Este Dumnezeu drept?

[kikyo_ea]

Am impresia ca acest Sergiu-B a facut contul pentru a creea dispute. Lup in haine de oaie. Daca erai crestin practicant ai fi stiut ca pui niste intrebari fara sens. Iti sustii punctul de vedere atat de inversunat incat nu vezi padurea de copaci. Nu are rost sa iti mai raspundem daca pana acum nu te.ai lamurit. Nu ai inteles nimic nici din acea pilda... Asa ca... nu are rost sa mai discutam.

În prealabil postat de kikyo_ea

Daca ai sti cate greseli facem zilnic n.ai mai spune asta. Numarul greselilor noastre este infinit...Dar daca tu te consideri cu nr limitat de greseli... bravo tie.

Numarul greselilor nu este infinit. 1 milion nu e egal cu infinit. 1 miliard nu e egal cu infinit. 1 milion de miliarde nu e egal cu infinit. ETC

În prealabil postat de kikyo_ea

Am impresia ca acest Sergiu-B a facut contul pentru a creea dispute. Lup in haine de oaie. Daca erai crestin practicant ai fi stiut ca pui niste intrebari fara sens. Iti sustii punctul de vedere atat de inversunat incat nu vezi padurea de copaci. Nu are rost sa iti mai raspundem daca pana acum nu te.ai lamurit. Nu ai inteles nimic nici din acea pilda... Asa ca... nu are rost sa mai discutam.

M-ai cunoscut cumva sa stii ce fel de om sunt? De unde stii ca nu sunt crestin practicant? Te rog sa nu etichetezi ceea ce nu cunosti.

Daca nu te intereseaza discutia, de ce postezi? De ce citesti?

Si de unde stii ca nam inteles acea pilda? Eu zic sa o mai citesti si tu odata. Cine stie, poate nu ai inteles-o tu.

În prealabil postat de N.Priceputu

Din parabola asta se poate vedea că Dumnezeu nu mântuieşte pentru faptele noastre, ci pentru că este bun (asta nu înseamnă că nu trebuie să lucrăm în via Sa, însă cu aceeaşi dragoste îi primeşte şi pe cei veniţi mai trâziu). În ce-i priveşte pe copiii avortaţi, nu putem decât să facem presupuneri; prefer să mă abţin.


Nu. Deloc. Din contră: e o provocare permanentă de a ne pune întrebări, de a gândi mai mult. Exemple de paradoxuri în creştinism: Dacă vrei să trăieşti, trebuie să mori (păcatului, omului firesc); dacă vrei să fii mare trebuie să te faci mic (să te smereşti, să slujeşti); dacă vrei să fii înţelept, trebuie să te faci nebun (pentru Hristos); vrei să fii fericit: iei crucea şi-I urmezi lui Hristos ş.a.m.d.

Nu sunt sigur daca ceea ce spui tu e chiar ortodox ( nu faptele noastre mantuiesc, ci bunatatea lui Dumnezeu). Si daca nu faptele mantuiesc, atunci toti oamenii se mantuiesc, nu?

Exemplele pe care le-ai dat tu pot parea paradoxuri, dar doar daca nu le intelegem. Daca intelegem motivul si ratiunea lor, ele nu mai sunt paradoxuri.

- "Din contră: e o provocare permanentă de a ne pune întrebări, de a gândi mai mult."
Si ce facem cand intrebarile pe care le avem ne duc la raspunsuri care contravin unor dogme ale ortodoxiei? Trecem peste ratiune in favoarea dogmei?

[DragosP]

Sergiu tu te joci cu bunatatea dumnezeului forumului. S-ar putea să fii la un pas de mântuire.

În prealabil postat de Sergiu_B

Nu sunt sigur daca ceea ce spui tu e chiar ortodox ( nu faptele noastre mantuiesc, ci bunatatea lui Dumnezeu). Si daca nu faptele mantuiesc, atunci toti oamenii se mantuiesc, nu?

De fapt, nu doar bunătatea Lui, ci jertfa Lui e singura mântuitoare. Şi nu noi ne mântuim, ci Hristos; dar nu fără de noi; nu fără conclucrarea noastră; nu fără ca noi să arătăm că vrem. Pentru că ar însemna s-o facă împotriva voinţei noastre, nerespectându-ne libertatea.

Faptele noastre fie arată dorinţa noastră de a ne lepăda de păcat, de omul vechi, şi a ne uni cu Hristos, fie decurg din credinţă şi din har, ca urmare a unirii pe care am realizat-o, fie şi parţial, cu El, şi atunci sunt faptele Lui în noi. De aceea fără fapte nu se poate, pentru că în ele se arată credinţa, după cum spune sf. Iacob.
Dacă, însă, Domnul va mântui şi pe unul cu puţine fapte ca şi pe unul cu multe, asta nu e treaba noastră. Dumnezeu priveşte la inima omului, nu la cantitatea faptelor lui (despre care şi sf. Pavel spune că dacă-s lipsite de dragoste sunt nimic).

Si ce facem cand intrebarile pe care le avem ne duc la raspunsuri care contravin unor dogme ale ortodoxiei? Trecem peste ratiune in favoarea dogmei?

