despre viata vesnica

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de eclesiastul

Aici nu scrie nimic de mantuire, spune doar ca nimeni sa nu se considere suficient de puternic pt ca oricand e posibil sa cazi. Pasajul face referire la ispitele la care sunt supusi crestinii si faptul ca Dumnezeu nu ingaduie sa fie supusi peste puterile lor:
"12. De aceea, cel căruia i se pare că stă neclintit să ia seama să nu cadă.
13. Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui ca să fiţi ispitiţi mai mult decât puteţi, ci odată cu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda. "

Despre puterea ispitelor scrie in urmatorul verset, e adevarat. Oricum ai coti-o, primul arata clar ca este posibila caderea.

În prealabil postat de eclesiastul

Tu faci niste confuzii , in primul rand Petru era credincios si intr-adevar a avut o cadere cand s-a lepadat dar s-a pocait. Insa Iuda nu avea nici o treaba cu credinta, desi a stat cu Hristos nu a fost patruns de invataturile Lui, drept urmare l-a si vandut.
La Petru a fost cadere pe cand la Iuda a fost traire in pacat ceea ce e o diferenta uriasa. Pe credincios cand cade il ridica Dumnezeu pe cand la un necredincios e vorba de o viata traita in pacat si nu de o cadere.
Pe Petru l-a ridicat Dumnezeu din caderea lui dar pe Iuda nu tocmai datorita faptului ca nu era credincios.

Petru a avut la un moment dat certitudinea ca Hristos este Fiul Lui Dumnezeu, pentru ca a vazut o parte din slava Lui si insasi vocea Tatalui a marturisit pentru El pe muntele Taborului. De aceea, caderea lui a fost ca de la cer la pamant de mare, incat si pocainta lui Petru a fost pe masura (vezi si ca de trei ori l-a intrebat Mantuitorul: Petre, ma iubesti?) De aceea ma mir foarte de lepadarea acestui Apostol... Deci daca moartea l-ar fi prins pe Petru in acea stare de apostazie temporara, nu s-ar fi mantuit. Unde vezi tu stare de credinta in caderea lui Petru?

Chiar si ceilalti Apostoli s-au ascuns de frica prigoanei inainte de Inviere. Esta cumva acest lucru o dovada a credintei? Nu. Degeaba le-a marturisit insusi Petru, inspirat de Tatal, ca L-au avut in fata lor pe Insusi Fiul Lui Dumnezeu, ca nu s-au convins. Iar dupa Inviere, cunosti bine scepticismul lui Toma care aude din gurile prietenilor sai ca L-au vazut pe Iisus inviat - pana n-a vazut nu a crezut. Si necredinta lor, a tuturor, desi femeile le-au spus ca mormantul este gol, ei stiind dinainte de la Iisus ca dupa trei zile va invia.

Si apoi, care sunt cele trei virtuti teologice necesare mantuirii? Credinta, speranta si dragostea (1 Corinteni 13, 13). De ce este trecuta si speranta in rand cu celelalte doua daca tu esti sigur ca esti deja mantuit?! Ai certitudinea ca ai acces la primul Cer si speri la un Cer mai superior? :)

[eclesiastul]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Despre puterea ispitelor scrie in urmatorul verset, e adevarat. Oricum ai coti-o, primul arata clar ca este posibila caderea.

Pai scrie in urmatorul verset dar citeste contextul nu rupe versete din context. Caderea e posibila la oricine, cat traiesti pe pamantul asta nu esti perfect.

În prealabil postat de Florin-Ionut

Petru a avut la un moment dat certitudinea ca Hristos este Fiul Lui Dumnezeu, pentru ca a vazut o parte din slava Lui si insasi vocea Tatalui a marturisit pentru El pe muntele Taborului. De aceea, caderea lui a fost ca de la cer la pamant de mare, incat si pocainta lui Petru a fost pe masura (vezi si ca de trei ori l-a intrebat Mantuitorul: Petre, ma iubesti?) De aceea ma mir foarte de lepadarea acestui Apostol... Deci daca moartea l-ar fi prins pe Petru in acea stare de apostazie temporara, nu s-ar fi mantuit. Unde vezi tu stare de credinta in caderea lui Petru?

