Pastorala Sfantului Sinod - Hristos a devenit o persoana omeneasca ???

[Capy]

În prealabil postat de delia31

Ca daca zic ca ipostasul e starea de sine a unei firi sau subiectul unei firi /naturi (umane sau divine), iar te deruteaza.

În prealabil postat de delia31

Da' acum ramane sa spuna Capy ce e aia persoana si eventual cum e posibil ca Hristos ca subiect al firii umane sa nu fie Persoana umana.
Ca asta incearca aici Capy sa ne explice ca Hristos nu e persoana umana chiar daca si-a luat firea umana.

Poate te lămureşte Mitropolitul Ierotheos Vlachos:

"Spunând însă că voinţa este a firii-naturii, nu ignorăm faptul că definim ipostasul ca esenţă caracterizată de anumite însuşiri", "Ipostasul-persoana se defineşte ca esenţă având însuşiri (idiómata). Astfel, energia-lucrarea este mişcare esenţială-fiinţială a firii, dar elementul activ (energón) este persoana."

În prealabil postat de delia31

De unirea intr-un singur ipostas a firii omenesti si dumnezeiesti, am auzit. Ii zice unire ipostatica.
Dar de ce zici mai sus, nu. Natura unita cu ipostasul?

Dacă ai fi citit Hotărârile Sinodului al cincilea Ecumenic ai fi auzit:

În prealabil postat de Capy

"dar daca nu marturiseste ca unirea lui Dumnezeu Cuvantul cu trupul insufletit de un suflet rational si intelegator s-a facut dupa alcatuire, adica dupa ipostas, precum au invatat Sfintii Parinti; si daca nu marturiseste din acest motiv singurul Sau ipostas, care este Domnul nostru Iisus Hristos, Unul din Sfanta Treime, unul ca acesta sa fie anatema. Caci in multe chipuri a fost inteleasa aceasta unire; unii urmand nelegiuirea lui Apolinarie si Eutihie, sustinand disparitia celor unite, marturisesc o unire prin amestecare, altii, gindind precum Teodor si Nestorie, adepti ai despartirii, introduc o unire prin relatie. Pe cand Sfanta Biserica a lui Dumnezeu respinge nelegiuirea celor doua erezii si marturiseste unirea dupa alcatuire a trupului cu Dumnezeu Cuvantul, adica [unirea] dupa ipostas.

V. Daca cineva intelege singurul ipostas al Domnului nostru Iisus Hristos ca si cum ar presupune mai multe ipostasuri si incearca prin aceasta sa introduca in taina lui Hristos doua ipostasuri sau doua persoane, si dupa ce a introdus doua persoane, vorbeste de o persoana dupa demnitate, cinstire si inchinare, cum au scris in nebunia lor Teodor si Nestorie, si [care] cleveteste ca Sfantul Sinod din Calcedon ar fi folosit expresia un singur ipostas in acelasi inteles nelegiuit; si nu marturiseste ca Dumnezeu Cuvantul S-a unit cu trupul dupa ipostas, si din aceasta pricina este un singur ipostas sau o singura persoana, si ca in acest sens Sfantul Sinod din Calcedon a marturisit un singur ipostas al Domnului nostru Iisus Hristos, unul ca acesta sa fie anatema. Caci Sfanta Treime nu a primit adaugare de persoana sau ipostas dupa intruparea Cuvantului lui Dumnezeu, Unul din Sfanta Treime.

VIII. Daca cineva marturisind ca unirea dumnezeirii cu omenitatea s-a facut din doua firi, sau vorbind de o singura fire intrupata a lui Dumnezeu Cuvintul nu intelege aceasta asa cum ni le-au predanisit Sfintii Parinti, adica [in sensul ca] unirea dupa ipostas s-a facut pornind de la firea dumnezeiasca si cea omeneasca si s-a desavarsit intr-Unul Iisus Hristos, sau daca prin aceasta expresie incearca sa introduca o singura fire sau substanta a dumnezeirii si a trupului lui Hristos, unul ca acesta sa fie anatema. Caci zicand ca S-a unit dupa ipostas Cuvantul Fiul cel Unul, noi nu afirmam ca s-a produs un fel de contopire reciproca a firilor, ci credem ca s-au unit Cuvantul cu trupul, fiecare dintre firi ramanand ceea ce era. Iata de ce Unul este Hristos, Dumnezeu si om, acelasi de-o-fiinta cu Tatal dupa dumnezeire, de-o-fiinta cu noi dupa omenitate.

