Mitul vitaminei B12 (cobalamina)

În prealabil postat de sophia

Unul din putinele subiecte la care sunt de acord cu Zaharia.

@Ovidiu b. - Nu stiu sa fi jignit cumva prin mesajele mele. Eu ma rezum sa raspund la subiect si nu ma leg de persoane aici pe forum.
Daca am gresit totusi im cer scuze.
Exista oameni aici pe forum care lovesc puternic la persoana. Dar lor nu le spune nimeni nimic.

Cred că citatul asta e suficient ca să-mi susţină ideea.

În prealabil postat de sophia

Nu mai vorbi prostii, Ovidiu.
Oamenii nu traiau mai mult.

Eu îţi citez din Biblie şi tu vii şi spui că spun prostii. Te-am iertat şi ascult cu drag în continuare...hai să nu ne supărăam aşa uşor pe flecurile astea. Eu nu am impus şi nu îţi impun ceva, ci doar am susţinut un punct de vedere. Te rog încearcă să faci puţin diferenţa.

În prealabil postat de sophia

Si jignita ma simt eu (si be una dreptate) cand la fiecare vorba sunt luata peste picior, cand mi se batjocoreste scoala pe care am facut-o, cand mi se dau sfaturi ce sa mananc, ce sa fac, ce sa imbrac, sa nu am copii, aia e pacat, aia e rau, aia nu e ortodx etc.
Numai lectii. Si intrati in permanenta in sfera f.privata a omului.

Asta vezi tu...dar te rog fă-mă atent unde am intrat în sfera ta privată. Faptul că ceea ce susţin eu nu-ţi convine sau nu-ţi place...foarte frumos...dar nu te mai ataca aşa...vino cu idei şi argumente dar nu cu supărări. Dacă nu poţi purta o discuţie fără să te superi atunci nu mai intra în ea.

Iţi propun ceva....hai să lăsăm supărările şi orgoliile...fiecare cu părerea lui...dar fără supărari. Fiecare avem de învăţat unul de la celalalt. Îmi cer iertare dacă te-am supărat cu ceva.

[Yasmina]

Mesaj publicat de 2 ori

Cu toate cunostintele medicinei de astazi, genetica nu mai poate studia direct ceva esential in privinta consangvinitatii, asa ca ne intoarcem in timp, de unde ramasem. Primele generatii de oameni nu au fost in starea pe care o cunoastem astazi. Ca lucrurile au stat altfel, reiese usor din genealogiile lor:

De la Adam [7] si pana la Noe [8] oamenii au trait in medie cam 900 de ani, iar dupa Potop, durata de viata incepe sa scada semnificativ, de la o generatie la alta, pana ajungem la durata medie pe care o stim astazi:

Sem a trait 600 de ani [9], Cainan a trait 460 de ani [10], Ragav a trait 339 de ani [11], Nahor a trait 204 ani [12], Avraam a trait 175 de ani [13], si iata ca tinand firul istoriei ajungem la Iosif care a trait 110 ani [14], adica foarte aproape de cat traiesc oamenii astazi, si foarte departe de cat traiau oamenii inainte de Potop. Drept urmare la toate acestea, bine a a concluzionat Pr. Seraphim Rose: "E vădit deci că omenirea era cu totul altfel decât aşa cum o cunoaştem astăzi, chiar şi trupeşte".

Ce inseamna defapt aceasta scadere a duratei de viata atat de drastica, de la inceput si pana astazi? Lucrul acesta arata ca longevitatea mare a primilor oameni, a fost determinata in mare parte de calitatea materialului genetic aflat aproape de perfectiune, si de care acestia se bucurau din plin. Sa nu uitam ca Dumnezeu facuse lucrurile "bune foarte"[15], si ca apoi a intrat pacatul in ecuatia timpului, a trupului, a sufletului si a mediului. Daca longevitatea extrem de mare nu ar fi fost determinata de aceste cauze, atunci sa ne gandim cum ar fi trait primele generatii de oameni atat de mult, daca nu ar fi avut un metabolism exemplar, daca nu ar fi avut o zestre genetica net superioara celei de astazi, care sa ii fereasca de boli ereditare, si daca mediul inconjurator nu ar fi fost atat de ostil ca astazi?