Omul e supus greselii, indiferent de cine e acel om. Doar omul Iisus a fost fara greseala. Tu daca cauti perfectiunea in cineva nu ai sa gasesti. Dc am fi putut fi perfecti nu mai era nevoie sa se jertfeasca Hristos.
Legat de Petru, faptul ca el s-a pocait de caderea lui denota clar ca era credincios. Dc ai sa citesti epistola catre Galateni ai sa vezi ca Petru a mai facut o greseala(nu la fel de mare dar tot greseala era), si asta dupa ce l-a vazut pe Hristos inviat. Dupa tine inseamna ca nici atunci Petru nu era credincios...
Din ce spui tu omul poate fi credincios o viata intreaga si apoi dc are o cadere nu mai e credincios si se duce in iad lucru care e fals.

În prealabil postat de Florin-Ionut

Chiar si ceilalti Apostoli s-au ascuns de frica prigoanei inainte de Inviere. Esta cumva acest lucru o dovada a credintei? Nu. Degeaba le-a marturisit insusi Petru, inspirat de Tatal, ca L-au avut in fata lor pe Insusi Fiul Lui Dumnezeu, ca nu s-au convins. Iar dupa Inviere, cunosti bine scepticismul lui Toma care aude din gurile prietenilor sai ca L-au vazut pe Iisus inviat - pana n-a vazut nu a crezut. Si necredinta lor, a tuturor, desi femeile le-au spus ca mormantul este gol, ei stiind dinainte de la Iisus ca dupa trei zile va invia.

Si Ilie s-a speriat de o femeie, dupa ce Dumnezeu facuse minuni prin el. Era sau nu Ilie credincios? Dupa spusele tale nu era.

În prealabil postat de Florin-Ionut

Si apoi, care sunt cele trei virtuti teologice necesare mantuirii? Credinta, speranta si dragostea (1 Corinteni 13, 13). De ce este trecuta si speranta in rand cu celelalte doua daca tu esti sigur ca esti deja mantuit?! Ai certitudinea ca ai acces la primul Cer si speri la un Cer mai superior? :)

Am certitudinea ca sunt mantuit deoarce Ioan asta spune in prima lui epistola, dar se pare ca ignori cu buna stiinta acel verset si te legi de alte versete care nu spun nimic de mantuire. Zi-mi si mie te rog in 1 Cor 13:13, din care ai citat, unde scrie ca speranta se refera la speranta ca vei fi mantuit?

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de eclesiastul

Pai scrie in urmatorul verset dar citeste contextul nu rupe versete din context. Caderea e posibila la oricine, cat traiesti pe pamantul asta nu esti perfect.

Deci caderea este posibila, aici suntem de acord.

În prealabil postat de eclesiastul

Omul e supus greselii, indiferent de cine e acel om. Doar omul Iisus a fost fara greseala. Tu daca cauti perfectiunea in cineva nu ai sa gasesti. Dc am fi putut fi perfecti nu mai era nevoie sa se jertfeasca Hristos.
Legat de Petru, faptul ca el s-a pocait de caderea lui denota clar ca era credincios. Dc ai sa citesti epistola catre Galateni ai sa vezi ca Petru a mai facut o greseala(nu la fel de mare dar tot greseala era), si asta dupa ce l-a vazut pe Hristos inviat. Dupa tine inseamna ca nici atunci Petru nu era credincios...
Din ce spui tu omul poate fi credincios o viata intreaga si apoi dc are o cadere nu mai e credincios si se duce in iad lucru care e fals.

Perfectiunea pentru mine inseamna desavarsirea. Insusi Hristos ne indeamna sa fim desavarsiti precum Tatal nostru desavarsit este. Asta inseamna sa nu mai pacatuim, cel mult sa gresim - omeneste vorbind.

Cel ce crede cu adevarat = cel ce are credinta + faptele care decurg din credinta.

Deci tu prin cadere intelegi greseala. Eu inteleg savarsirea pacatului.

În prealabil postat de eclesiastul

Am certitudinea ca sunt mantuit deoarce Ioan asta spune in prima lui epistola, dar se pare ca ignori cu buna stiinta acel verset si te legi de alte versete care nu spun nimic de mantuire. Zi-mi si mie te rog in 1 Cor 13:13, din care ai citat, unde scrie ca speranta se refera la speranta ca vei fi mantuit?

Atunci ce intelegi tu prin speranta? Caci ce inteleg eu stii bine.