Idei de Dragobete?

[anna21]

În prealabil postat de ioan cezar

Am folosit ca sursa, o spun cu mana pe inima, cuvantul Preasfintitului Episcop.
Nu sunt in masura sa am opinii cu vreun fir de ambitii personale aici, insa marturisesc ca m-a bucurat foarte mult, cu totul aparte, cuvantul PreaSfintitului.
Cum sa va spun... desi nu stiam multe, afara de amintirile copilariei mele din satul natal in legatura cu Dragobetele (mama si bunica cinsteau cu totul aparte, cu multa evlavie, aceasta sarbatoare a bucuriei crestine), aveam intr-un fel aceeasi simtire de fond cu acela din scrisoarea Parintelui.
Domnul sa ne miluiasca!

Mesajul acesta mi-a dat iar programul peste cap. Ca m-a nedumerit atat incat am inceput sa caut despre traditiile de dragobete.. Cam asta am facut in ultima ora (aproape). (sunt de o curiozitate maladiva cand aud de mituri si traditii).
De dragobete se culeg flori, se intalnesc fetele cu baietii, merg in padure, fac focuri, stau de vorba, se fugaresc, se pupa etc etc...
Cum poate bunica sa celebreze (cu evlavie) dragobetele, nu pot patrunde. Dar mai citesc..

Tot ce este insufletit, viu, cu viata - traieste prin Dumnezeu. Duhul Sfant Datatorul de Viata, spunem la rugaciune.
Viata de pe pamant este oglinda, in diverse grade de claritate, a Vietii din Ceruri. De aceea si spunem "precum in Cer asa si pe pamant".
Dragostea dintre flacai si fete este forma de viata si oglindire aparte a Vietii, a Dragostei din sanul Sfintei Treimi.
Pentru a nu ramane doar la acest nivel al oglindirii, una fugace si palida, din nespusa Sa Mila: Domnul a sfintit dragostea naturala, fireasca.
Obiectul sau "materia" sfintirii de la Cana Galileii a fost dragostea naturala (un prim nivel al harului) dintre mire si mireasa. Aceasta dragoste naturala a fost inaltata, har peste harul deja preexistent, de Insusi Domnul. Sfintire. Precum preotul sfinteste pamantul, painea, vinul, casa, apa, untdelemnul, icoana etc., asa Domnul sfinteste dragostea, dind asadar dimensiunii terestre, trecatoare a iubirii, verticala vesniciei.
Taina Cununiei plineste asadar, sfinteste, ridica la un nou nivel de har, ridica la un nou nivel de oglindire a Dragostei din Ceruri, transfigureaza, ce? Dragostea naturala dintre baiat si fata. Har peste har.
Bunica mea privea cu evlavie aceasta dragoste, deoarece, in credinta ei pamantul urma sa se logodeasca cu Cerul.
Privea cu ochii inainte, adica spre Cer, plinirea acestei iubiri terestre. Pentru ca bunica a fost o femeie crestina.
Alte femei, insa, privesc dragostea naturala cu dispret. Dupa cum privesc cu dispret si vorbesc cu ironie despre un rob al Domnului care a parasit lumea aceasta... Fac glume desarte pe seama raposatului...
Cred ca sesizez aici, cu o anumita mahnire, diferenta dintre o femeie din satul traditional romanesc, purtatoare a Traditiei Bisericii si a sangelui neamului romanesc, pe de o parte, si o femeie ratacita de poporul ei si de Traditia Bisericii, pe de alta parte.
O comuniune intre aceste femei este posibila doar daca ambele femei fac parte din Biserica. Adica, doar daca pentru amandoua este valabil cuvantul "Tatal nostru", adica al tuturor celor uniti, dincolo de diversitate, in intimitatea liantului care bate toate barierele, toate distantele, toate piedicile, toate abisurile, toata boala si moartea consecutive pacatului primordial. Turnul Babilonului este surpat prin pogorarea Duhului Sfant la Cincizecime. Comuniunea este realizata, la fel si comunitatea crestina, la noul nivel: cel in care viaza Duhul Sfant.
Se poate intelege acum mezul cu tomitanul, grecul cu turcul, armeanul cu arabul: prin si in Duhul, dincolo de orice diferente imaginabile.
Ca si in Rai, unde,desi ursul nu e totuna cu iepurele si amandoi nu sunt una cu Adam, totusi se pot intelege deplin, fara urma de agresiune, de ironie... In ciuda deosebirilor. Prin Duhul Sfant.
S-ar putea intelege, asadar, chiar bunica mea evlavioasa cu o femeie din veacul acesta, daca aceasta din urma ar convietui, prin Duhul, in Sfanta Biserica.

