Nedumeriri fata de spovedanie

[cezar_ioan]

Bineînţeles.
Roadele însă, nu e nevoie să le judecăm, nici să ne facem închipuite impresii.
E un obicei urât acesta des întâlnit printre (pseudo)creştini, de a justifica şi apăra totul, vezi Doamne, în numele unei cumsecădenii care se vrea virtute. Şi nu e.
Pentru că roadele Duhului, atunci când există, se văd oricum de la sine, lumina neputînd să fie ţinută sub obroc.

Atât Scriptura cât şi Tradiţia oferă instrumentarul limpede şi necesar de a vedea când sunt şi când nu sunt roade întru Hristos, în lucrarea zisă metanoia. Fiecare se vede pe sine şi totodată vede, prin noua lentilă, şi pe ceilalţi.
Există o mulţime de indicii ale lucrării duhovniceşti şi cine are ochi de văzut, vede (la sine şi la altul). Una la mână.
Pe de altă parte, sunt mereu capcane care trag spre osândire. Şi asta e adevărat. Doi la mână.
Iar a arunca o privire critică, asta nu e musai să fie osândire. De ce nu ar putea să fie ceva bun? Şi de ce nu, mai degrabă, ar fi bine-primită de către nevoitor, dacă chiar există nevoinţă reală şi dorinţă sinceră de îndreptare? De ce, de ce, de ce... Din îngâmfare, de-aia. Ce atâta fals-mister?
Cel care vrea să se îndrepte, caută singur o opinie critică, precum şi sprijin şi lămurire. Întrucât trage să se ridice la viaţă adevărată şi asta nu se poate prin laude şi tăceri infinit prelungite, întrucât duc la confuzie, ca orice formă de ignorare. Dacă vrei să ajuţi pe cineva să avanseze, strategia recomandată de orice cunoscător este aceasta: îi evidenţiezi reuşitele (întăreşti mişcarea bună, care a dus la ţintă) şi îi atragi atenţia, la momentul potrivit, asupra nereuşitei, indicîndu-i şi alternativa corectă. Dacă îl ignori, ajunge să confunde binele cu răul şi să-şi facă păreri de sine închipuite... Cel care-i încântat de sine (narcisistul, mândruţul şi mândruţica), fuge însă de orice formă de critică şi sare ca ars strigînd "osândire!"... El cere mereu aprobare, apreciere, mângâiere, competenţă, rafinament... O, câte nu cere el! Mereu cere şi reproşează că nu i se oferă. Şmecher tipu, nu-i aşa? Şmecher prost, însă, că-i spre surparea lui.

Aşa cum înţeleg eu, pe măsură ce îşi vede de lucrarea personală creştinul este chiar dator să privească şi în jurul lui şi, uneori, când desigur este justificat şi constructiv, să mustre şi să îndrepte pe fratele de credinţă, oricine ar fi acesta. Mă rog, să mustre, nu să dărîme, asta-i evident...

[fallen]

În prealabil postat de Florin-Ionut

D
Am mai găsit o metodă de a primi iertarea fără a o cere în mod expres:

"Să ştie că cel ce a întors pe păcătos de la rătăcirea căii lui îşi va mântui sufletul din moarte şi va acoperi mulţime de păcate." la Iacov 5, 20

Da, intr-adevar interesant. La fel cum cel care ii e "piatra de poticnire" cuiva...

Prima data cand am citit textul am inteles "isi va mantui sufletul prin moarte" si nu "din moarte" si m-am speriat un pic dar si varianta asta era interesanta desi nu poate fi 100% valabila. Ce e drept e ca in ceasul mortii se pot petrece schimbari radicale : unii castiga mantuirea intr-o secunda de pocainta autentica - talharul de pe cruce, pe cand altii o pot pierde precum fariseul cel mandru.

[fallen]

În prealabil postat de adam000

Fallen, sintem deja dependenti de spovedanie si Sf Taine, chiar daca nu o stim.
.....
Asa si noi sintem dependenti de spovedanie sa ne curatam cand ne murdarim de pacat.

Deci tu din care categorie vrei sa faci parte?

Da, asa e...nu stiu ma mai gandesc ...

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de cezar_ioan

Bineînţeles.
Roadele însă, nu e nevoie să le judecăm, nici să ne facem închipuite impresii.
E un obicei urât acesta des întâlnit printre (pseudo)creştini, de a justifica şi apăra totul, vezi Doamne, în numele unei cumsecădenii care se vrea virtute. Şi nu e.
Pentru că roadele Duhului, atunci când există, se văd oricum de la sine, lumina neputînd să fie ţinută sub obroc.