[delia31]

În prealabil postat de Capy

Poate te lămureşte Mitropolitul Ierotheos Vlachos:




Dacă ai fi citit Hotărârile Sinodului al cincilea Ecumenic ai fi auzit:

Pana aici, poti sa faci un rezumat al hotararilor cu cuvintele tale? Ca nu ma dumiresc ce consideri tu ca afirmam noi gresit?
Si dupa aceea, daca tot insisti sa rationalizezi dogma, sa explici si citatul lui Ieroteos Vlachos.

Noi afirmam despre o singura Persoana divino-umana. Una singura, nu doua, subiect atat al firii divine, cat si al firii umane, avand unite in ipostasul divin preexistent din vesnicie cele doua firi, fara amestecare, fara schimbare, fara confundare.

Cei care mai cititi pe acest topic, ajutati-ma va rog sa inteleg ce anume considera Capy ca e gresit in afirmatia de mai sus.

[delia31]

În prealabil postat de sophia

Iisus avea o fire umana si una dumnezeiasca.

Se poate vorbi de Iisus la timpul trecut? Avea? Ce dupa Inaltarea la cer nu mai are?

În prealabil postat de sophia

Firea se refera la anumite caracteristici. Eu asa o definesc.

In contextul discutiei de aici, fire se refera la natura divina sau natura umana, genul, specia. Iar ipostas e un subiect sau persoana apartinand uneia din aceste naturi.
Am simplificat foarte mult.

[sophia]

În prealabil postat de delia31

Se poate vorbi de Iisus la timpul trecut? Avea? Ce dupa Inaltarea la cer nu mai are?




In contextul discutiei de aici, fire se refera la natura divina sau natura umana, genul, specia. Iar ipostas e un subiect sau persoana apartinand uneia din aceste naturi.
Am simplificat foarte mult.

1. Delia, lucruri din astea nu se discuta la biserica, cel putin nu la slujbe. Ah, daca s-ar face ceva cateheza sau un cerc...
Revin cu intrebarea la care nu am primit raspuns: cui ii folosesc astfel de termeni si de exprimari si de ce nu se poate vorbi/scrie in limbaj accesibil tuturor?
Uite tu mi-a spus ceva despre ipostas, vad ca ceilalti spun altceva.
Nu se mai intelege chiar nimic din toata discutia si cu cat citesc mai mult ajung la concluzia ca de fapt parintele Staniloaie altceva spunea si anume...nu stiu ce.
Citeste te rog postarea lui Ioan_Cezar care pune niste intrebari. Este total altceva decat spui tu.
Ce rost are toata aceasta nebunie? Pentru ca la biserica nu ne trebuie asta.

2. As vrea sa mai in treb cui se adreseaza de fapt pastorale ca cea din discutie? Clerului sau poporului? Ca eu cred ca aici este cheia.

3. Imi este greu sa-ti raspund la intrebarea de mai sus.
Pentru ca El ca om de fapt nu mai este. A fost pe pamant, printre oameni, atunci cand a trebuit. In sensul ca i s-a dat aceasta fire umana.
Acum se afla in cer ca Dumnezeu.

Acum depinde si de cum simtim noi. De ex. eu pe mama o simt acolo sus in cer, dar cumva tot in forma omeneasca (spiritul ca imagine omeneasca), altfel n-am cum. Pe Dumnezeu l-am vazut din scripturi ca om, dar acum il simt in cer ca un...Dumnezeu.

4. Inca o data, sa rezumam ca sa intelegem cu totii:
- Iisus era o singura persoana, cu doua firi: umana si dumnezeiasca
- aici nu discutam despre Sf. Treime, ca intram pe alt teren

Citatul din pastorala ramane insa ciudat:

„Hristos a devenit o persoană omenească, una singură şi reală, şi rămâne aşa în vecii vecilor, ca un frate între ceilalţi oameni. El veghează la respectarea fraţilor Săi, pe care aşa de mult i-a iubit, încât S-a făcut ca unul dintre ei”[9],spune Părintele Dumitru Stăniloae."

