Dusmanie si dusmani

În prealabil postat de cristiboss56

Privirea spune multe ! Se cunosc imediat, privirea îi trădează imediat. De nu putem accepta sau iubi aşa ceva, ignoranţa e de ales în relaţia cu ei şi nu în ultimul rând încrederea în Dumnezeu. Să evităm pe cât posibil situaţile conflictuale , să ne vedem de credinţa şi de drumul nostru !

Astă-seară la ştiri m-a înspăimântat privirea acelui tânăr care şi-a ucis fica.Nu avea privirea unui om! Cred că nici nu era om.A ucide este suprema formă de ură.Dar el nu-şi ura copilul şi totuşi....

[cristiboss56]

În prealabil postat de dorinastoica14

Astă-seară la ştiri m-a înspăimântat privirea acelui tânăr care şi-a ucis fica.Nu avea privirea unui om! Cred că nici nu era om.A ucide este suprema formă de ură.Dar el nu-şi ura copilul şi totuşi....

Tocmai ai accentuat foarte bine problema pe alt topic denumit "Interpretări", despre ochiul ca oglindă a sufletului !

[glykys]

"Razbunarea cea mai crunta este cand dusmanul tau
E silit a recunoaste ca esti bun, si dansu-i rau." (B. P. Hasdeu, Razvan si Vidra)

Aceste versuri mi-au fost reamintite de parintele meu duhovnic, la prima spovedanie adevarata, anul trecut, in prima duminica din Postul Craciunului. Ma certasem cu un coleg care ma dusmanea... cauza era eterna mandrie si slava desarta. In loc sa ii raspund cu smerenie si multa bunavointa, m-am trufit si eu mai mult decat el... Simteam cum apasa pacatul asupra mea si am cautat alinare in sfaturile unui bun prieten care mi-a dat un ultimnatum: gaseste-ti un duhovnic! Si de pe urma acelei experiente, am platit destul de mult trufia mea, insa mi-am gasit cel mai bun parinte duhovnic pe care l-as fi putut avea. Daca nu s-ar fi intamplat ca acel coleg sa ma dusmaneasca atat de tare in acel moment, eu poate ca nu as fi avut in clipa de fata un duhovnic care sa se roage pentru mine si care sa ma ajute sa lupt cu patimile si, mai ales, cu mandria mea, care sa imi ofere permanent, prin comportamnetul sau pilde de smerenie si de iubire. Cum castigi un dusman? Fiind bun. Opunand urii lui multa iubire. pe cat de mult te-ar uri, pe atat de mult ar trebui sa il iubesti... asa imi spune parintele meu si asa spune si legea noastra, crestineasca, sa ne iubim vrajmasii.. eu una nu am ajuns inca la acea masura, dar nadajduiesc, cu ajutorul lui Dumnezeu, ca se va intampla si asta...Oricum, experienta aceea mi-a aratat si faptul ca nu putem indrepta pe cineva daca noi insine nu suntem drepti...

As dori sa va atrag atentia asupra unui sens al cuvantului vrajmas.. adesea, neintelegerile stau in confuza definire a cuvintelor.... VRĂJMÁȘ2 ~ă (~i, ~e) 1) Care manifestă dușmănie; care are o atitudine răuvoitoare; dușmănos; ostil. 2) (mai ales despre vreme) Care nu este prielnic; nefavorabil. /cf. vrajbă
Mi-a atras atentia ultimul sens... Mult prea adesea socotim ca cineva ne-ar putea fi dusman numai pentru ca ne este... nefavorabil, pentru ca nu are aceleasi idei ca noi, pentru ca nu este de partea noastra, sau pur si simplu, pentru ca nu ne place un cuvant sau o privire mai nu stiu cum... Si dusmania naste dusmanie, pentru ca este un fapt dovedit psihologic ca atunci cand, spre exemplu, cineva ridica tonul la tine, tu esti tentat sa ii raspunzi cu aceeasi moneda... Insa unui zambet ii esti tentat sa ii raspunzi tot cu un zambet :). In continuare as cita niste versete din Evanghelia de saptamana trecuta:
"De-ti va gresi tie fratele tau, mergi, mustra-l pe el intre tine si el singur. Si de te va asculta, ai castigat pe fratele tau.
Iar de nu te va asculta, ia cu tine inca unul sau doi, ca din gura a doi sau a trei martori sa se statorniceasca orice cuvant.
Si de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii, iar de nu va asculta nici de Biserica, sa-ti fie tie ca un pagan si ca un vames." (Mt. 15-17).
Cati dintre noi trecem prin aceste trei etape? Si vedeti ca la sfarsit nu il catalogheaza "dusman", ci "pagan si vames", care nu inseamna acelasi lucru... Sa ne dea Dumneyeu sa ne vedem pacatele noastre si sa ne dusmanim doar cu ele!