Taranii evlaviosi de la inceputul secolului trecut, vedeau in iubirea dintre tineri: mugurele verde care certifica venirea primaverii.
Si care anunta roadele imbelsugate ale toamnei.
Ei priveau mereu inainte, adica priveau la Cer, tanjind cu mare dor spre Casa cu multe lacasuri, nazuind asadar sa se intoarca Acasa. Si iubeau inevitabil iubirea. De aceea bunica a si nascut si crescut in Biserica 11 copii. De aceea si pretuia Dragobetele, semnul sau preinchipuirea logodnei dintre pamant si Cer.
Prin Duhul se intamplau toate acestea, acte de oglindire a Cerului pe pamant.
Prin Sfanta Treime, Careia I se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea. AMIN+

[anna21]

Eu sunt uimita cand citesc mesajele tale.
Deoarece este haotic si l-am citit de mai multe ori ca sa inteleg unde bati, o sa-l reformulez si scurtez un pic.

Tot ce este insufletit, viu, cu viata - traieste prin Dumnezeu. Duhul Sfant Datatorul de Viata, spunem la rugaciune.
Viata de pe pamant este oglinda, in diverse grade de claritate, a Vietii din Ceruri. De aceea si spunem "precum in Cer asa si pe pamant".
Asta voi comenta alta data, daca voi avea timp..



Dragostea dintre flacai si fete este forma de viata si oglindire aparte a Vietii, a Dragostei din sanul Sfintei Treimi.
Pentru a nu ramane doar la acest nivel al oglindirii, una fugace si palida, din nespusa Sa Mila: Domnul a sfintit dragostea naturala, fireasca.
Obiectul sau "materia" sfintirii de la Cana Galileii a fost dragostea naturala (un prim nivel al harului) dintre mire si mireasa. Aceasta dragoste naturala a fost inaltata, har peste harul deja preexistent, de Insusi Domnul. Sfintire. Precum preotul sfinteste pamantul, painea, vinul, casa, apa, untdelemnul, icoana etc., asa Domnul sfinteste dragostea, dind asadar dimensiunii terestre, trecatoare a iubirii, verticala vesniciei.
Taina Cununiei plineste asadar, sfinteste, ridica la un nou nivel de har, ridica la un nou nivel de oglindire a Dragostei din Ceruri, transfigureaza, ce? Dragostea naturala dintre baiat si fata. Har peste har.

Dragobetele si Taina Cununiei sunt lucruri complet diferite. Ca de la pamant la cer, as zice.
Sarbatoarea dragobetelui este pagana, se practica logodne rituale, nu are nimic de a face cu vreo sfintire.
Dragobetele nu are nimic in comun cu crestinismul, este o sarbatoare vernala si a fertilitatii (dupa cum recunosti si tu implicit in urmatorul paragraf).