Asadar, daca nu existau mutatii genetice daunatoare, boli in general, si mai ales boli cu transmitere ereditara, inseamna ca nu exista niciun pericol ereditar determinat de casatoria intre frati si verisori. Biologul si geneticianul A. E. Wilder-Smith confirma: "Pe vremea lui Cain, căsătoria cu una dintre multele sale surori nu ar fi constituit nici o dificultate din punct de vedere genetic, neexistând decât o mică sau chiar nici o deteriorare a zestrei genetice de care să se teamă vreuna dintre părţi".

Odata cu trecerea timpului insa, vedem cum durata de viata a oamenilor scade aproape la cea cunoscuta astazi, semn clar al degenerarii cauzate de pacat, atat in firea umana, cat si in mediul ce ne inconjoara.

Sursa: http://www.crestinortodox.ro

Mulţime de oameni însă nici grijă nu au de cuvintele chemării acesteia, oricât le-ar vedea cu ochii şi-ar trece prin ele. Dacă nici după asprimea unor atare chemări, care ustură pielea vieţii, oamenii totuşi nu se întorc la Dumnezeu, viaţa începe să fie în primejdie: încep necazurile morţii, surlele chemării a patra.

Viaţa o avem de la Dumnezeu: Prin El trăim şi ne mişcăm şi suntem (Fapte 17, 28). Adică Dumnezeu este izvorul, susţinătorul şi rostul sau destinul vieţii noastre. Dacă mergem aşa, potrivit acestora, avem viaţa asigurată de Dumnezeu, iar dacă nu urmăm aşa, ci încâlcim viaţa noastră în toate fărădelegile şi spurcăciunile, care îndrăcesc şi sufletul şi trupul şi o ducem aşa vreme îndelungată, atunci Dumnezeu - după greşeala noastră - se desface de viaţa noastră. Totuşi nu se desface îndată după greşeală, ci rabdă o vreme rătăcirea omului, a fiului Său mai mic, în tot chipul chemându-l, până în sfârşit deznădăjduieşte de mântuirea multora(?!).

Iar moartea o avem de la ucigaşul. Deci, când oamenii se bagă cu totul în voile dracilor, viaţa le e în primejdie şi primejduiesc şi pe alţii. Iar de se leagă ca robii cu inima de lumea aceasta şi de voile trupului, cele împotriva firii, mintea li se strâmbă, încât nu mai deosebesc adevărul de rătăcire; atunci Dumnezeu se îndepărtează din mintea, din inima şi din voinţa lor şi ajung că nu vor să mai ştie de Dumnezeu şi aşa vine osânda la moarte, şi aşa vine prăpădul în fiecare rând de oameni. Întâi e moartea sufletească a ateismului, a necredinţei, pe urmă se arată şi moartea din afară a trupului, după vrednicie şi spre înţelepciunea multora.

La început oamenii trăiau mai mult. "Toate zilele lui Matusalem au fost 969 de ani, apoi a murit." (Facere 5, 27). Cu trecerea de vreme, înmulţindu-se oamenii pe pământ, s-a înmulţit şi stricăciunea, desfrânarea, în oamenii aceştia, pentru că sunt numai trup. Şi a zis Dumnezeu: "Nu va rămânea Duhul Meu în oamenii aceştia, pentru că sunt numai trup, deci zilele lor să fie numai 120 de ani" (Facere 6, 3). Iar după trecere de vreme şi înmulţirea fărădelegilor între oameni, David zice: "Toate zilele vieţii noastre sunt 70 de ani, iar pentru cei mai în putere 80 de ani; iar ce este mai mult decât aceştia, nu-i decât osteneală şi durere" (Psalm 89, 10). - Extras din "Cărarea Împărăţiei"- Părintele Arsenie Boca

@ Sophia, aici poţi afla mai multe despre credinţă şi ştiinţă: http://ortodoxiatinerilor.ro/credinta-si-stiinta.html

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de lore86

Hmmm...
Uneori ma intreb care e credinta noastra: ortodoxia sau ortorexia?