Am putea să ne întrebăm dacă nu cumva răspunsurile la care am ajuns sunt din cauză că mintea noastră e strâmbă, necurăţită, neluminată, nepocăită. Sau să ne întrebăm dacă chiar am înţeles ce spune dogma pe care o găsim contradictorie.

[AlinB]

În prealabil postat de Sergiu_B

Salut. Am și eu o neclaritate și poate mă ajutați să o rezolv. Este vorba despre cât de drept este Dumnezeu pe baza invățăturii ortodoxe (creștine).

Ce se intâmplă cu un suflet avortat?

1. Dacă presupunem că nu se mântuiește ( fie pentru eternitate, fie până când parinții săi se pocăiesc), atunci inseamnă că Dumnezeu este nedrept. Fiind un suflet nou, ce vină are el pentru greșeala părinților? De ce să sufere chinuri groaznice in "focul veșnic", el făcând nimic rău?

2. Dacă presupunem că Dumnezeu il mântuiește, fără să depindă de acțiunea părinților, atunci asta ar insemna iarăși că Dumnezeu este nedrept. Unii oameni sunt incercați pe pământ 60, 70 ani și au ocazia să greșească, iar unii ( sufletele celor avortați) nu sunt incercați deloc și merg in Rai. Nu este drept, unii sa se mantuiasca fara a avea ocazia de a gresi, iar altii sa traiasca 70 de ani si sa se mantuiasca foarte greu.

Vă mulțumesc pentru eventualele răspunsuri. Doamne ajută.

Dilema asta nu are de fapt nici o legatura cu soarta in vesnicie a copiilor avortati.
De fapt nu este vorba deloc de avort.

Aceeasi problema ti-o poti pune cu un copil care moare la nastere, sau la un an, sau la doi ani, etc.
Nu prea a avut "sanse" de a gresi si fara doar si poate se vor mantui.

Unde gresesti tu este in schimb faptul ca numesti acest lucru nedrept.
Eu chiar nu vad unde este nedreptatea.

Eu m-as bucura ca sa se mantuiasca cat mai multi oameni, nu "sa moara mantuirea vecinului" - care este atitudinea ta.

In schimb, s-ar putea sa fie niste diferente intre cei mantuiti, ce vor fi facute dincolo, in functie de meritele personale.

În prealabil postat de N.Priceputu

De fapt, nu doar bunătatea Lui, ci jertfa Lui e singura mântuitoare. Şi nu noi ne mântuim, ci Hristos; dar nu fără de noi; nu fără conclucrarea noastră; nu fără ca noi să arătăm că vrem. Pentru că ar însemna s-o facă împotriva voinţei noastre, nerespectându-ne libertatea.

Faptele noastre fie arată dorinţa noastră de a ne lepăda de păcat, de omul vechi, şi a ne uni cu Hristos, fie decurg din credinţă şi din har, ca urmare a unirii pe care am realizat-o, fie şi parţial, cu El, şi atunci sunt faptele Lui în noi. De aceea fără fapte nu se poate, pentru că în ele se arată credinţa, după cum spune sf. Iacob.
Dacă, însă, Domnul va mântui şi pe unul cu puţine fapte ca şi pe unul cu multe, asta nu e treaba noastră. Dumnezeu priveşte la inima omului, nu la cantitatea faptelor lui (despre care şi sf. Pavel spune că dacă-s lipsite de dragoste sunt nimic).



Am putea să ne întrebăm dacă nu cumva răspunsurile la care am ajuns sunt din cauză că mintea noastră e strâmbă, necurăţită, neluminată, nepocăită. Sau să ne întrebăm dacă chiar am înţeles ce spune dogma pe care o găsim contradictorie.

Frumoasa prima parte.

Tocmai de aceea exista carti de dogmatica, exista preoti, forumuri pe internet, etc. Sa intrebi si pe altii sa vezi daca nu gresesti :)

În prealabil postat de AlinB

Dilema asta nu are de fapt nici o legatura cu soarta in vesnicie a copiilor avortati.
De fapt nu este vorba deloc de avort.

Aceeasi problema ti-o poti pune cu un copil care moare la nastere, sau la un an, sau la doi ani, etc.
Nu prea a avut "sanse" de a gresi si fara doar si poate se vor mantui.

Unde gresesti tu este in schimb faptul ca numesti acest lucru nedrept.
Eu chiar nu vad unde este nedreptatea.

Eu m-as bucura ca sa se mantuiasca cat mai multi oameni, nu "sa moara mantuirea vecinului" - care este atitudinea ta.

In schimb, s-ar putea sa fie niste diferente intre cei mantuiti, ce vor fi facute dincolo, in functie de meritele personale.

Uite, explic din nou: suflete avortate nu au avut timp sa greseasca, sa mearga in iad pentru veșnicie. Sufletele care traiesc pe pamant 70 de ani, au ocazia sa greseasca mult, si sa mearga in iad pentru veșnicie.

E o nedreptate fata de sufletele care traiesc pe pamant. Noi sa ne muncim si sa suferim pe aici, pe pamant, iar altii sa mearga in Rai fara stres si fara indoiala.

Sa imi spui te rog daca nici acum nai inteles.

În prealabil postat de DragosP

Sergiu tu te joci cu bunatatea dumnezeului forumului. S-ar putea să fii la un pas de mântuire.

De ce ma joc? Nu inteleg ce am incalcat. Ai vrut poate sa spui ca sunt la un pas de osândă?