[glykys]

Ah, imi cer iertare, modificasem limba pentru tastatura si in loc de Dumnezeu a iesit Dumneyeu...

[costel]

Sfantul Ioan Gura de Aur spune: "sa nu zicem: "Cutare m-a enervat" sau "Cutare m-a facut sa spun cuvinte grele". In toate cazurile, noi suntem vinovati pentru pacatele noastre. Caci daca am fi oameni smeriti, nu numai oamenii, dar nici macar diavolii nu ar putea sa ne infurie. Asa ca dusmanul omului este omul insusi locuit de pacat.

[glykys]

Iata ce am gasit in arhiva forumului! Cu adevarat erau ziditoare discutiile de acum 3 ani!
Enjoy!

[Yasmina]

În prealabil postat de glykys

Iata ce am gasit in arhiva forumului! Cu adevarat erau ziditoare discutiile de acum 3 ani!
Enjoy!

Aceste problematici sunt la mare cautare si acum,cand forumul fierbe pe ici si colo,printre micile asociatii create pe unele dintre topice.

[iustin10]

În prealabil postat de cristiboss56

Ce genereaza dusmania in relatiile dintre oameni ? Oare este corect sa consideram pe cineva dusman, numai pentru fapul ca acel cineva nu este "pe aceiasi lungime " cu noi? Cum definim dusmania si dusmanul in general ? Care trebuie sa fie atitudinea noastra , de buni crestini in fata si fata de dusmanie si dusmani?

Cred ca mai degraba avem persoane pe care nu le agreem.Dusmani parca e cam prea mult spus. Ar trebui ca cineva sa ne faca prea constant raul,prea fara nici o urma de regret,ca sa il consideram dusman.
Poate exista si dusmani,dar cat ma chinui ,parca nu pot sa consider pe nimeni asa,cel putin in viata mea . Fiecaruia cu care sunt in conflict ,ii acord totusi o circumstanta atenuanta,sau macar prezumtia ca in viitor ne vom intelege.
Iar daca ne limitam la cei pe care nu ii agreem,si pe care noi ii consideram dusmani ,atunci,in mod sigur ,e si o problema de perceptie a noastra . Or gresi si ceilalti,dar sigur si noi avem o problema. E suficient sa patrundem in sufletul nostru,sa incercam sa ne schimbam modul in care ii vedem, macar pt scurt timp,sa nu raspundem din prima cu ura, si o sa vedem ca parca pinza aceea groasa a dusmaniei,se spulbera ca prin farmec
Toate sunt relative ,si dusmania cu atat mai mult. E doar o stare temporara, in care ne complacem, dar care cu putin dialog si toleranta ,si cu multa supraveghere de sine,am putea-o depasi .
Orgoliul insa, este cea mai sigura cale de pastrare a dusmaniei

[Mosh-Neagu]

Imi cer iertare, dar nu am unde sa postez acest mesaj. In aparenta are caracter privat, dar din motive pe care le veti intelege pe parcurs, decizia mea se justifica. Iar de nu se justifica, rog adminul sa-l stearga daca considera de cuviinta...
Am primit de la Cristiboss doua mesaje private... unul sa-i accept prietenia (ciudat, eu stiam ca era in lista mea de prieteni, dar in cursul zilei de astazi renuntase, iar acum se razgandise...) si un mesaj pe care il redau mai jos. Nu-i frumos ce fac, dar cum mi-a blocat sansa de a da replay, singura solutie sa-i raspund mesajului, este aceasta.

cristiboss56 has chosen not to receive private messages or may not be allowed to receive private messages. Therefore you may not send your message to him/her.

If you are trying to send this message to multiple recipients, remove cristiboss56 from the recipient list and send the message again.