Atât Scriptura cât şi Tradiţia oferă instrumentarul limpede şi necesar de a vedea când sunt şi când nu sunt roade întru Hristos, în lucrarea zisă metanoia. Fiecare se vede pe sine şi totodată vede, prin noua lentilă, şi pe ceilalţi.
Există o mulţime de indicii ale lucrării duhovniceşti şi cine are ochi de văzut, vede (la sine şi la altul). Una la mână.
Pe de altă parte, sunt mereu capcane care trag spre osândire. Şi asta e adevărat. Doi la mână.
Iar a arunca o privire critică, asta nu e musai să fie osândire. De ce nu ar putea să fie ceva bun? Şi de ce nu, mai degrabă, ar fi bine-primită de către nevoitor, dacă chiar există nevoinţă reală şi dorinţă sinceră de îndreptare? De ce, de ce, de ce... Din îngâmfare, de-aia. Ce atâta fals-mister?
Cel care vrea să se îndrepte, caută singur o opinie critică, precum şi sprijin şi lămurire. Întrucât trage să se ridice la viaţă adevărată şi asta nu se poate prin laude şi tăceri infinit prelungite, întrucât duc la confuzie, ca orice formă de ignorare. Dacă vrei să ajuţi pe cineva să avanseze, strategia recomandată de orice cunoscător este aceasta: îi evidenţiezi reuşitele (întăreşti mişcarea bună, care a dus la ţintă) şi îi atragi atenţia, la momentul potrivit, asupra nereuşitei, indicîndu-i şi alternativa corectă. Dacă îl ignori, ajunge să confunde binele cu răul şi să-şi facă păreri de sine închipuite... Cel care-i încântat de sine (narcisistul, mândruţul şi mândruţica), fuge însă de orice formă de critică şi sare ca ars strigînd "osândire!"... El cere mereu aprobare, apreciere, mângâiere, competenţă, rafinament... O, câte nu cere el! Mereu cere şi reproşează că nu i se oferă. Şmecher tipu, nu-i aşa? Şmecher prost, însă, că-i spre surparea lui.

Aşa cum înţeleg eu, pe măsură ce îşi vede de lucrarea personală creştinul este chiar dator să privească şi în jurul lui şi, uneori, când desigur este justificat şi constructiv, să mustre şi să îndrepte pe fratele de credinţă, oricine ar fi acesta. Mă rog, să mustre, nu să dărîme, asta-i evident...

Aşa grăieşte şi Domnul:

Iezechiel 3

17. "Fiul omului! Iată, te-am pus străjer casei lui Israel; vei asculta deci cuvântul ce-Mi va ieşi din gură şi-l vei vesti ca din partea Mea.
18. De voi zice celui rău: Vei muri! şi tu nu-l vei înştiinţa, nici nu-i vei grăi, pentru a abate pe cel rău de la calea lui cea rea, ca să trăiască, cel rău va pieri în nelegiuirea sa şi Eu voi cere sângele lui din mâna ta.
19. Iar dacă tu vei înştiinţa pe cel rău şi el nu se va întoarce de la răutatea lui şi de la calea sa cea rea, acela va pieri de păcatul său, iar tu îţi vei mântui sufletul tău.
20. De asemenea, când cel drept se va abate de la dreptatea sa şi va săvârşi răul când voi pune înaintea lui o cursă şi va muri, dacă tu nu l-ai înştiinţat, acela va muri pentru păcatul său, iar faptele lui de dreptate, pe care le-a făcut el, nu i se vor pomeni, şi Eu voi cere sângele lui din mâinile tale.
21. Iar dacă tu vei înştiinţa pe cel drept să nu păcătuiască şi el nu va păcătui, atunci va fi şi el viu, pentru că a fost înştiinţat şi îţi vei mântui şi tu sufletul tău".

[cezar_ioan]

Mulţumesc, frate bun, că ai ridicat până la Cer bătaia proastei mele cugetări...:)
Domnul să te răsplătească pentru că ai adus înaintea ochilor cuvântul Domnului, la care nu luasem, până azi, aminte!
(nu reţinusem versetele, trecusem prin ele ca gâsca prin apă)

[fallen]

Frumos, intr-adevar, dar oare poate oricine sa faca asta?
E indicat s-o faci pe salvamarul daca inca nu stii bine sa inoti? Nu e posibil sa te ineci si tu incercind sa salvezi pe unul mai ales daca nu se vrea salvat?
Pe de alta parte, ma gindesc si asa: daca nu e nimeni acolo si n-are cine s-o faca afara de tine ? Oare n-o sa intinda Dumnezeu o mana in ajutorul tau?