Ce anume inseamna in acest context - "persoana omeneasca, singura si reala"?
Ca daca se refera, asa cum am crezut si eu la inceput la fire, atunci nu este corect. Iisus a avut doua firi.
Daca se refera la persoana (adica fiinta omeneasca cu trup, cap, brate si picioare), atunci da, a fost unul singur.

[cristirg]

-eu asa inteleg tinand cont de dogmatica Sfantului Ioan Damaschin:

-Cuvântul lui Dumnezeu, cel născut înainte de veci, în afară de timp, din Tatăl, care există fără de început si veşnic împreună cu Tatăl si cu Duhul,deci Iisus Hristos a luat un trup de o fiinţă cu noi ,o natura umana,un suflet pe care le-a indumnezeit

-deci este o singura persoana,ipostas dumnezeiesc cu 2 firi una umana si una dumnezeiasca

-deci nu se poate zice ca e o persoana umana,ca a devenit o persoana umana ci ca a avut o fire umana (pe care a asimilat-o persoanei dumnezeiesti),el ramanand persoana dumnezeiasca,Dumnezeu din Sfanta Treime acelasi din veci.

[Capy]

În prealabil postat de cristirg

-Cuvântul lui Dumnezeu, cel născut înainte de veci, în afară de timp, din Tatăl, care există fără de început si veşnic împreună cu Tatăl si cu Duhul,deci Iisus Hristos a luat un trup de o fiinţă cu noi, o natura umana, un suflet pe care le-a indumnezeit
-deci nu se poate zice ca e o persoana umana,ca a devenit o persoana umana ci ca a avut o fire umana (pe care a asimilat-o persoanei dumnezeiesti),el ramanand persoana dumnezeiasca,Dumnezeu din Sfanta Treime acelasi din veci.

Câteva precizări:

• Cu alte cuvinte S-a Înomenit. A luat natura/firea umană - trup însufleţit de suflet raţional şi înţelegător/ raţional şi mintal, pe care le-a îndumnezeit. Plus precizarea importantă că şi L-a creat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria - nu de aiurea - odată cu Întruparea în pântecele Născătoarei de Dumnezeu.

• Şi încă are fire umană, fiindcă este unită pentru totdeauna cu firea divină în Ipostasul Cuvântului - fără schimbare, fără amestecare, fără despărţire şi fără împărţire. Hristos S-a Înălţat la ceruri cu tot cu trup însufleţit de suflet raţional şi mintal (deci firea umană).

• Cred că mult mai corect este Şi-a asumat-o (mă refer la firea umană). Expresia "a asimilat-o" denaturează caracterul neschimbat al unirii celor două firi în Ipostasul Cuvântului.
  Unirea celor două firi (divină şi umană) - "cele doua firi ale lui Hristos se întrepătrund fara sa isi piarda caracateristicile. Trebuie insa precizat faptul ca intrepatrunderea se face numai de catre firea dumnezeiasca, pentru ca fiind nezidita, aceasta trece prin toate si nimic nu poate sa treaca prin ea." (Ierotheos Vlachos)

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de sophia

1. Delia, lucruri din astea nu se discuta la biserica, cel putin nu la slujbe. Ah, daca s-ar face ceva cateheza sau un cerc...
Revin cu intrebarea la care nu am primit raspuns: cui ii folosesc astfel de termeni si de exprimari si de ce nu se poate vorbi/scrie in limbaj accesibil tuturor?
Uite tu mi-a spus ceva despre ipostas, vad ca ceilalti spun altceva.
Nu se mai intelege chiar nimic din toata discutia si cu cat citesc mai mult ajung la concluzia ca de fapt parintele Staniloaie altceva spunea si anume...nu stiu ce.
Citeste te rog postarea lui Ioan_Cezar care pune niste intrebari. Este total altceva decat spui tu.
Ce rost are toata aceasta nebunie? Pentru ca la biserica nu ne trebuie asta.

2. As vrea sa mai in treb cui se adreseaza de fapt pastorale ca cea din discutie? Clerului sau poporului? Ca eu cred ca aici este cheia.

3. Imi este greu sa-ti raspund la intrebarea de mai sus.
Pentru ca El ca om de fapt nu mai este. A fost pe pamant, printre oameni, atunci cand a trebuit. In sensul ca i s-a dat aceasta fire umana.
Acum se afla in cer ca Dumnezeu.