Un ortodox adevărat are suficient discernămînt ca să ştie ce-i face bine şi ce-i face rău, indiferent dacă vorbim despre partea duhovnicească sau despre cea trupească. Pe lîngă grija pentru suflet el trebuie să poarte grijă şi pentru sănătatea lui şi a familiei lui. Aşa cum niciodată nu exagerăm avînd prea mare atenţie să nu cădem în păcat, nici să nu ne pară că exagerăm avînd grijă cu ceea ce mîncăm.

Nu ar trebui să existe varianta: "puţină otravă nu strică, altfel exagerăm, e prea de tot". Echilibrul în alimentaţie nu presupune a mînca şi greşit, altfel riscînd să cădem "în extrema cealaltă", cum se zice. Dar, aşa cum pe plan spiritual nu putem avea pretenţii de la ceilalţi să atingă perfecţiunea din prima, nici aici nu putem petinde de la unii mai puţin hotărîţi, ca să spun aşa, să mănînce corect începînd de astăzi. Fiecare e înzestrat cu raţiune şi are capacitatea de a alege pentru sine. Pînă atunci, eu sînt dator să mărturisesc în primul rînd cu exemplul personal şi apoi scriid şi vorbind despre celălalt fel de mîntuire, mîntuirea de relele materialnice.

Este şi asta o formă mai subţire a dragostei manifestată către celălalt, anume să-ţi pese de ceea ce mănîncă. Dacă omului îi lipseşte mecanismul de autoapărare şi eu văd că îşi grăbeşte moartea, eu mă simt dator să-l avertizez, să-l atenţionez cel puţin. Dacă omul nu pricepe şi nu vrea să se îndrepte, nu am ce să-i mai fac. Îmi pare rău de înşelarea lui, dar am conştiinţa împăcată măcar că am făcut ceea ce trebuie.

[Florin-Ionut]

Domnule Zaharia,

În prealabil postat de zaharia_2009

Reflectati numai la urmatorul aspect : daca hrana preparata termic ar avea vreun efect negativ (bine inteles, nu pun in discutie orice fel de preparare termica) cit de mic asupra omului , inchipuiti-va ca de la descoperirea focului si pina in prezent omul ar fi trebuit sa fi disparut de mult de pe fata pamintului numai din cauza alimentatiei . Ceea ce nici pe departe nu este adevarat .

Nici măcar un singur efect negativ?! De ce trebuie să cred eu ceea ce susţineţi mai sus? Cum puteţi demonstra că este adevărat? Vedeţi că aici oamenii cer studii şi cercetare serioasă pentru orice afirmaţie făcută de oricine, chiar dacă are titlul de doctor în domeniu. :)

În prealabil postat de zaharia_2009

Dar s-a dovedit clar experimental, clinic, teoretic ca acelasi aliment poate fi un medicament sau o otrava pt. om , in functie de cum este preparat !

Păi tocmai aia e problema, că e gătit! Dacă ar fi consumate în stare naturală, alimentele nu ar dăuna omului sau animalelor. Sper că este limpede că mă refer strict la vegetale.

În prealabil postat de zaharia_2009

Sunt vitamine care se distug prin fierbere dar altele nu .

Sînt extrem de curios care sînt aceste vitamine. Dacă nu dezvoltaţi afirmaţia asta, trimiţînd la cel puţin o sursă verosimilă, nu mai are rost să continuăm pe tema de faţă.

[lore86]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Un ortodox adevărat are suficient discernămînt ca să ştie ce-i face bine şi ce-i face rău, indiferent dacă vorbim despre partea duhovnicească sau despre cea trupească. Pe lîngă grija pentru suflet el trebuie să poarte grijă şi pentru sănătatea lui şi a familiei lui. Aşa cum niciodată nu exagerăm avînd prea mare atenţie să nu cădem în păcat, nici să nu ne pară că exagerăm avînd grijă cu ceea ce mîncăm.