[anna21]

În prealabil postat de ioan cezar

Bunica mea privea cu evlavie aceasta dragoste, deoarece, in credinta ei pamantul urma sa se logodeasca cu Cerul.
Privea cu ochii inainte, adica spre Cer, plinirea acestei iubiri terestre. Pentru ca bunica a fost o femeie crestina.
Alte femei, insa, privesc dragostea naturala cu dispret. Dupa cum privesc cu dispret si vorbesc cu ironie despre un rob al Domnului care a parasit lumea aceasta... Fac glume desarte pe seama raposatului...
Cred ca sesizez aici, cu o anumita mahnire, diferenta dintre o femeie din satul traditional romanesc, purtatoare a Traditiei Bisericii si a sangelui neamului romanesc, pe de o parte, si o femeie ratacita de poporul ei si de Traditia Bisericii, pe de alta parte.
O comuniune intre aceste femei este posibila doar daca ambele femei fac parte din Biserica. Adica, doar daca pentru amandoua este valabil cuvantul "Tatal nostru", adica al tuturor celor uniti, dincolo de diversitate, in intimitatea liantului care bate toate barierele, toate distantele, toate piedicile, toate abisurile, toata boala si moartea consecutive pacatului primordial. Turnul Babilonului este surpat prin pogorarea Duhului Sfant la Cincizecime. Comuniunea este realizata, la fel si comunitatea crestina, la noul nivel: cel in care viaza Duhul Sfant.

Bunica sarbatorea cu evlavie dragobetele
Bunica era femeie crestina
Concluzia poate fi: cine nu sarbatoreste dragobetele nu este crestin???

DA!
La concluzia asta se ajunge (cu ajutorul logicii?).

Mai departe e clar: eu privesc dragostea cu dispret (din atata dispret sunt maritata si am copii) pt ca nu sunt impresionata de sarbatoarea dragobetelui care inseamna o iubire cosmica (apropos.. Vrajitoarele tot asta sarbatoresc la Imbolc, o iubire care cuprinde toata natura. Printre altele... cum ar fi vremea initiatica etc.. )

Mai departe: eu vorbesc necuviincios despre bunica.
Mai! Sa fim seriosi! Cine a adus argumentul "bunica"? Daca resping ideea inseamna ca resping bunica?

Se poate intelege acum mezul cu tomitanul, grecul cu turcul, armeanul cu arabul: prin si in Duhul, dincolo de orice diferente imaginabile.
Ca si in Rai, unde,desi ursul nu e totuna cu iepurele si amandoi nu sunt una cu Adam, totusi se pot intelege deplin, fara urma de agresiune, de ironie... In ciuda deosebirilor. Prin Duhul Sfant.
S-ar putea intelege, asadar, chiar bunica mea evlavioasa cu o femeie din veacul acesta, daca aceasta din urma ar convietui, prin Duhul, in Sfanta Biserica.

Aici e partea halucinanta care m-a determinat sa raspund.
Recapitulam: bunica si femeia (necrestina) nu se inteleg pentru ca nu fac parte din aceeasi biserica (am stabilit: cine nu e miscat de dragobete si nu intelege ca e sarbatoare a iubirii ca principiu al naturii, deci crestina (serios?), nu este crestin (argumentul "bunica").
Dar se intelege armeanul cu arabul, turcul cu grecul etc.. In Duhul Sfant.
Doar bunica si femeia necrestina (eu) nu se inteleg!
Deci o excludere totala si universala! Nu numai din biserica, dar si din intelegerea asta globala..

Sunt ravasita.
Cam rau ma pedepsesti pt ca afirm paganismul dragobetelui.
(sau nu e dragobetele?)

Taranii evlaviosi de la inceputul secolului trecut, vedeau in iubirea dintre tineri: mugurele verde care certifica venirea primaverii.
Si care anunta roadele imbelsugate ale toamnei.
Ei priveau mereu inainte, adica priveau la Cer, tanjind cu mare dor spre Casa cu multe lacasuri, nazuind asadar sa se intoarca Acasa. Si iubeau inevitabil iubirea. De aceea bunica a si nascut si crescut in Biserica 11 copii. De aceea si pretuia Dragobetele, semnul sau preinchipuirea logodnei dintre pamant si Cer.
Prin Duhul se intamplau toate acestea, acte de oglindire a Cerului pe pamant.
Prin Sfanta Treime, Careia I se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea. AMIN+

Iarta-ma, dar tot nu-mi revin.
Daca nu era dragobetele, nu mai exista iubirea (si cei 11 copii de la Dumnezeu)?
Sau astia care sarbatoresc azi dragobetele fac 5-6 sau 10 copii?
Care e legatura?