Acum depinde si de cum simtim noi. De ex. eu pe mama o simt acolo sus in cer, dar cumva tot in forma omeneasca (spiritul ca imagine omeneasca), altfel n-am cum. Pe Dumnezeu l-am vazut din scripturi ca om, dar acum il simt in cer ca un...Dumnezeu.

4. Inca o data, sa rezumam ca sa intelegem cu totii:
- Iisus era o singura persoana, cu doua firi: umana si dumnezeiasca
- aici nu discutam despre Sf. Treime, ca intram pe alt teren

Citatul din pastorala ramane insa ciudat:

"Hristos a devenit o persoană omenească, una singură şi reală, şi rămâne aşa în vecii vecilor, ca un frate între ceilalţi oameni. El veghează la respectarea fraţilor Săi, pe care aşa de mult i-a iubit, încât S-a făcut ca unul dintre ei"[9],spune Părintele Dumitru Stăniloae."

Ce anume inseamna in acest context - "persoana omeneasca, singura si reala"?
Ca daca se refera, asa cum am crezut si eu la inceput la fire, atunci nu este corect. Iisus a avut doua firi.
Daca se refera la persoana (adica fiinta omeneasca cu trup, cap, brate si picioare), atunci da, a fost unul singur.

Sophia, Pastorala se adresează tuturor credincioşilor, nu numai clerului sau doar celor care nu fac parte din cler. Ba încă, dacă toţi oamenii ar voi să o primească, ea se adresează de fapt tuturor oamenilor. Pentru că prin cuvintele Pastoralei vorbeşte Dumnezeu tuturor.
Nu este nimic greşit, nimic care să se abată de la învăţătura Bisericii, în Pastorală. Doar că noi receptăm în mod diferit, în funcţie de unele diferenţe subiective în cunoaştere şi trăire. Nuanţăm diferit punînd anumite accente diferit şi corelînd diferit. Avem şi altă bază de cunoştinţe între noi şi alte măsuri. De aici oarece dispută, fiecare crezînd că el a înţeles bine iar altul nu. Ne e greu să comunicăm între noi pe tema asta... Cu acest prilej poate înţelegem mai bine cum lucrează Duhul Sfânt în comuniunea euharistică: aduce pe toţi în acelaşi cuget, în acelaşi gând de adevăr. Dar duhul dezbinării ne centrifughează, ne face solitari risipiţi în înţelesurile noastre, el subliniază diferenţele şi le exaltă la nesfârşit, puind mereu raporturi noi de contrarietate între afirmaţiile noastre. Păstorul sufletesc însă adună toate oile laolaltă, atât oile dinlăuntrul nostru (nu lasă mintea risipită, împrăştiată, atrasă de impresii varii, dezbinată înlăuntrul ei şi ruptă de inimă) cât şi oile dintre noi, câţi suntem.
*
Nu se poate vorbi în limbajul tuturor deoarece nu toţi au deprins/învăţat limbajul tuturor şi nu toţi stăruim în acest grai; ci ne-am fărâmiţat în deprinderea unor limbaje noi, străine de trunchiul comun. Unii se ţin la limbajul pestriţ al celor lumeşti şi din pricina asta nu înţeleg limbajul bisericesc, universal, accesibil oricărui creştin. Îţi atrag atenţia Sophia că nu limbajul bisericesc (fie el şi cel al dogmaticii de manual, care nu e rupt de graiul liturgic obişnuit în conţinutul slujbelor, ci este acelaşi) s-a depărtat de noi ci invers: noi, în aşazisa evoluţie a gândirii lumii, ne-am îndepărtat de sensurile originare ale cuvintelor şi expresiilor. Nu limba este veche şi perimată, nu cugetarea omului cu şi întru Dumnezeu, ci noi suntem abătuţi la drumuri lingvistice şi semantice rătăcite. Înapoi la înaintaşi, aşadar!
*
Hristos este în Cer ca Dumnezeu-Om. S-a înălţat cu trupul la Cer, cu toate rănile pe care i le-a arătat lui Toma şi aşa va judeca lumea: cu trup omenesc, deoarece nu S-a întrupat doar pentru câţiva ani ci pentru totdeauna, în vecii vecilor. Vezi pe topicul deschis de Igor în legătură cu icoanele - sunt acolo o serie de lămuriri în acest sens.
*
Un motiv pentru care Părintele vorbeşte despre Hristos întrupat ca o singură persoană este acela de a nu crede că a mai avut loc şi o altă întrupare. Printre altele ca să nu avem impresia că ar fi mai mulţi Hristos, mai mulţi Dumnezeu-Întrupat. Este o singură întrupare a Dumnezeirii, anume în Persoana Fiului. Este Un Singur Domn Iisus Hristos.
În nici un caz nu e vorba de singurătate, solitutine şi alte nuanţe emoţionale pentru vreun suflet părăsit - dacă la asta ai înclinat, cumva...:)