Nu ar trebui să existe varianta: "puţină otravă nu strică, altfel exagerăm, e prea de tot". Echilibrul în alimentaţie nu presupune a mînca şi greşit, altfel riscînd să cădem "în extrema cealaltă", cum se zice. Dar, aşa cum pe plan spiritual nu putem avea pretenţii de la ceilalţi să atingă perfecţiunea din prima, nici aici nu putem petinde de la unii mai puţin hotărîţi, ca să spun aşa, să mănînce corect începînd de astăzi. Fiecare e înzestrat cu raţiune şi are capacitatea de a alege pentru sine. Pînă atunci, eu sînt dator să mărturisesc în primul rînd cu exemplul personal şi apoi scriid şi vorbind despre celălalt fel de mîntuire, mîntuirea de relele materialnice.

Este şi asta o formă mai subţire a dragostei manifestată către celălalt, anume să-ţi pese de ceea ce mănîncă. Dacă omului îi lipseşte mecanismul de autoapărare şi eu văd că îşi grăbeşte moartea, eu mă simt dator să-l avertizez, să-l atenţionez cel puţin. Dacă omul nu pricepe şi nu vrea să se îndrepte, nu am ce să-i mai fac. Îmi pare rău de înşelarea lui, dar am conştiinţa împăcată măcar că am făcut ceea ce trebuie.

Ionut,
intamplarea face ca am petrecut in mai multe randuri cateva zile in manastiri unde oamenii traiesc ca sfintii. Nu am intalnit nicaieri asa o lupta acerba ptr a manca sanatos, de aici si concluzia mea ca aceasta atitudine e usor(deocamdata) devianta.
AM intalnit oameni care isi petrec noptile in rugaciune, iar chipul lor radiaza de lumina, asemeni sfintilor. Dar aceeasi oameni mananca mancare fiarta,peste, fructe,legume crude sau murate, uneori si lactate. (nu seminte,nu faina de nu stiu care s.a)
Nu cred ca noi ducem o ortodoxie mai curata si mai frumoasa ca aceia. MAnanca cu bucurie,multumindu-i Domnului ptr toate. SI mai ales Rugandu-se atat inainte cat si dupa masa.

Si bunicii nostri mancau si traiau cumpatat.Si erau...mult mai in putere ca noi. Spre ex, bunicul la 89 de ani cosea de nu se tineau tinerii in rand cu el, il lasau inainte zicand ca li frica sa nu le taie picioarele. Muncea de dimineata pana seara. Apoi s-a simtit rau,l-acuprins o neputinta, a stat o luna in pat(fara a fi dependent de el) dupa care s-a stins cu pace.

Cred ca grija excesiva ptr ce bagam in gura sufoca acea grija(Doamne, ce bine ar fi daca ar fi si ea excesiva) ptr ceea ce scoatem din gura,sau ptr ceea ce gandim, facem.
Nu ne preocupa atat grija de a ne sfinti, de a perseversa in rugaciune, in lucrarea faptelor buna, in lupta cu patimile cat ne preocupa grja ptr o hrana sanatoasa. Si deja o grija care umbreste grija de cele sfinte nu mai e buna. Devine, asa cum am spus, ortorexie.
Sunt de acord ca traim intr-o lume in care ne sunt servite otravuri in ambalaje frumos colorate si cu gust bun. Si din comodiate si ignoranta le consumam.

Dar avem si alternative: fructe si legume din piata,lactate de la tarani,chiar si carne daca este tot din surse sigure dela tarani, crescuta la curte(carnea de pui din comert e un pericol major ptr sanatate, la fel ca si lactatele ambalate in cutii de carton sau plastic).
Asta e una.

Cu totul altceva e sa spui ca doar mancarea cruda e sanatoasa, si culmea cea fiarta distruge vitaminele si din cea crude , evetual sa recomanzi ca solutie fructele"de dulce"(adica cu tot cu viermi) si alte lucruri asemnatoare pe care din repulsie refuz sa le pomenesc aici.