[anna21]

Ca sa rezum: iubirea crestina este cea jertfelnica (nu trupeasca, romantica etc..)
Sarbatorile crestine sunt cele ale Traditiei Bisericii: in data de 24 este Intaia si a doua aflare a capului Sf. Ioan Botezatorul.
Nu numai ca dragobetele nu este crestina, dar nu este nici sarbatoare nationala.. Ci pur si simplu pagana.

Dar se pare ca iubirea vinde orice. Orice ambalezi in ideea "iubirii" trece drept bun si vrednic de cinstire... De aceea este posibila si NWO, o religie globala si un antihrist. Sunt impachetate in "iubire". Multa "iubire".

[anna21]

În prealabil postat de ioan cezar

Tot ce este insufletit, viu, cu viata - traieste prin Dumnezeu. Duhul Sfant Datatorul de Viata, spunem la rugaciune.
Viata de pe pamant este oglinda, in diverse grade de claritate, a Vietii din Ceruri. De aceea si spunem "precum in Cer asa si pe pamant".
.....

Pentru a nu ramane doar la acest nivel al oglindirii....
Taina Cununiei plineste asadar, sfinteste, ridica la un nou nivel de har, ridica la un nou nivel de oglindire a Dragostei din Ceruri".....
.......
Bunica mea privea cu evlavie aceasta dragoste, deoarece, in credinta ei pamantul urma sa se logodeasca cu Cerul.
.......
Prin Duhul se intamplau toate acestea, acte de oglindire a Cerului pe pamant.
Prin Sfanta Treime, Careia I se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea. AMIN+

Deoarece nu este prima data cand intalnesc aceasta idee a unei paralele (oglindire) a lumii de sus si cea pamanteasca, voi incerca (stangaci, din pacate) sa atrag atentia ca aceasta idee nu e tocmai crestina.

Pornesc de la citatul lui Ioan Cezar, dar este doar un pretext (pt ca am mai intalnit opinii similare). Subiectul este mult mai general.


Voi expune intai fff pe scurt conceptul esoteric (ocult, pagan) din care se trage ideea comuna (din nefericire) a oglindirii celor de sus in cele de jos.
Apoi voi reda intelesul "precum in Cer asa si pe pamant" asa cum talcuieste Sf. Ioan Gura de Aur.

In invataturile oculte, ideea ca ceea ce este pe pamant oglindeste o realitate existentiala superioara (si invers!) este cheia tuturor misterelor (sens magic) atat traditionale, cat si moderne.
Cuvintele care exprima aceasta idee sunt "as above, so below" si se crede ca sursa lor este "tableta de smarald", a carei traduceri in latina, araba (desi prea concordante) au aproape un mileniu vechime.
As above, so below = macrocosmosul este tot una cu microcosmosul, ceea ce se intampla in sferele superioare, se intampla si in lume, se intampla si in om..
Daca ati vazut imagini de fractali, cred ca acelea dau o reprezentare intuitiva a principiului "as above, so below"

In actele magice/ sarbatori pagane (cum sunt cele ale fertilitatii), se crede ca prin actul ritual aici pe pamant se poate influenta o ordine cosmica (cu conditia sa crezi in ceea ce faci, cel putin asa am inteles eu), dupa principiul as above, so below, as below, so above (deoarece exista o corespondenta totala intre diferitele planuri existential, zic ei).
Aceleasi ratiuni stau la baza unor practici magice (uneori aceste practici sunt servite la spectacole cu mare audienta, fara ca spectatorul sa aiba habar ce vede.. Cum a fost ultimul show al madonnei, cu ea in postura de idol pagan, inaintea caruia a declarat public ca este in postura preotesei care va oficia o slujba cu mare impact).