P.S. Ceea ce a scris Delia este, după cunoaşterea mea, absolut ortodox. Ba încă, recunosc, mai ortodox decât pot eu pricepe şi formula. În ce mă priveşte am pus o serie de întrebări pentru că Delia a afirmat la un moment dat că nu înţelege ce anume nu înţelege partenerul de dialog, Capy, şi a solicitat opinii de la noi. Iar eu am pus întrebările deoarece cred că o mai bună înţelegere a problemei ar avea nevoie de reluarea unor noţiuni de bază, de operarea unor distincţii preliminare. Mi s-a părut că fiecare trebuie să distingem mai întâi noţiunile de bază şi apoi să sintetizăm în formulări mai complexe. Iar Delia este, după opinia mea, cea mai în măsură să puncteze corect chestiunile fundamentale. Am făcut deci pe elevul necuminte din ultima bancă, pentru a prilejui noi precizări care ar limpezi fundamentul discuţiei. Pentru aceasta am pus unele întrebări - care să deschidă, nu să închidă. M-aş bucura ca Delia să le abordeze, întrucât cred că stăpâneşte cel mai bine dintre noi aceste chestiuni. Doar dacă le găseşte binevenite şi desigur dacă are timpul, energia şi foarte multă răbdare pentru asemenea demers destul de complicat.

[catalin2]

În prealabil postat de Capy

Am şi eu nevoie de unele lămuriri dacă se poate. În Pastorala Sfântului Sinod la Duminica Ortodoxiei care s-a citit astăzi în Biserică, se spune că Hristos a devenit o persoană omenească. Din ce am citit pe acest subiect, ştiu că Nestorie învaţa eronat despre mai multe persoane în Hristos. Cum adică a devenit o persoană omenească? Eu ştiam că Hristos este Persoana divină care S-a Întrupat şi în care s-au unit cele două firi - firea divină şi firea umană şi că S-a înomenit, adică a luat fire omenească. Când a devenit Hristos persoană umană? Eu ştiam că omenitatea lui Hristos se referă la una dintre cele două naturi ale Sale, adică la natura Sa umană, ci nu la Persoana Sa. Cei care aveţi pregătirea corespunzătoare luminaţi-mă şi pe mine şi corectaţi-mă dacă nu am înţeles bine. Mulţumesc!

Nu e nimic gresit, e simplu: Iisus este Om adevarat si Dumnezeu adevarat, asta inseamna o Persoana si doua firi.

[Capy]

În prealabil postat de catalin2

Nu e nimic gresit, e simplu: Iisus este Om adevarat si Dumnezeu adevarat, asta inseamna o Persoana si doua firi.

Având în vedere tema acestei discuţii, pentru a nu se produce nici un fel de confuzie, este de preferat ca atunci când ne referim la Ipostasul Cuvântului Întrupat, Să Îl numim Hristos sau Iisus Hristos, ci nu doar Iisus. Numele Iisus - în contextul de faţă - indică doar la firea umană (omenească) a Sa.

Vlădica Hierotheos Vlachos explică limpede:"După Întrupare sau, mai bine zis, din clipa zămislirii Cuvântului în pântecele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, atunci când a avut loc unirea firii dumnezeieşti cu cea omenească, în ipostasul Cuvântului, El este numit Hristos. Numele Hristos [in limba greacă: uns, sfinţit; cel care unge, cel care sfinţeşte] este nume al ipostasului, care nu are legătura numai cu o fire a Lui, fiind semnul celor doua firi ale Dumnezeului întrupat".