Cred ca ar fi minunat daca raporturile s-ar schimba si grija ptr santatea sufletasca ar inlocui ptr cea trupeasca, fara a o neglja pe cea din urma. Nu hrana ne mantuie, ci cuvantul Domnului care ar trebuie sa lucreze in viata noastra. In definitiv,trupul va fi dat taranei dupa un nr de ani, pe cand sufletul si comoara adunata ptr mantuirea lui va fi vesnica.

Acum extra, spunea Sf lavrentie al Cernigovului ca acei crestini care vor fi mai slabi in credinta ptr a nu si-o pierde in timpul prigoanei lui Antihrist vor primi boli in trup prin care se vor curata repede.

Asadar revin cu ideea, ce ramane ca o concluzie,sa trecem grija cea trupeasca pelocul doi,lasand pe primulloc grija cea adevarata, aceea de a spori in rugaciune si fapte bune si de a incepe lupta ptr despatimire. Sa ne ingrijim si de ce mancam, dar nu excesiv, iar ceea ce consumam sa consumam cu multumire, cu rugaciune si cu nadejdea ca Domnul ne va purta de grija.

Sa pastram curata ortodoxia, nu ortorexia!

[zaharia_2009]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Sînt extrem de curios care sînt aceste vitamine. Dacă nu dezvoltaţi afirmaţia asta, trimiţînd la cel puţin o sursă verosimilă, nu mai are rost să continuăm pe tema de faţă.

Eu nu am glumit , dar nici de acum incolo nu glumesc .
Cititi orice carte de medicina (nu de medicina populara sau distractiva !) legat de igiena alimentatiei umane .
Asta referitor la subierctul vitamine si saruri minerale . La acest capitol nu veti intilni greseli referitoare la realitatea lucrurilor (este vorba de integritatea moleculara a vitaminei conditionata termic !).
La alte caspitole insa , cartile clasice si moderne de medicina alimentatiei pot contine greseli , lucruri neconforme cu realitate.
Si chiar la vitamine , lucruri legate de stereochimia moleculei de vitamina , de ansamblul vitamina -enzime insotitoare , modalitate si rata de absortie intestinala, biodisponibilitatea acestora , ca si metabolizarea si excretia surplusului cantitativ, cartile simandicoase de medicina clasica pot contine erori .
Dar pe dvs. va intereseaza stabilitatea termica moleculara a vitaminei si nu alte aspecte . Acest lucru este tratat corect in toate cartile .
Daca nu aveti un abonament la o biblioteca intrati de acasa de la dvs. pe net si veti mai afla cite ceva , fara a-l idolatriza pe Google !
Eu va spun insa ca singura vitamina care se inactiveaza (se distruge) la peste 60 grade C este doar vit. C. Adica , mincarurile de legume si fructe fierte isi pierd , in procent de 95%, cantitatea totala de asemenea vitamina .
Aceasta este singura care necesita sa fie administrata in stare nepreparata (alimentele care o contin, desigur) termic. Cea mai mare c% de Vit. C se gaseste in : catina, patrunjel, citrice, fructe autohrone (in aceasta ordine descrescatoare)!
Dar sa tineti minte , nu orice fruct sau leguma care are gust acrisor insemneaza ca in mod obligatoriu duhneste de Vit.C !
Daca se administreaza cantitati sporite de vitamina C (prin fobia de avitaminoza, instalata intr-o lunga durata de timp sau in cea acuta prin transpiratii masive asa cum se intimpla in zilele acestea datorita caldurilor toride ) care in final depasesc nevoile zilnice ale organismului, aceasta se va elimina prin urina , pt. ca nu se stocheaza in organismul uman decit extrem de putin !
La fel se intimpla cu vitaminele din grupul mare B si cu toate vitaminele numite "Hidrosolubile". Putem sa bagam cit vrem in noi din clasa hidrosolubilelor ca tot in toaleta ajung daca aporul este excesiv.

