supravietuiesc, banii vin cu intarzieri, am un copil mic care merge la gradinita si care se imbolnaveste foarte des si caruia trebuie sa-i asigur anumite servicii medicale luna de luna pentru problema pentru care o are de cand s-a nascut, locuiesc cu chirie, mica si rezonabila si in timpul liber mai ajut pe cineva ca sa mai cumpar o paine in plus. Ipoteca inca nu am reusit sa o scot de pe apartament (ipoteca a fost inscrisa cu acordul scris al mamei mele la notar, spun asta din nou ca sa pricepi ca nu sunt o sarlatana dupa cum mi-ai transmis) si sper sa pot obtine o amanare. Redresarea mea financiara nu se poate face atat de repede, ci necesita un timp mai indelungat. Am foarte multe chestiuni de acoperit si rezolvat, ce inseamna timp si bani.

Mi-as fi dorit sa fie mai simplu, mi-as fi dorit sa nu fie atat de dificil, cu toate ca de multe ori durerea imi aduce aminte ca traiesc, ca sunt aici, dar asta e povestea mea si lectiile pe care trebuie sa le invat sunt rabdarea, umilinta si responsabilitatea. Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, in timp, lucrurile se vor rezolva.

Iti doresc numai bine si imi pare rau daca te-am suparat.

[Floare alba]

Maria, esti bine? Nu ai mai dat niciun semn de ceva timp. Sper ca totul e OK cu tine si cu baietelul. Ti-am urmarit istoria fara sa intervin in vreun fel, nefiind cea mai in masura sa dau sfaturi. Ai grija de voi!!
Iti doresc un Craciun linistit si un An Nou cu mai multa indestulare!