În prealabil postat de Capy

Textul la care mă refer este acesta:
"Doar printr-o cunoaştere şi recunoaştere a limitelor proprii ajungem la preţuirea reală a aproapelui nostru. În acest sens, milostenia, adică iubirea semenilor, este o lucrare fundamentală a Ortopraxiei (dreptei făptuiri) şi devine mărturie şi întruparea Ortodoxiei (dreptei credinţe). În semenul nostru trebuie să Îl vedem mereu pe Hristos şi, de aceea, fiecare om este pentru noi o icoană vie şi concretă a lui Hristos, Dumnezeu adevărat şi Om adevărat: Hristos a devenit o persoană omenească, una singură şi reală, şi rămâne aşa în vecii vecilor, ca un frate între ceilalţi oameni. El veghează la respectarea fraţilor Săi, pe care aşa de mult i-a iubit, încât S-a făcut ca unul dintre ei[9],spune Părintele Dumitru Stăniloae."
Pastorala o puteţi găsi aici: http://acvila30.ro/pastorala-sfantul...domnului-2015/

În prealabil postat de catalin2

Nu e nimic gresit, e simplu: Iisus este Om adevarat si Dumnezeu adevarat, asta inseamna o Persoana si doua firi.

Dacă aveai bunăvoinţă şi citeai ce am comentat înainte, ai fi înţeles la ce mă refer. Exprimarea Hristos a devenit o persoană omenească, este total eronată - ca să nu spun eretică - despre această greşeală este tema topicului.

Hristos nu a devenit o "persoană omenească", ci Hristos a devenit o Persoană în două firi (divină şi umană) sau Dumnezeu Cuvântul a devenit ipostas în trup. Hristos este Om desăvârşit şi Dumnezeu desăvârşit sau Om Adevărat şi Dumnezeu Adevărat, însă aceste cuvinte indică cele două firi în Hristos - divină (dumnezeiască) şi umană (omenească) - ci nu indică faptul că Hristos ar fi devenit "persoană omenească".

Confuzia gravă pe care o fac unii de pe forum, vine dintr-o interpretare eronată a expresiei din Simbolul Credinţei "Şi S-a făcut om". Hristos nu "S-a făcut om", în sensul eronat pe care îl înţeleg unii care au comentat aici, ci Dumnezeu Cuvântul (adică Hristos) S-a Înomenit - acesta este înţelesul corect al cuvintelor "S-a făcut om". Aceste cuvinte se referă la faptul că S-a Înomenit, a luat firea omenească, Şi-a asumat-o, afară de păcat. În "Simbolul Credinţei" se specifică clar despre Persoana Cuvântului (adică Hristos), că este "Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut; Cel de o fiinţă cu Tatăl". Expresia "Şi S-a făcut om", din Simbolul Credinţei, nu se referă la faptul că Hristos a devenit o "persoană omenească" - aşa cum apare în această pastorală, sau că s-ar fi transformat într-un om. - pentru că un asemenea înţeles ar însemna o adevărată blasfemie, fiindcă denaturează caracterul neschimbat al unirii celor două firi în Ipostasul Cuvântului - ci se referă la faptul că Dumnezeu Cuvântul S-a Înomenit, adică a luat firea umană (omenească), nu că S-a făcut fire umană (omenească) - sau că Şi-ar fi transformat Persoana Sa de natură divină, în "persoană umană" sau în "fire umană".

În prealabil postat de Lucian008

Ba absolut de loc. Tocmai aici este confuzia intre ceea ce invata Biserica si ceea ce crezi tu.

Adică, ce să înţeleg de aici, că domnia ta eşti întruparea învăţăturii Bisericii, şi că învăţătura Bisericii înseamnă ceea ce susţii domnia ta (deşi, nu se vede), iar ceea ce am spus eu nu este învăţătura Bisericii.

În prealabil postat de Lucian008

Nu, Hristos este o singura persoana, cu doua firi, umana si divina, om desavarsit si Dumnezeu desavarsit, persoana umana si divina, una singura in acelasi timp.
"si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara, si S-a facut om." S-a facut om, deci este persoana umana.

Aceasta este o interpretare eronată a expresiei din Simbolul Credinţei "Şi S-a făcut om". O astfel de interpretare eronată poate avea implicaţii ontologice şi, implicit, teologice majore!!!

În prealabil postat de Lucian008

Daca nu ar fi persoana umana nu ar avea cum sa fie om desavarsit.

