Ce sunt oamenii (romanii) ne-uniti si izolati?

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Unul din numele diavolului este Satan, care se traduce Despartitorul. I-a despartit pe oameni de Dumnezeu (i-a ispitit sa se orienteze spre creatie, sa o prefere scotandu-L pe Creator din inima lor) si apoi s-a straduit sa-l desparta pe om de om. Scopul lui suprem este ca omul sa ajunga in starea de izolare ultima, de singuratate eterna care se numeste Iad. Este negatia perfecta a scopului initial pentru care Dumnezeu l-a creat pe om.

Parintele Galeriu: http://www.crestinortodox.ro/predici...inutul-gadarei

Nu noi suntem judecatorii; unicul e Domnul si Judecatorul si Ziditorul nostru. De aceea, o si mai staruitoare rugaminte si ardoare indeamna cugetul nostru sa luam aminte la ceea ce ni se descopera in aceasta dumnezeiasca Evanghelie, aceasta taina, mister al raului, care ne priveste si pe noi. Caci “vai celui singur”, zice Inteleptul la Cartea Pildelor. Nici demonul nu vrea sa ramana singur, si de aceea ne ispiteste, sa aiba si el, daca vreti, partizanii lui. In singuratatea, in unicitatea raului lui. Si ne priveste, deci, pe noi.

[costel]

În prealabil postat de sophia

De ce nu-si mai doresc nimic in afara de viata lor personala (inclusiv serviciu)?
De ce nu mai vor sa socializeze?
Ma refer mai ales la cei din diaspora, dar intre timp stiu ca si in tara sunt la fel.
Nu e timp si dorinta sa socializezi, sa scrii unui prieten/cunoscut, sa iesi undeva, sa te intalnesti cu altul si mai ales sa te implici sa ajuti si pe altii?
Ba mi se mai si spune (intr-o discutie in biserica, o credincioasa) - ca asta poate fi de la diavolul. Ca numai in biserica trebuie sa fim si sa ne rugam.
Eu nu pot sa inteleg astfel de credinta egoista.
sa vresi sa faci bine altora este de la diavol?
Chiar sa devenim pustnici?
Incotro merge omenirea asta? Si incotro credinta asa extremizata?
Ma scuzati, sunt suparata, nu vreau sa judec ci doar sa inteleg.

Daca as spune ca e important sa dam mai multa crezare cuvintelor Scripturii "cautati mai intai Imparatia Cerurilor..." as fi considerat un om invechit, rupt de realitate. Probabil mi s-ar spune cum sa caut Imparatia, cand nu am o slujba sigura? Si paradoxal, chiar si acesta ar fi un motiv de a cauta Imparatia. Noi ne afundam prea mult in lume. Daca am iesi in lume avandu-L in noi pe Dumnezeu, am avea raspunsuri la toate si rezolvari la toate problemele. Asta face lumea Sofia, iti rapeste farmecul vietii, te vrea pierdut, adica un om care are neincetat griji lumesti.

Legat de socializare, si noi am devenit selectivi. Ne dorim sa fim prieteni doar cu o anumita categorie din umanitate. De multe ori ne spunem, nu am de ce sa ma imprietenesc cu X, caci nu am nimic in comun cu el. Oare asa sa fie? Cred ca nu cuvintele au saracit in astfel de situatii, ci noi cei care le purtam.

Eu nu ma intreb unde merge omenirea. Intrebarea mea este unde duc eu umanitatea din mine.

În prealabil postat de sophia

De ce nu-si mai doresc nimic in afara de viata lor personala (inclusiv serviciu)?
De ce nu mai vor sa socializeze?
Ma refer mai ales la cei din diaspora, dar intre timp stiu ca si in tara sunt la fel.
Nu e timp si dorinta sa socializezi, sa scrii unui prieten/cunoscut, sa iesi undeva, sa te intalnesti cu altul si mai ales sa te implici sa ajuti si pe altii?
Ba mi se mai si spune (intr-o discutie in biserica, o credincioasa) - ca asta poate fi de la diavolul. Ca numai in biserica trebuie sa fim si sa ne rugam.
Eu nu pot sa inteleg astfel de credinta egoista.
sa vresi sa faci bine altora este de la diavol?
Chiar sa devenim pustnici?
Incotro merge omenirea asta? Si incotro credinta asa extremizata?
Ma scuzati, sunt suparata, nu vreau sa judec ci doar sa inteleg.