Re: Ai lasat un gust foarte amar

În prealabil postat de cristiboss56

Te-ai facut de ras Culai Roman prin rautatea si neiertarea ta !
Ai vrut sa dispar , dar nu "omule" nu e precum vrei tu sau diavolul , ci precum vrea Dumnezeu !
Esti un om fara caracter , de nimic si tare ma doare ca am fost inselat tocmai de tine !
Drum bun si sa ai mare grija de tine si ai tai !
Domnul sa te ierte !+

Oare pentru a cata oara imi ceri... prietenia. Presupun ca iti amintesti ca ti-am dat-o de fiecare data, si de fiecare data te-ai razgandit si... te-ai dezis. Astazi te-ai dezis din nou, iar acum iar vrei sa fim prieteni... "Prietenia" mea nu-ti foloseste la nimic, Cristi. Iar daca sunt sau nu un om fara caracter, timpul o va dovedi. Eu nu ti-am cerut vreodata sa fim "prieteni", si asa cum vad eu lucrurile, noi doi nu gandim pe aceeasi lungime de unda.
De ce am procedat asa? Indiferent de ceea ce crezi tu, mie mi-a fost si inca imi este mila de Cezar. Am simtit in timp, in modificarile measjelor lui, haituiala ta care era altadata si asupra mea. Cate nopti "intoarse pe dos" am avut, datorita faptului ca-mi suflai in ceafa cu ostilitate, doar eu si bunul Dumnezeu stie. Nu ma astept sa intelegi, fiindca nu poti. Tu vrei sa treci un suflet bun, dar in scurt timp, cel ce ti-a pus sufletul pe tava are o mie de motive sa-si blesteme ziua in care te-a cunoscut. Spre deosebire de el, noi doi nu ne-am vazut niciodata. Orice impresie ti-ar fi lasat, ca un bun crestin, asa cum vrei sa treci, ar fi trebuit sa-l ierti, sa-l intelegi si sa-l ajuti.
Tu? Ce sa spun? Nu pot gasi un cuvant care sa-ti foloseasca. Tu esti doar TU si-atat. Omul ar trebui sa te ia asa cum esti si asta chiar asa se intampla in mod firesc. Pana cand tu te agati de cate cineva si nu-i mai dai drumul pana nu crapa... Sau... sau se caleste. Cezar a fost slab si a cedat nervos. Dar dintre voi doi, daca ar fi sa pornesc la un drum oarecare, il prefer de o mie de ori pe el. Iar asta tocmai pentru ca tie iti lipseste acel caracter de care ma acuzi pe mine ca nu l-as avea. Tu sacrifici orice "prieten" din preajma ta, daca nu gandeste ca tine, si mai ales daca indrazneste sa-ti atraga atentia prin ceva. Te cunosc mai bine de cum te cunosti tu insuti, in anumite trasaturi. Ii ceri oricui sa faca si sa dreaga, dar tu insuti nu pricepi ca incalci toate dogmele pe care le pretinzi celorlalti.
Imi spui ca nu te-am iertat? Ce sa iert, omule? NICIODATA nu ai dorit sa-ti ceri cu adevarat iertare si nu ai simtit culpabilitatea in sufletul tau. Ma asteptam atunci, cand ai facut din mine albie de porci, la grupul de rugaciune, si m-ai acuzat cu totul nejustificat ca as fi nu stiu ce forumist ipocrit si vulgar, sa-ti revizuiesti mesajul si sa-ti ceri scuze. Mesajul a ramas acolo muuult timp, cat despre scuze, ce sa mai vorbim? Si pentru ce? Fiindca ramasesem interzis cum in prima zi a noastra de rugaciune, tu faceai o demonstratie uimitoare de rautate (numeai pe fratii tai pe care astazi ii consideri prieteni, dar nu stii deloc si parerea lor despre tine, bolnavi pshic si schizofrenici). Au fost persoane (cu care inca mai vorbesc la telefon uneori) care au renuntat la forum NUMAI datorita tie. Cine-i lipsit de caracter, Cristi? Eu n-am vanat pe nimeni, iar daca m-am mai suparat uneori, am dovedit foarte clar ca sunt un om cu limite si cu greseli si mi-am cerut din tot sufletul iertare si eu stiu sigur ca am si convins. La tine nu stie omul la ce sa se astepte, fiindca esti imprevizibil. Eu, pentru mine, nu ma mai revolt de foarte mult timp. Iar cand ti-am zis ca poti sa ma faci canalie de cate ori vrei tu, nu era o ironie. Eu zic ca pentru mine, m-am vaccinat fiindca nimic nu ma mai atinge. Dar dupa cum stii, sunt prost de naiv si ma alatur celor care mi se par victime lipsite de aparare. Eu in tine nu-mi pot gasi un adversar pe masura. Dumnezeu mi-a dat un talant pe care doar uneori reusesc sa-l pun in valoare... ma exprim cu foarte multa usurinta. Din pacate, lumea forumului este asa cum este si fiecare multumeste lui Dumnezeu ca nu e el in locul victimei. Pana intr-o zi cand pe nesimtite intra sub tirul tau si... nu mai scapa.
Tu chiar crezi ca nu te-am iertat? Daca nu te-as fi iertat, altul ar fi fost tonul mesajelor mele, cand ma adresam tie. Dar aici era altceva... "Maine" va fi randul altuia sa ia locul celor pe care tu i-ai bombardat. Iar eu de asta voiam sa scape forumul asta. Sau poate ti-oi fi cerut scuze tuturor celor pe care i-ai jignit, si promiti sa fii cel mai de pe la inceputuri, cand erai cuminte si binevoitor cu toti... Eu nu de scuzele tale am nevoie, fiindca, repet, nu-mi pasa daca ma jignesti pe mine. Dar sar ca ars cand altcineva e pus la zid de tine si atunci nu stiu ce atitudine sa iau... Sa ma leg de tine, sau sa-l avertizez pe celalalt sa fie precaut, calm si rabdator, ca sa n-o ia razna. Dupa cum vezi, cu Cezar n-a mers...
Deci... m-am facut de ras... Fata de cine... nu prea stiu... Fata de useri? Fata de Adrian? fata de tine?... Ma rog, fie precum spui... N-ar fi pentru prima data. Dar, Cristi, tu nu trebuie sa tii cont de mine. Eu sunt un nimeni pe pamantul asta si chiar nu contez. Teme-te de Dumnezeu, omule, fiindca povara asta pe care-o aduci in sufletele oamenilor, se va intoarce impotriva ta. Si... nu ai nici o justificare. Tu insuti pui tuturora la dispozitie texte dumnezeiesti pe care ori le citesti din doi in doi, ori nu pricepi nimic din ele. Eu... ma mai gandesc ce atitudine voi lua de-acum inainte. Poate voi pleca fiindca mi-e lehamite, poate voi ramane sa-ti urmaresc evolutia, poate vrajmasul ma va insela si o sa cad in cealalta extrema prin care sa nu-mi mai pese de nimeni si de nimic... Acum ce ma retine sa va dau o lectie (tie si lui Adrian) este tocmai bunul simt, si nu lipsa de caracter. Asa cum esti tu, inclin sa cred ca... nu ai nici o vina. Dar el este un om ce "vede" bine cum stau lucrurile din exterior, si totusi se complace in acest circ cu iz de... ortodoxie!...
Dumnezeu sa ne dea rabdare si destula intelepciune cat sa-I intelegem voia. Macar daca pana ieri, suntem constienti ca am gresit, sa-I aratam ca de astazi, am consimtit sa ne schimbam, si sa profitam de aceasta sansa, care poate fi si ultima!...
Doamne-ajuta!