Este Dumnezeu desăvârşit şi Om desâvârşit, fără a fi "persoană umană".
Cine te-a minţit că dacă nu este "persoană umană" nu are cum să fie "Om desăvârşit"???

În prealabil postat de Lucian008

In cazul de fata firea unama a lui Hristos il face in acelasi timp persoana umana, precum este si persoana divina datorita firii dumnezeesti.

Confundarea firii umane cu Persoana de natură divină, în Hristos şi, de aici, danaturarea caracterului neschimbabil al Ipostasului Său de fire divină, întrupat, a lui Hristos.
Tocmai despre asta vorbeam. Problema domniei tale constă în înţelegerea şi interpretarea eronată a expresiei din "Simbolul Credinţei" - "Şi S-a făcut om". Această înţelegere eronată denaturează caracterul neschimbabil al unirii celor două firi în Ipostasul Cuvântului.

În Simbolul Niceo Constantinopolitan se spune că Fiul "S-a întrupat de la Duhul Sfant şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om" - termenul grecesc "enanthropisanta" (), care s-ar traduce mai exact cu "S-a inomenit" adica "a luat firea umana".

[Sursa textului]

[delia31]

@Capy

Capy, nu ai inteles inca ca nu e cazul sa tot corectezi ceva ce nu e gresit? Nimeni din cei carora li te-ai adresat nu a afirmat ceea ce insisti tu sa ne imputi. Nimeni nu a zis ca in Hristos sunt doua persoane, nimeni nu a contestat enipostazierea firii umane in Ipostasul divin, nimeni nu a spus ca ipostasul Fiului s-a transformat in om, deducandu-se de aici cumva ca dupa Intrupare n-ar mai fi Dumnezeu. Si atunci de unde si pana unde aceasta insistenta? Tii neaparat sa zicem toti ca tine ca Hristos e om desavarsit dar nu persoana umana?
Eu o sa zic in continuare ca e persoana divino-umana, fiindca nu pot sa gandesc relatia dintre uman si divin decat prin intermediul Cuiva divino-uman, care sa aiba atat identitate divina, cat si identitate umana.


In postarea Sophiei de mai jos, ti se pare totul ok dpdv al acriviei terminologice dogmatice? Nu exista nici o afirmatie care sa denatureze vreo hotarare sinodala aici ? Nici o afirmatie de-a Sophiei n-are consecinte ontologice si soteriologice grave? Ai avea ceva de comentat, de adaugat, de schimbat la ce afirma ea?

În prealabil postat de sophia

Pentru ca El ca om de fapt nu mai este. A fost pe pamant, printre oameni, atunci cand a trebuit. In sensul ca i s-a dat aceasta fire umana.
Acum se afla in cer ca Dumnezeu.

În prealabil postat de sophia

Definirea lui Iisus nu este o taina. Doar stim clar din N.T. cine este si toata povestea lui. Nu este o taina
Am uitat ceva la mesajul Deliei.
Eu vad putin altfel lucrurile atunci cand tu spui ca "firea divina o impartasesc 3 persoane". Iarasi termenii astia confuzi!!!!!
Eu spun asa: o persoana are in fire divina 3 ipostaze.
Parca tot spunem ca Iisus era o singura persoana.
Ipostazele sunt: Tatal, Fiul si Sfantul Duh.
Cat este de simplu si de pe intelesul tuturor!

Te intreb asta, fiindca situatia de aici imi aminteste de proverbul acela cu a strecura tantarul si a trece camila. Stii, probabil ca in mentalitatea iudaica, conform regulilor de dieta din Levitic, cea mai mica vietuitoare necurata era tantarul, iar cea mai mare era camila.
Iar fariseii, in obsesia lor pt. litera scrisa, isi strecurau licorile, si ce mai beau ei printr-o panza de tifon ca nu cumva, God forbid!, sa le intre vreo insecta necurata in gura ca se spurcau de numa'.
In schimb, insa, rigiditatea lor in litera i-a facut sa fie impermeabili la duhul care da viata si nuanteaza si lumineaza intelesurile, ajungand, metaforic vorbind, sa inghita ditamai dromaderul cu cocoasa din ulciorul cu lapte, incantati ca nu s-au spurcat cu vreun tantar.