De ce nu traim cu adevarat credinta?

[Pelerinul]

În prealabil postat de windorin

Niciodata nu te poti apropia de Euharistie fara minim o zi de post.

O nelamurire?!
Preotul intr-o sambata normala tine post? Si se impartaseste duminica?

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de windorin

Ma bucur sa vad ca intelegi multe si ca ai si ravna, insa ma tulbur, daca am intele bine ce ai zis mai sus.

Ai zis asa: "Daca avem dezlegare la o impartasanie deasa, atunci cand nu este post nu e nevoie sa postim. (...)
Spovedania inainte de Impartasanie este obligatorie numai daca intre timp s-au comis pacate de moarte sau mai mari."

Niciodata nu te poti apropia de Euharistie fara minim o zi de post.

As vrea sa vad unde scrie sa tii minim o zi de post inainte. Chiar sunt foarte curios. Intreb asta pentru ca:

1. Toti preotii se impartasesc la fiecare Liturghie. Tin ei post de fiecare data inainte de asta?

2. Canonul 66 apostolic hotaraste ferm ca:

"Dacă vreun cleric s-ar afla postind în zi de duminică sau sâmbătă (afară numai de una) să se caterisească; iar de ar fi laic, să se afurisească."

Deci cum mai postesc atunci preotii minim o zi daca se impartasesc in fiecare Duminica?

În prealabil postat de windorin

Niciodata nu te poti apropia de Euharistie fara a fi spovedit, caci "nu poate omul trai o zi fara a pacatui". Daca intre Spovedanie si Euharistie mai pacatuiesti cu vreun gand sau fapta marunta (desi nu e pacat "mic") aceasta este din pricina ca nu intotdeauna te poti impartasi la minut, dupa Spovedanie. Este de inteles insa ca intre ele nu poate trece o mare perioada.

Nu de la mine spun, ci am citat din Sfantul Nicolae Cabasila, considerat comentatorul de referinta in problemele liturgice:

"Dar oare orice păcat ucide pe om? Nicidecum! Ci numai păcatul de moarte. Tocmai de aceea se şi numeşte de moarte; căci există păcate care nu sunt spre moarte, spune Sfântul Ioan (I Ioan 5,17). Prin urmare credincioşii care n‑au săvârşit păcate de moarte nu sunt întru nimic opriţi să se împărtăşească cu Sfintele Taine şi să devină părtaşi la sfinţire, ca unii ce sunt încă mădulare vii, pentru că păstrează unitatea cu Capul (Hristos)."

În prealabil postat de windorin

Din cele citate de tine mai sus reiese aceasta: in cazul pacatelor de moarte, nu se da dezegare pentru Impartasanie, in momentul in care mergi la spovedit si spui parintelui pacatele. Parintele te asculta, iti da sfat sau canon, apoi mergi acasa. Peste o vreme, vii iar la spovedit. Daca insa omul nu are pacate de moarte, insa din indiferenta, lipsa de evlavie si lene, sta departe de Sfintele Taine, atunci el greseste fata de dragostea si chemarea lui Iisus Hristos. Nicaieri si nimeni nu spune ca "cel fara pacate de moarte se poate apropia de Taine fara de Spovedanie". Ba inca si mai mult, care om nu face pacatele enumerate mai sus? Care nu se manie, care nu se mandreste in inima lui, macar o data in zi? Care nu desfraneaza cu gandul?

In primul rand, ca sa nu intelegem gresit: toate cu binecuvantarea duhovnicului, deci sub ascultare. Si pentru orice facem sa avem baza scripturala si din Sfanta Traditie. Nimic dupa capul nostru.

Spui ca nimeni nu poate sa reziste nici un pic fara sa comita pacate de moarte. Sper ca faci diferenta dintre greseala si pacat.

Sa luam niste exemple concrete, din lista pacatelor enumerate mai sus de Sfantul N. Cabasila, considerand cazul unui crestin ortodox care incearca sa traiasca in mod autentic o viata aproape de Hristos:

- trufia: eu nu cred ca unul ce tocmai s-a impartasit Duminica obisnuieste sa se trufeasca in legatura cu orice in zilele care urmeaza; pentru ca trufia presupune mai mult decat un act accidental de mandrie, ci lauda premeditata, cautarea constanta a slavei lumesti

- iubirea de arginti: nu este normal ca scopul existentei noastre sa fie castigarea cat mai multor banil, nu e normal sa ne creem idoli din bani. Este insa firesc sa purtam grija zilei de maine, grija de bunastarea familiei si a parintilor. Deci cine are idoli banii si cauta ca Duminica viitoare sa se intalneasca iarasi cu Hristos fara spovedanie? Nimeni.