P.S. - Intre timp vad ca te-ai dezis din nou in decurs de cateva minute si nu numai ca ti-ai retras "scrisorile de acerditare", dar mi-ai blocat si posibilitatea sa raspund pe privat, mesajului tau... Probabil avem caracter "la purtator"... As putea sa renunt, dar daca tie ti-e gustul foarte amar pentru faptul ca i-am luat apararea lui Cezar, la fel de amar mi-e si mie gandul ca inca o victima s-a alaturat celorlalte, iar de Ioan Cezar mie chiar mi-a placut, cel putin in vremea cand inca nu-l tachinai cu mesajele tale.
Ca atare, iata, postez mesajul meu pe forum, nu fiindca vreau sa dezvalui ceva cu caracter privat, ci fiindca pur si simplu mi-ai taiat optiunea de a-ti raspunde altfel...

despre dusmani si dusmanie, fara referinta la cineva anume:

Oameni buni, va intreb: ce s-a intamplat cu IERTAREA si iubirea de dusmani? Si cu RESPECTUL pe care ni-l datoram noua si altora?

Sunt consternata cat de mult ajunge sa ii doara pe unii participarea pe acest forum.

Si sunt consternata cu cate "gratie" se invarte cutitul in rana acestora.

Ce facem: continuam la fel, sau incepem sa ne luptam cu propriile pacate, care sunt cauza atitudinii anormale fata de aproapele?

Ma adresez la modul cel mai general, avand in vedere ca forumul este oglinda societatii de astazi.

Ne indreptam spre abis!