Din nefericire, pentru aceasta idee pagana a corespondentei/ oglindirii lumii ceresti in realitatea pamanteasca sunt luate ca argumente chiar cuvintele din Rugaciunea Domneasca!!

Talcuirea rugaciunii Tatal nostru (Sfantul Ioan Gura de Aur):
"Vie Imparatia Ta"
Si aceste cuvinte sunt iarasi cuvintele unui copil recunoscator, care nu-si lipeste sufletul de cele ce se vad, nici nu socoteste mare lucru pe cele din lumea aceasta, ci se grabeste câtre Tatal si doreste cu înfocare pe cele viitoare. Toate acestea se nasc dintr-o constiinta curata si dintr-un suflet desprins de lucrurile de pe pamânt.

Dorinta aceasta o avea si Pavel în fiecare zi; de aceea si spunea: “Si noi, care avem pârga duhului, suspinam, asteptând înfierea, izbavirea trupului nostru” (Rom. 8, 23). Cel ce are aceasta dragoste nu poate sa se îngâmfe nici cu fericirea vietii sale, dar nici nu poate sa fie doborât de necazuri si suparari, ci, ca si cum ar trai chiar în cer, este slobod si de una si de alta din aceste anomalii.

“Faca-se voia Ta, precum în cer si pe pamânt”(Matei 6, 10) .
Ai vazut ce urmare minunata! Ne poruncise sa dorim bunatatile viitoare si sa ne grabim pentru plecarea noastra dincolo; dar atâta vreme cât nu se întâmpla asta si locuim aici, ne porunceste sa ne dam toata silinta ca sa vietuim ca îngerii din cer. Hristos ne-a spus: “Trebuie sa doriti cerurile si cele din ceruri!”; dar a poruncit ca, înainte de a ajunge în cer, sa prefacem pamântul în cer; sa traim pe pamânt, ca si cum am trai în cer; sa ne grabim sa facem asa totul. Si pentru acestea sa-L rugam pe Stapânul nostru.

Nimic nu ne împiedica sa ajungem la viata desavârsita a puterilor celor de sus, chiar daca locuim pe pamânt; ca e cu putinta ca acela care traieste aici sa faca totul ca si cum ar si fi acolo.

Cererea aceasta vrea sa spuna: “Dupa cum acolo sus în cer toate se petrec fara de nici o piedica, iar îngerii nu împlinesc numai unele porunci, iar pe altele le calca, ci pe toate le fac si cu totii se supun – ca “sunt puternici în virtute – spune psalmistul – facând cuvântul Lui” (Ps. 102, 21) -, tot asa învredniceste-ne si pe noi oamenii sa nu facem pe jumatate vointa Ta, ci sa o împlinim în întregime, asa cum Tu voiesti!”.

Ai vazut ca ne-a învatat sa fim modesti, aratându-ne ca virtutea nu se datoreaza numai râvnei noastre, ci si harului de sus? Si iarasi, ne-a poruncit ca fiecare din noi, când ne rugam, sa ne rugam si pentru binele întregii lumi. Ca Domnul n-a spus: “Faca-se voia Ta în mine sau în noi”, ci: “Faca-se voia Ta pretutindeni pe pamânt”, ca sa dispara înselaciunea, sa se sadeasca adevarul, sa se stârpeasca orice pacat, sa se întoarca din nou virtutea, sa nu mai fie nici o deosebire între pamânt si cer. “Daca s-ar face asta, spune Domnul, nu s-ar mai deosebi cele de jos de cele de sus – desi prin firea lor sunt deosebite unele de altele -, pentru ca pamântul ne-ar arata alti îngeri”.