- desfranarea: depinde de situatia fiecaruia. Cine e casatorit nu comite desfranare, insa poate totusi sa pacatuiasca. Subiectul e complex si depinde de constiinta proprie. Cine nu e casatorit si face sex de orice fel, sa nu se apropie fara spovedanie si pocainta ulterioara - e evident.

- mania: una e sa discuti in contradictoriu cu ceilalti, alta e sa te certi. Ideea e sa ne controlam, sa nu lasam dialogul sa alunece spre dezbinare. Deci putem gresi, dar greaseala nu e neaparat si pacat.

- razbunarea: sper ca nu e cazul unuia care isi spune crestin sa caute sa se razbune, orice forma ar avea razbunarea.

- lacomia: e foarte relativa. Eu mananc mai mult caci vreau sa ma ingras, altul mananca mai putin ca mine si constiinta il mustra, caci ia imediat in greutate. Iarasi, conteaza daca mananci spre placerea gustului, de pofta, sau o faci ca necesitate. Constiinta ne mustra sau nu. Eu am marturisit ultima data lacomia la spovedanie si preotul mi-a raspuns: "Nu se vede." :)

- zavistia: iarasi, sper ca nu e cazul unui practicant sa urmareasca raul altuia sau sa se bucure de raul aproapelui. Mai rar sa cada cineva in asa pacat, pentru care exista spovedania.

- lenevirea spre a face binele: ce fel de pocainta e aceea daca nu urmarim si cultivarea virtutilor? Ce fel de rugaciune facem in drumul spre serviciu daca trecem nepasatori pa langa cersetori? Oricand este loc de mai bine, dar macar putin bine tot facem pe parcursul unei saptamani.

- minciuna: in mod accidental sigur mintim chiar zilnic. Ideea e sa fie involuntara, fara premeditare. Sa ramana la stadiul de greseala, altfel devine pacat. Deci mare atentie, altfel trebuie marturisita.

- marturia falsa: :)

- vrajitoria si descantecul: buhuhuuu, astia nu-s crestini!

- furtul: sper ca nu mergeti la furat dupa ce plecati de la biserica...

- bataia si omorul (inclusiv avortul): si ca nu comiteti asa pacate inainte de a va apropia de Hristos!

- nepostirea: e necesara curateniei templului Lui Hristos. Pe deasupra, cat mai putina carne, fara prajeli, fara Euri si fara tigari. Dar noi postim, nu? Deci nu se pune nici asta.

- comuniunea cu eterodocsii si sincretismul religios: buhuhuuu din nou :)

În prealabil postat de windorin

Toti avem nevoie de Spovedanie (si post), mai inainte de Sfintele Taine. Sa avem grija in pastrarea dreptei credinte.

Aceasta este insa o disputa renumita a vremii trecute. Ma feresc a o deschide, atat din pricina nepriceperii mele in a o puncta cat mai bine, cat si din teama de conflicte de ideri, uitand esentialul cerut de Hristos.

Da, dreapta cumpatare in toate. In momentul in care apare dezechilibrul, exagerarile, suntem in pericol. Dar toate in lumina Scripturilor si a Traditiei!

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de windorin

[...]
Aceasta este insa o disputa renumita a vremii trecute. Ma feresc a o deschide, atat din pricina nepriceperii mele in a o puncta cat mai bine, cat si din teama de conflicte de ideri, uitand esentialul cerut de Hristos.

Chiar si in articolul citat concluzia este calea de mijloc:

"Concluzii: Cat de des sa ne impartasim ? Practica cea mai potrivita in acest sens a impartasirii continue sau frecvente e calea de mijloc, anume a impartasirii duminicale, care evita extremele periculoase duhovniceste atat ale impartasirii anuale sau de patru ori pe an, dupa marile posturi bisericesti, cat si ale celei zilnice."

Nu-ti fie frica de nepricepere, caci cine este teolog cu adevarat? Sa invatam insa impreuna care este starea de normalitate in participarea la Tainele Bisericii Ortodoxe.

[Daniel777]

Nu traim cu adevarat credinta pentru ca nu avem vointa sa ne rastignim poftele noastre,sa nu mai apartinem lumii.
Nu putem renunta la micile noastre placeri pentru a ne darui integral lui Hristos,acesta este motivul.
Stiti cum se spune la Liturghie: Toata viata lui Hristos Dumnezeu sa o dam! Dar noi nu facem asta! Nu respectam ceea ce spunem la Sfanta Liturghie!

