Sacrificiul

În prealabil postat de FiulRisipitor

Este un sacrificiu, si ii aduce folos Anei!
Fie ca o trezeste imediat, fie ca ii ofera doar un exemplu pentru mai tarziu.

Conteaza sau nu daca sacrificiul e real?

În prealabil postat de maria-luisa

O nelamurire: de ce si-a jurat Ion sa nu se bage in viata Anei?

Stii ce mai cred eu? Ca Ana nu ar fi foarte fericita cu Ion, daca s-ar simti inferioara lui.

Ion s-a suparat putin, desi Ana era doar o copila, pentru ca s-a uitat peste revistele sale mai deocheate, desi i-a spus sa nu deschida sertarul ca o pateste. De atunci a lasat-o singura si i-a spus ca are free will, sa faca ce-o vrea.

Pai se spune ca dragostea, cea oarba, ascunde aceste sentimente de inferioritate

[Jane Says]

Uite, pentru ca vad ca te preocupa:

În prealabil postat de Andrei Kuraev

Permiteţi-mi să reiterez. Cînd zicem că Dumnezeu a făcut lumea din nimic, să înţelegem că, de fapt, Şi-a "mărginit" prezenţa Sa atunci cînd crea spaţiul, timpul, lumea materială şi că într-un fel, Se "retrăgea" de acolo, oferindu-le acestora [celor create] "autonomie" - El Singur rămînînd în aşteptare:
"Iar acum, mă lăsaţi să intru. Dar să o faceţi de bunăvoie [liber]". În caz că omul nu se lasă înduplecat, se reactualizează acea nimicnicie primordială a existenţei noastre, pentru că asta este în esenţă viaţa noastră - o existenţă "scoasă" din neant. Lăsată în voia ei, se destramă, pentru că omul în sine e lipsit de principiul vital pe care şi-l însuşeşte numai prin co-muniune cu ceea ce se cheamă VIAŢĂ cu litere
mari. E limpede, dar, că ruperea acestei comuniuni va scoate la iveală "înrudirea" noastră cu neantul din care am fost luaţi, iar omul, în separare de Dumnezeu, devine bolnăvicios, se sufocă, se corupe şi moare. Tocmai astea au fost, spre regret, primele dibuiri ale omului: am încercat să ne descurcăm de unii singuri, fără Dumnezeu, prin detaşare de la comuniunea cu El, Singura Punte între existenţă şi non-existenţă. Întorcînd faţa de la Dumnezeu, am păşit pe tărîmul morţii.

Dumnezeu este dragoste şi Dumnezeu este Tatăl. Iată prin excelenţă raţiunile pentru care Creatorul îngăduie o creaţiune pîngărită şi nu o nimiceşte, chiar dacă ea Îl refuză. Omul, părăsindu-L pe Dumnezeu, a păşit spre moarte. Iar pentru Dumnezeu aceasta nu înseamnă decît un singur lucru:
"Fie. Voi merge după el".
Să luăm aminte la cele spuse, pentru că înseamnă mult. Atunci cînd parcurgem scrierile Noului Testament şi dăm de parabola cu oaia pierdută, să chibzuim un pic asupra motivului pentru care păstorul pleacă în căutarea-i. La ce bun să o găsească? Oare ca să o jupoaie? Oare ca să o pedepsească
exemplar, spre a tututor învăţătură, să se ştie ce este Suprema Justiţie şi cum legea se cuvine a fi împlinită? Departe acest gînd! Păstorul o face pentru altceva: o caută să-i redea siguranţa. Păstorul o vrea acolo unde nu sînt lupii răpitori.
Omul s-a îndepărtat mult de la Dumnezeu, deci Dumnezeu trebuie să vină la el. Dumnezeu trebuie să Se facă om.
Permiteţi-mi, aici, să fac o mică remarcă: în gîndirea unor Sfinţi Părinţi bizantini se poate citi următoarea reflecţie la acest subiect. Dacă omul nu era să cadă în păcat, Dumnezeu oricum ar fi venit la el. Ceea ce avea să difere, totuşi, în cazul acesta, era Întruparea ne-dureroasă şi ne-pătimitoare. Nu se ajungea la Cruce. Doar Naştere, fără Cruce, fără Îngropare. Dar omul a căzut. A păşit în tărîmul morţii, deci trebuie recuperat, trebuie "scos" de acolo. Şi iată Dumnezeu se porneşte după el, îl caută pe pămînt, iar când pe vreunul nu-l găseşte, coboară chiar mai jos, în infern.