Mi se pare ciuat să citesc aceste întrebări pe care ţi le pui. De ce? Citindu-ţi poastările (toate) am încercat să te înţeleg şi chiar ţi-am scris câteva measje şi ţi-am oferit prietenia mea. Ce ai făcut? Ai preferat să nu răspunzi. Dacă aşa faci şi în biserică, şi la muncă atunci de ce te miri că este dificilă socializarea?
Suntem cum vrem să fim şi ceea ce construim. Ca să primeşti trebuie să dai: prietenie, disponibilitate, dragoste şi să înţelegi că de ce ai tu nevoie are şi celălalt.

[Yasmina]

Multumesc Mirela,si de poveste si de flori...

Intr-adevar,azi am avut o zi mai sensibila,caci prietena mea a parut ca este lovita de amnezie si nu-si mai aminteste de planurile pe care le aveam pt azi,incluzand gradinaritul in gradina nostra comuna.Vorba aia,s-a facut ca ploua...
Cred ca nimic nu dezarmeaza in iubire sau prietenie decat lipsa entuziasmului,nu???

Cine stie,o sa aflu in viitorul apropiat de ce s-a comportat asa...

[AlinB]

În prealabil postat de Yasmina

Multumesc Mirela,si de poveste si de flori...

Intr-adevar,azi am avut o zi mai sensibila,caci prietena mea a parut ca este lovita de amnezie si nu-si mai aminteste de planurile pe care le aveam pt azi,incluzand gradinaritul in gradina nostra comuna.Vorba aia,s-a facut ca ploua...
Cred ca nimic nu dezarmeaza in iubire sau prietenie decat lipsa entuziasmului,nu???

Cine stie,o sa aflu in viitorul apropiat de ce s-a comportat asa...

Din pacate de prea multe ori ne apucam sa judecam prea repede cu o logica de fier care tine doar de interesul nostru, crezand ca este infailibila si avem fara doar si poate dreptate iar celalat este un "offender".

Si aici functioneaza povestile de mai de sus, daca pentru o clipa l-am parasi pe "Mr. EU" si ne-am indrepta atentia spre celalalt si problemele lui s-ar putea sa vedem o alta fatza a situatiei care nici prin cap nu ne-ar fi trecut cu "logica" noastra ca exista.

[Yasmina]

În prealabil postat de AlinB

Din pacate de prea multe ori ne apucam sa judecam prea repede cu o logica de fier care tine doar de interesul nostru, crezand ca este infailibila si avem fara doar si poate dreptate iar celalat este un "offender".

Si aici functioneaza povestile de mai de sus, daca pentru o clipa l-am parasi pe "Mr. EU" si ne-am indrepta atentia spre celalalt si problemele lui s-ar putea sa vedem o alta fatza a situatiei care nici prin cap nu ne-ar fi trecut cu "logica" noastra ca exista.

M-am gandit ca poate are probleme si vrea sa fie singura,insa mi-am amintit ca este a treia zi de joi cand din nou reuniunea nu se materializeaza din varii motive,si asta cam m-a alarmat;dar si infuriat.

Desigur,poate fi doar o coincidenta iar eu am exagerat cu concluziile,desi...

[AlinB]

În prealabil postat de Yasmina

M-am gandit ca poate are probleme si vrea sa fie singura,insa mi-am amintit ca este a treia zi de joi cand din nou reuniunea nu se materializeaza din varii motive,si asta cam m-a alarmat;dar si infuriat.

Desigur,poate fi doar o coincidenta iar eu am exagerat cu concluziile,desi...

Esti sigura ca furia asta nu se vede?
Cine crezi ca vrea sa petreaca timp cu o persoana furioasa?

Tocmai desprea asta era vorba in povestile de mai sus, e vorba de feddback -ul de la cei din jur, ca urmare a actiunii sau chiar doar a atitudinii noastre interioare (care, credem noi, nu transpare).

De ce nu ai alta abordare?
Sa o intrebi daca a patit ceva, daca are o suparare, ai deranjat-o cu ceva..
Poate nu o sa-ti spuna, dar macar sa incerci.

Cel mai indicat ar fi sa vina din inima, daca o sa fie facut cu gesturi, vorbe. ton, tonalitate din care transpare frustrarea, sigur nu o sa iasa nimic bun.