[fallen]

În prealabil postat de adam000

Fallen, sintem deja dependenti de spovedanie si Sf Taine, chiar daca nu o stim.
Ai vazut copii aia care fac pe ei? Sint dependenti de parinti sa ii spele sa ii curete, pina invata sa nu mai faca pe ei, sa nu se mai murdareasca.
Unii copii, invatati cu starea de murdarie, nu mai fug la parinti cand se murdaresc, stau asa. Le crapa pielea, se oparesc, li se macereaza de la murdarie, ei sufera in tacere, poate pe unii aparent nici nu ii deranjeaza chinul ca s-au obisnuit si nu cer sa fie curatati.
Altii, care au prins gustul de curat-uscat, imediat ce fac pe ei si fug repede la mama sa ii schimbe, sa ii curete.
Asa si noi sintem dependenti de spovedanie sa ne curatam cand ne murdarim de pacat.

Deci tu din care categorie vrei sa faci parte?

Unii mai "" ar spune ca vine o vreme cind tb sa inveti sa nu mai faci pe tine sau daca totusi o faci sa te cureti singur, asa cum poti. Sa nu mai fi dependent de "mama". Ca o anecdota, in virtutea acestui fapt am observat ca copiii mai marisori au obiceiul sa arunce in diverse locuri gen dupa soba izmenele murdarite accidental, in sperant ca nu-i va gasi nimeni niciodata...

[tigerAvalo9]

În prealabil postat de costel

Fani, daca eu ma rog lui Dumnezeu sa-i dea parintelui cuvant de mantuire pentru mine, cred ca nu cad in idolatrie, implinind sfatul parintelui chiar daca el contravine principiilor mele. Sunt multe exemple in Pateric de taiere a propriei vointe in acest sens si Vlad a precizat foarte bine mai sus. E adevarat ce spui numai daca mergem la duhovnic fara rugaciune. Acesta e punctul meu de vedere.

Si eu ma rog mereu cand ma duc la Biserica,la duhovnic,la spovedanie si la Impartasanie sa fie BINE SI MANTUITOR pentru mine.Sa nu ma certe cineva,sa nu ma trateze cu indiferenta sau dispret etc.Sincer am suferit mult la viata mea din cauza rautatii unora,indiferentei si dispretului,nu preoti sau duhovnici,oameni obisnuiti,colegi!Ce colegi am avut eu..Acum e ok.Scuze pentru devierea de la subiect.Referitor la subiect cred si eu ca nu conteaza la cine te spovedesti dar parca te simti prost,neplacut cand un preot,un duhovnic te cearta sau te trateaza cu indiferenta,se grabeste etc.E diar parerea mea.Important este ca te SPOVEDESTI dar cu atat mai BINE daca iti alegi un duhovnic CU HAR!Nu e nimic rau in asta,cred eu.Doamne ajuta!

[fallen]

În prealabil postat de fallen

Auzi acum....



Nu si nu stiu de ce nici nu tin neaparat... mi-e teama sa nu ajung "dependenta" de spovedanie si de celelalte sfinte taine. Daca ma mut cine stie unde si nu mai ajung la spovedanie ce fac? Nu mai bine ma multumeam cu "firmiturile aruncate cainilor" (adica "cananeenilor", celor care sunt inafara bisericii, legii, dogmei, etc)?

Stiu ca e o prostie din partea mea sa cred asta, dar s-ar putea sa fiu silita de imprejuirari sa traiesc fara acest "serviciu". Daca voi fi nevoita sa plec din casa in care stau acum, e foarte posibil sa nu mai gasesc asa curind alta biserica si alt duhovnic si nici macar sa nu mai caut. Asa cum nu m-am dus de 6 ani la medicul de familie si am supravietuit... Poate o sa spuneti ca nu voi mai avea nevoie ca nu voi mai pacatui dar ma indoiesc ca va fi chiar asa...
Daca nu mai apuc sa vb cu duhovnicul inainte sa plec ma pot duce direct la altul? Daca prin absurd plec inainte de Pasti pot sa ma duc de Pasti direct la altul? Ar putea sa-mi dea alt preot dezlegare ?

Sigur că poți să te duci la altul, mai ales când ești silită de împrejurări. N-ar fi rău, însă, dacă tot știi că e posibil să trebuiască să pleci, să-i spui asta actualului duhovnic și să-i ceri binecuvântare. Iar dacă nu vei pleca, nu va fi nicio supărare.