[maria-luisa]

În prealabil postat de topcat

Ion s-a suparat putin, desi Ana era doar o copila, pentru ca s-a uitat peste revistele sale mai deocheate, desi i-a spus sa nu deschida sertarul ca o pateste. De atunci a lasat-o singura si i-a spus ca are free will, sa faca ce-o vrea.

Pai se spune ca dragostea, cea oarba, ascunde aceste sentimente de inferioritate

Doar pentru atat? N-a fost cam aspru totusi? Si oricum, daca dorea sa se casatoreasca cu Ana, ce cauta cu reviste deochiate? :))
Mda...Poate ca aceasta este explicatia pentru comportamentul deochiat al Anei de mai tarziu...

Cum adica "dragostea cea oarba ascunde aceste sentimente de inferioritate"?

În prealabil postat de Jane Says

Uite, pentru ca vad ca te preocupa:

Da, niste metafore ce ne costa scump

În prealabil postat de maria-luisa

Doar pentru atat? N-a fost cam aspru totusi? Si oricum, daca dorea sa se casatoreasca cu Ana, ce cauta cu reviste deochiate? :))
Mda...Poate ca aceasta este explicatia pentru comportamentul deochiat al Anei de mai tarziu...

Cum adica "dragostea cea oarba ascunde aceste sentimente de inferioritate"?

Da, numai pentru atit. Nici macar nu stia ce reprezinta. Stia doar ca a primit un avertisment.
Revistele deocheate reprezinta o lume a maturului, unde copilul nu are acces pentru ca nu e pregatit.
Pai, dragostea oarba e... oarba

[Jane Says]

În prealabil postat de topcat

Da, niste metafore ce ne costa scump

Ce ne costa, concret?

[maria-luisa]

În prealabil postat de topcat

Da, numai pentru atit. Nici macar nu stia ce reprezinta. Stia doar ca a primit un avertisment.
Revistele deocheate reprezinta o lume a maturului, unde copilul nu are acces pentru ca nu e pregatit.
Pai, dragostea oarba e... oarba

Hai mai topcat, zau asa... lamureste-ma si pe mine, Ion asta ii e tata sau vrea sa-i fie iubit? Este cam ciudata povesta asta a ta. :)

Nu stiu cum gandeste Ana, dar eu consider ca barbatul si femeia sunt egali, asa au fost creati de catre Dumnezeu si nu vad acest tip de relatie intre Ion si Ana. Mi se pare cam nedrept Ion aici. Putea cel putin sa-i explice ca e ceva pentru adulti si ca-i va explica cand e mai mare si n-o mai rodea atata curiozitatea poate. Acum, drept sa-ti spun, si pe mine m-a ros curiozitatea cand eram mica, mi-am luat o "chelfaneala", iar apoi am fost iertata, nu abandonata. :))

Asa... Sa mergem mai departe. Sa presupunem ca Ion i-a atras atentia Anei. Ce urmeaza? Vor trai fericiti pana la adanci batraneti? :)

În prealabil postat de Jane Says

Ce ne costa, concret?

Cearta sau raceala (in cazul bun) dintre religii, cu tot ceea ce decurge din ea.

În prealabil postat de maria-luisa

Hai mai topcat, zau asa... lamureste-ma si pe mine, Ion asta ii e tata sau vrea sa-i fie iubit? Este cam ciudata povesta asta a ta. :)

Nu stiu cum gandeste Ana, dar eu consider ca barbatul si femeia sunt egali, asa au fost creati de catre Dumnezeu si nu vad acest tip de relatie intre Ion si Ana. Mi se pare cam nedrept Ion aici. Putea cel putin sa-i explice ca e ceva pentru adulti si ca-i va explica cand e mai mare si n-o mai rodea atata curiozitatea poate. Acum, drept sa-ti spun, si pe mine m-a ros curiozitatea cand eram mica, mi-am luat o "chelfaneala", iar apoi am fost iertata, nu abandonata. :))

Asa... Sa mergem mai departe. Sa presupunem ca Ion i-a atras atentia Anei. Ce urmeaza? Vor trai fericiti pana la adanci batraneti? :)

Maria-Luisa, iti inteleg curiozitatea si nedumerirea pentru o poveste atit de incurcata, care se putea desfasura intr-un mod mult mai simplu, mai direct si moral. La fel e si a mea, atunci cind incerc sa imi explic unele intimplari, centrale in credinta ortodoxa.
De exemplu, nu inteleg care este totusi sacrificiul lui Hristos. As putea sa inteleg dorinta sa de a experimenta o viata de om si de a ne da noua o lectie de vietuire. Cred ca nu i-a fost usor.
Dar ce a sacrificat el?