În prealabil postat de anna21

Eu sunt uimita cand citesc mesajele tale.
Deoarece este haotic

Atunci, de ce va mai pierdeti timpul cu haosul persoanei mele?
Sa fie haosul in cititor, oare?
poate ar fi mai bine sa va ocupati de ordinea personala si sa nu va mai obositi sa cititi ce postez eu.
Avem ochi diferiti si inima diferita, doamna. Presupun ca pozitia fundamentala de viata este chiar opusa intre noi doi.

Mergeti cu Domnul!

[anna21]

Mi s-a parut intotdeauna straniu cum nu poti sterge cu adevarat cuvintele. Chiar daca nu le-ar auzi nimeni, ele tot raman. Chiar daca nu schimba nimic in jur, schimba ceva in cel care le-a zis..
La fel de straniu este ca nimeni nu este cu adevarat pregatit sa-si asume responsabilitatea propriilor vorbe.
Doar un gand.

[Yasmina]

Bineinteles ca exista pareri diferite aici,insa asta nu ar trebui sa impiedice 2 crestini sa relationeze la nivelul de idei.

Ceea ce aduce in discutie Anna21 este valid-Dragobetele nu poate fi o sarbatoare crestina atata timp cat nu apare in calendarul crestin ortodox si nici nu are vreo acoperire in acest sens.
Este o alta traditie pagana care a supravietuit prin generatii ca si calusarii, mersul cu "capra",steaua,plugusorul si sorcova sau stropitul fetelor,in Ardeal.

Faptul ca este o amintire draga,de familie nu ar trebui sa intre in conflict cu canoanele crestine-sunt lucruri diferite(adica inteleg ca bunica mea draga sarbatorea Noaptea de Sanziene dar la fel de bine inteleg ca nu este o sarbatoare crestina).
Acum,este de necontestat frumusetea nevinovata,primordiala a acestor traditii ancestrale,insa doar atat,nu cred ca adauga puncte la scorul spiritual crestinizat.

Chiar daca iubirea dintre 2 oameni are un motiv maret,elogierea erosului nu-si mai gaseste loc in existenta crestina deoarece la crestini acest eros s-a trasfigurat,a devenit altceva(energia sexuala=o energie convertita,educata,canalizata spre mantuirea sufletului).

În prealabil postat de Yasmina

Bineinteles ca exista pareri diferite aici,insa asta nu ar trebui sa impiedice 2 crestini sa relationeze la nivelul de idei.

Ceea ce aduce in discutie Anna21 este valid-Dragobetele nu poate fi o sarbatoare crestina atata timp cat nu apare in calendarul crestin ortodox si nici nu are vreo acoperire in acest sens.
Este o alta traditie pagana care a supravietuit prin generatii ca si calusarii, mersul cu "capra",steaua,plugusorul si sorcova sau stropitul fetelor,in Ardeal.

Faptul ca este o amintire draga,de familie nu ar trebui sa intre in conflict cu canoanele crestine-sunt lucruri diferite(adica inteleg ca bunica mea draga sarbatorea Noaptea de Sanziene dar la fel de bine inteleg ca nu este o sarbatoare crestina).
Acum,este de necontestat frumusetea nevinovata,primordiala a acestor traditii ancestrale,insa doar atat,nu cred ca adauga puncte la scorul spiritual crestinizat.

Chiar daca iubirea dintre 2 oameni are un motiv maret,elogierea erosului nu-si mai gaseste loc in existenta crestina deoarece la crestini acest eros s-a trasfigurat,a devenit altceva(energia sexuala=o energie convertita,educata,canalizata spre mantuirea sufletului).

Draga Yasmina, daca binevoiesti sa te apropii o clipa de sensul intelegerii mele, revezi te rog postarea cu mesajul P.S. Episcop. Eu nu am nimic de adaugat la acel cuvant. Exprima, mai bine decat as putea sa o fac, pozitia mea privind Dragobetele.