[cristiboss56]

În prealabil postat de Daniel777

Nu traim cu adevarat credinta pentru ca nu avem vointa sa ne rastignim poftele noastre,sa nu mai apartinem lumii.
Nu putem renunta la micile noastre placeri pentru a ne darui integral lui Hristos,acesta este motivul.
Stiti cum se spune la Liturghie: Toata viata lui Hristos Dumnezeu sa o dam! Dar noi nu facem asta! Nu respectam ceea ce spunem la Sfanta Liturghie!

Sunt si exceptii , dovada e chiar Florin Ionut , ce a inteles perfect aceasta . Ravna ii va fi rasplatita ! Deci se poate Daniel . . . !

[anna21]

În prealabil postat de Daniel777

Nu traim cu adevarat credinta pentru ca nu avem vointa sa ne rastignim poftele noastre,sa nu mai apartinem lumii.
Nu putem renunta la micile noastre placeri pentru a ne darui integral lui Hristos,acesta este motivul.
Stiti cum se spune la Liturghie: Toata viata lui Hristos Dumnezeu sa o dam! Dar noi nu facem asta! Nu respectam ceea ce spunem la Sfanta Liturghie!

De acord cu Daniel.

Cat despre deasa impartasanie.. de fapt despre postarile lui Florin Ionut: tu vorbesti din punctul de vedere al unui barbat care NU are obligatii si copii etc. Esti un rasfatat al sortii.
Imagineaza-ti ca nu ai cu cine sa lasi copiii ca sa mergi la spovedit.
Imagineaza-ti ca biserica este la 30-60 condus masina pe autostrada (depinde de trafic) deci nu este la coltul strazii sa mergi cand ai chef.
Imagineaza-ti ca atunci cand totusi ai timp si ai cu cine lasa copiii ca sa te spovedesti.. te izbesti de rezistenta sotului care zice: dar de ce nu ai facut piata in timpul acesta (sau de ce nu ai pus muraturi sau etc.. orice altceva ce pare mai "important")
Imagineaza-ti ca rugaciunile poti sa le faci doar noaptea (in general dupa ora 10, cand doarme toata lumea). Iar cele de dimineata.. fff devreme ca daca se trezesc copii (care sunt f matinali), gata, nu se mai poate.
Imagineaza-ti ca daca vrei sa citesti carti religioase.. ei bine, tot noaptea, ca altfel nu se poate.
Imagineaza-ti ca la Liturghie tii in brate un copil mic care in general nu sta linistit (ca nu e un obiect), si trebuie sa-l supraveghezi pe-al doilea sa nu vorbeasca, sa nu se batzaie, sa nu se intoarca cu spatele la altar, sa stea atent.. (si daca ai rabdare sa-i mai explici si ceea ce se intampla)
Imagineaza-ti ca alti copii mici mananca in timpul Liturghiei si ai tai stau cu ochii tinta pe mancarea acelora, li se face foame, sunt nefericiti etc. si tu ca parinte te simti mizerabil ca nu esti in stare sa insufliin copii dragostea de Sf Liturghie.
Imagineaza-ti ca celui mic ii este somn si se intinde pe jos (da, se lupta sa-l las sa se intinda pe jos) sa se culce inainte de Impartasanie..

Acum imagineaza-ti cat de mult poti participa cu sufletul la slujba in aceste conditii si CUM poti sa te duci cu inima impacata sa te impartasesti cand stii ca te-ai gandit oar cum sa faci sa nu adoarma copilul inainte de Impartasanie, cum sa-l tii sa nu se intinda pe jos (fara sa-l enervezi ca plange si gata.. s-a terminat, trebuie scos afara).

Nu este doar situatia mea, ci si a altor femei care vin la biserica unde merg eu.

Tu iti dai seama ca esti un rasfatat al sortii?
(desigur toti ortodocsii sunt rasfatatii lui Dumnezeu, dar unii in mod particular).
Iti pune cineva piedica sa mergi la biserica? Iti rade sotia in fata, te ameninta sau ridiculizeaza? Ai copii sa-i tii in brate la Liturghie? Care te intrerup de +20 de ori in timpul rugaciunilor ca sa-ti comunice lucruri "importante"?
Ai biserica la mare departare? Este inchisa cand ajungi acolo? Etc, etc, etc..

Trebuie sa-i multumesti lui Dumnezeu pt ce ai. Ca al Lui este meritul, nu al tau!


