![]() |
![]() |
|
#31
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Nu mai zic dacă ți se ordonă să și torturezi prizonierii de război, sau cazi tu prizonier și ești torturat, sodomizat și altele care se mai practică pe acolo.
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2. |
#32
|
||||
|
||||
![]()
Faptul că aș fi nevoit să ucid, chiar și pentru a-mi apăra țara, e un lucru foarte greu de acceptat, fiind contrar iubirii aproapelui. Și m-am frământat de multe ori în sinea mea, dar am aflat că Biserica îngăduie, ca pe o necesitate tragică, războiul de apărare (de altfel știm că pe cei care s-au jertfit pentru apărarea țării îi cinstește ca eroi).
Canonul sf. Vasile cel Mare spune: „Cel care a ucis în război, deși este curat de vină, să nu se împărtășească timp de trei ani.” Iar sf. Ioan Gură de Aur și sf. Atanasie admit că lupta pentru apărarea celor slabi, a patriei și a credinței poate fi justificată, dacă nu este animată de ură:„Nu toți cei ce ucid sunt vinovați de omor, ci doar cei ce ucid pe nedrept. Cei care, în război, apără curăția și pe cei nevinovați, se numără între slujitorii dreptății.” Cât privește ordinul de a tortura pe cineva... aș suporta consecințele nesupunerii, oricare ar fi ele.
__________________
Știu, vom muri. Dar cîtă splendoare! (Daniel Turcea) |
#33
|
||||
|
||||
![]()
Dacă poți detalia: Este vorba despre o problemă fizică (afecțiune medicală), ori una sufletească cea care îți îngreuiază rugăciunea? Sau poate prea multă muncă și nu-ți mai rămâne timp?
__________________
Știu, vom muri. Dar cîtă splendoare! (Daniel Turcea) |
#34
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Teoretic as putea continua la nesfarsit cu tine, dar ar trebui sa am rabdare sa ma uit inapoi, sa iau fiecare afirmatie sa arat unde nu s-a inteles si ce mi se pare contradictoriu in raspunsul tau. Si tot asa. Dar prefer sa ne pastram energia pentru discutii pozitive in care sa fim de acord, din start astea in contradictoriu ne pot face rau la amandoi. Netul ma oboseste in partea sa de rutina, de neintelegeri, dar in partea de creatie de cunoastere mi se pare folositor si as purta un dialog in contradictoriu oricat de mult daca ar exista un feeling comun. Pe scurt ,duminica nu ar trebui sa lucrezi, dar si sa o inchini lui Dumnezeu in gandurile tale,nu doar sa stai . Iar zilnic ar trebui sa particpi la slujbe, sau sa te rogi in particular . Iar Tainele pentru mine au un loc special , caci le vad ca singura noastra sansa in primirea harului . |
#35
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Cea cu rugaciunea particulara , e o problema combinata : ca as dori sa inteleg mai mult, sa o trec mai mult prin minte si suflet + ca mi se pare ca nu e o urgenta pentru mine cererea respectiva sau nu ii intleg eu importanta + buruienile gandurilor lumesti, de servici de exemplu care imi fura efectiv atentia. Cel putin privitor la ultima cauza, patima, stiu ca rugaciunea insasi e solutia ,nu sa ingrropi gunoiul sub covor, ci sa recunosti deschis problema in fata lui Dumnezeu , de exemplu ingrijorarea de cele lumesti, si recunoscandu-ti neputinta sa ceri ajutor, si chiar sa multumesti pebntru ce iti da oricum , chiar si in viata lumeasca |
#36
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Nu ar trebui sa venim nici cu temeri exagerate,si nici cu razboaie de cucerire, ci doar de aparare a credintei si neamului. Dar bineinteles ,eu sunt de acord si cu tactica din 1916 -1918 in care cedezi o parte din teritoriu , pentru a nu omori oameni inutil, si vezi mai tarziu cum esti de partea castigatoare. |
|