Cea de-a doua categorie de vitamine , cele liposolubile (solubile in grasimi) precum Vit. A, Vit D, Vit.E, prezinta pericolul intoxicarii cu ele atunci cind sunt administrate in exces deoarece acestea se acumuleaza in organism , avind o eliminare mult mai lenta decit cele hidrosolubile .

Dar de la preceptele clasice ale medicinei alopate sau ale celei naturiste exista multe abateri evidente in realitate (ceea ce nu permite atribuirea coroanei de regina niciuneia dintre aceste medicini legat de alimentatia omului) a caror cauza si existenta sunt stiute numai de Dumnezeu , tocmai pt. a se proslavi numele Lui si nu al omului cu stiinta sa !
Asa de exemplu stim ca Sf. Simeon stilpnicul a trait multa, multa, vreme doar cu un bob de mazare pe zi si cu sfinta Impartasanie - si n-a patit nici o carenta si nici nu a murit din cauza aceasta- deasemenea Vietile Sfintilor, Proloagele si Patericul arata nenumarate asemenea exemple . Chiar si femei - Sf. Maria Egipteanca- au putut face asa ceva fara sa se intimple ceva rau cu ele.

Asata ne trimite cu gindul , dar mai ales cu multa credinta , la cuvintele Domnului : ,,... nu numai cu piine va trai omul, ci cu tot cuvintul care iese din gura lui Dumnezeu.
Dar intre stiinta si Dumnezeu este musai sa fi condus de duhovnic , deoarece altfel te dai peste cap si nu numai ca te imbolnavesti dar ajungi de risul dracilor (fie ca te increzi numai in stiinta , fie ca tu te-ai facut singur talmaci al cuvintului lui Dumnezeu !) care vorba gheronului Cleopa : rid de se scarpina pe burta !

Desi am un pic de carte si leteratura in domeniu , prefer cuvintul lui Dumnezeu , desi de multe ori nu il implinesc , dar ma straduiesc sa fac precum a invatat Sf. Sisoe cel Mare , a carui prasnuire astazi se face , adica , chiar daca mai cad ca nu fac numai poruncile Domnului , dar ma ridic si o iau de la inceput cu gindul mai intii la El. Si 'oi vedea cum ma va prinde sfirsitul !

Fiecare sa faca cum o crede de cuvinta , dar eu asta am spus ... si alta nu mai adaug !

[AlinB]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Domnule Zaharia,
Nici măcar un singur efect negativ?! De ce trebuie să cred eu ceea ce susţineţi mai sus? Cum puteţi demonstra că este adevărat? Vedeţi că aici oamenii cer studii şi cercetare serioasă pentru orice afirmaţie făcută de oricine, chiar dacă are titlul de doctor în domeniu. :)

Depinde de modul de preparare termica.
Prajirea si coacerea (gratar, cuptor, etc) se face in jur de 250 grade celsius sau mai mult.
In acest fel o parte din "componente" se pot trasforma radical sau chiar descompune in produsi daunatori.

Prin fierbere nu se depasesc 100 grade (poate ceva mai mult la oala cu presiune).
Este destul de ok.

Afirmatiile cum ca se distrug 1/3 din proteine si se pierd sarurile minerale nu au nici o baza stiintifica, sunt aiureli inventate de raw vegani pentru a-si sustine cauza (deh, scopul scuza mijloacele, nu?).

În prealabil postat de Florin-Ionut

Păi tocmai aia e problema, că e gătit! Dacă ar fi consumate în stare naturală, alimentele nu ar dăuna omului sau animalelor. Sper că este limpede că mă refer strict la vegetale.

Si ce se intampla cu eventualele bacterii, germeni, viermi chiar?

Stiu un copil care s-a ales cu un vierme tare pacatos, de care se scapa foarte greu daca scapi cumva, de la niste legume.

Din acest motiv de altfel regimul "raw vegan" nu este recomandat la gravide si la copii (la adulti merge in ideea ca daca se imbolnavesc, duc mai usor boala).