Cat despre spovedire lunara si impartasire deasa:

Imagineaza-ti lista de pacate pe care nu le pot lepada.. (cap de afis "ferirea de sarcina" - multi spun ca nu este pacat, dar ei nu stiu). Si in general stilul de viata al femeii moderne care nu se impaca deloc cu lepadarea celor lumesti. Un stil de viata la care eu nu pot renunta (poate intr-o zi cu ajutorul lui Hristos)
Pai sa ma spovedesc lunar si sa ma culc pe o ureche ca nu am pacate de moarte.. dar asta ni s-a cerut? Sa nu facem pacate de moarte? Sau sa lepadam cele lumesti? Eu nu m-am lepadat de cele lumesti.
Ma impartasesc rar, dupa spovedanie.
Cum sa ma duc eu in fiecare duminica la impartasit (cu spovedit lunar)? Cu batic de matase, cu ceas elvetian.. dar cu pretentii ca doar Hristos traieste in mine?! Ma tem ca m-ar trazni Dumnezeu.
Tu vorbesti de spovedanie lunara? Eu vorbesc de hotararea de a fi crestin. Nu am cunoscut inca in realitate un om hotarat sa fie cu adevarat crestin (care sa nu doreasca altceva decat pe Hristos in aceasta viata!)


Am citit citatele si argumentele tale, Florin Ionut, dar mi-au atras mai mult atentia asupra starii mele.. Crestinii din vechime traiau mult mai curat. Nu aveau televizor (pentru vedea dezmatul lumesc zi de zi, pt a satisface curiozitatea searbada, pentru a desfrana cu gandul), femeile lor nu cred ca se pensau/epilau, vopseau, fardau, tundeau parul, purtau pantaloni, vopseau parul etc... Nu cred ca aveau planificare familiala. Nu cred ca aveau gustari intre mese de cate ori aveau chef (pt satisfacerea poftelor trupesti).. ca astazi traim intr-o stare de vesnica satisfacere a placerilor chiar daca nu ne dam seama. Chiar si discutiile pe teme teologice..tot asta sunt de multe ori: o satisfacere a placerii intelectuale, o mangaiere a orgoliului etc. Chiar si generatii trecute.. imi amintesc de viata austera a bunicii mele, cat de departe sunt de ea. Noi suntem lumea descrisa de huxley, traim prin/pentru simturi si nici nu ne dam seama deoarece nu mai avem busola. Ne comparam cu ce vedem in jur si ne credem buni ca nu facem aia si ailalta. Dar etalonul crestinilor este Hristos si sfintii Lui. Aceea este masura crestinului.

(f de acord cu Daniel.. nu ne hotaram sa dam viata lui Hristos, mai vrem sa tinem si "pentru noi".. macar iubirea de sine)

[Daniel777]

Da,Ionut are anumite avantaje si reuseste sa se impartaseasca saptamanal,ceea ce este de dorit pentru toata lumea.Insa si Ana are dreptate,atunci cand mai ai relatii trupesti destul de dese,este mai greu sa te impartasesti in fiecare saptamana.
Din experienta mea minima,este foarte bine,mai ales pentru un incepator sa se impartaseasca des,pentru a fi ajutat sa se tina departe de patimi.Incepatorul nu duce o viata ascetica,si prin urmare el are cel mai mult nevoie de aceasta deasa impartasire.
Dar conditia este sa fie cat mai putine relatii trupesti.
Traim intr-o lume plina de ispite,in care rugaciunea nu mai este de durata si intensa si in care suntem invitati zilnic sa pacatuim.Deci in aceste vremuri avem cu atat mai multa nevoie de impartasanie.
Sa dea Dumnezeu ca sa ne simplificam viata si sa reusim sa ne cuminecam saptamanal si la fiecare sarbatoare.Si cine are copii,macar pe ei sa-i duca saptamanal la impartasit.
Un lucru as vrea sa completez la ceea ce a spus Ionut: eu recomand pentru cei care vor sa se cuminece saptamanal,sa mearga cel putin un an,si la spovedanie inainte.Nu recomand impartasirea saptamanala cu spovedanie lunara,mai ales pentru cei care sunt la inceput.
Si chiar daca nu putem sa ne impartasim in fiecare saptamana(desi aceasta ar fi de dorit),macar la doua ,cel mult la trei saptamani sa o facem,acesta fiind metoda prin care incetul cu incetul putem ajunge sa ne impartasim si mai des.

[Daniel777]

Parintele Cleopa:

Cei casatoriti, care vor sa se impartaseasca cu Preacuratele Taine, trebuie sa pazeasca curatia in familie, macar trei zile, iar dupa ce s-au impartasit sa tina macar doua zile. Iar in posturi, trebuie sa traiasca toate zilele in curatie.

[anna21]

În prealabil postat de Daniel777

Da,Ionut are anumite avantaje si reuseste sa se impartaseasca saptamanal,ceea ce este de dorit pentru toata lumea.Insa si Ana are dreptate,atunci cand mai ai relatii trupesti destul de dese,este mai greu sa te impartasesti in fiecare saptamana.

Eu nu am vorbit deloc despre relatii trupesti.
Pentru adeptii impartasirii dese, abstinenta este un aspect nerelevant, daca am inteles corect (impresia aceasta o am din postarile lui Fani, poate nu am inteles cum trebuie).
Deci ei nu se abtin zile inainte, dupa..


Eu m-am referit doar la "ferirea de sarcina"... o rautate de-a mea (Florin Ionut spunea intr-un post mai vechi ca el nu doreste sa aiba copii si de cate ori citesc ca se impartaseste des ma intreb daca azi este "deschis vietii" cum se exprima eufemistic Mihnea Dragomir). In fine, era o aluzie rautacioasa..

Din experienta mea minima,este foarte bine,mai ales pentru un incepator sa se impartaseasca des,pentru a fi ajutat sa se tina departe de patimi.Incepatorul nu duce o viata ascetica,si prin urmare el are cel mai mult nevoie de aceasta deasa impartasire.
Dar conditia este sa fie cat mai putine relatii trupesti.

Din nou, nu m-am referit la asceza.
Nu cred ca este un lucru mare/ dificil sa nu ai relatii trupesti, sa mananci de post etc..
Ci este vorba de restul: de IPOCRIZIA noastra.
Sau cel putin a mea.
Adica postesc, ma infranez de la relatii si ma duc sa ma impartasesc ca nu am "pacate de moarte". Dar cum ramane cu inima necuratita de patimi? Cu viclenia din gandire? Cu mandria si indreptatirea?
Pai eu postesc.. dar sa nu-mi iei cafeaua! Adulmesc mirosul unei cafenele de la un km.. si ma amagesc ca nu am patimi?
Abstinenta.. nici o problema, sunt campioana. Dar nu cumva sa-mi zici "du-te mai incolo", ca eu vreau admiratie si respect si drepturi! Si chiar daca nu avem relatii intime, neaparat vreau sa mi se confirme ca sotul inca ma doreste.
Si starea lumii de astazi este data de indreptatirea cautarii placerii. Adica ce este rau sa ai relatii trupesti dar sa nu vrei copii? Chiar indicat, spun unii.
Ce este rau sa vrei sa te imbraci bine? Sau modern. (Pe mine asta ma mustra.. oglinda. Ma gandesc ca Sf. Maica a Domnului nu se bucura sa ma vada cu bluza aceea trendy sau cu sandale aurii..) Dar simplul fapt ca-mi doresc lucruri frumoase.. vai! Nu este de bine (desi stiu ca o sa fiu contrazisa)
Etc..
Mi se pare ff aiurea sa crezi ca poti sa te duci la impartasanie ca nu ai pacate "mari", daca inainte nu te-ai cercetat, daca nu ti-ai curatit inima cu lacrimile pocaintei. Cati se curata astfel?
Cati vor cu adevarat sa se schimbe si sa se LEPEDE de cele lumesti?

Nu vreau sa fiu inteleasa gresit. Nu sunt impotriva desei impartasanii din principiu. Dar ma uit la marea masa de femei din biserica, fardate, aranjate, parfumate, multe in pantaloni, batic nu.. (nu ca judec, dar infatisarea da o idee despre ceea ce inteleg ele din felul in care te arati in fata lui Dumnezeu).. pai daca nu li se atrage atentia nici macar ca tinuta lasa de dorit.. cum ar fi sa li se dea dezlegare pt impartasire saptamanala dupa o spovedanie cum se face azi (fara indreptar, adica, dupa ce ni se nazare noua ca este grav), fara o pocainta reala etc.. In viziunea mea este deja ceva diabolic sa te cumineci in neglijenta.

[Daniel777]

Patimile si atractia spre lume o vindeci tocmai prin impartasirea deasa.Tinindu-te aproape de Hristos,vei ajunge sa-L iubesti pe El mai mult decat lumea.Dar asta se face treptat,incetul cu incetul.Daca asteptam numai de la noi,fara ajutorul Tainelor sa ne indreptam,cel mai probabil este ca nu vom reusi.