stigmatele - posibilitate sau inventie catolica?

[patinina34]

În prealabil postat de stanislau

Daca citim cu atentie articolul,fara sa ne oprim la titlul sit-ului,vedem ca "a fost revendicata si de alte culte",in mod sigur,noi ortodocsii,fiind "printre alte culte".
De notat ca in ultima vreme,greco-catolicii ne revendica pana la urma si sfintii.
Dar hai sa mai asteptam si alte postari si pe urma sa analizam articolul postat in sit-ul greco-catolic.
Ok?

[COLOR=blue]- alte culte au încercat să o convingă pe Rafila Găluţ să renunţe la credinţa ei catolică, dar ea nu acceptă, susţinând toată viaţa că unica Biserică întemeiată de Mântuitorul Isus Cristos este Biserica Una, Sfântă, Catolică şi Apostolică.[/COLOR]
[COLOR=#0000ff][/COLOR]
[COLOR=#0000ff][/COLOR]
[COLOR=black]Ma tem ca nu inteleg, insa hai sa asteptam cum zici, dar nu vad prea mare rezultat, ea fiind o sfanta greco-catolica si nu ortodoxa.[/COLOR]
[COLOR=black][/COLOR]
[COLOR=black]Deci ar trebui asteptat ca ortodocsii sa ceara ca aceasta sfanta sa "devina" post-mortem ortodoxa?[/COLOR]
[COLOR=black][/COLOR]
[COLOR=black]Eu nu stiu despre asta, asteptam cum zici...[/COLOR]
Ca sa fiu sincera, ortodocsii au multi sfinti, nu ducem lipsa, insa........

[windorin]

De acord cu Patinina, alte culte au vrut sa o trezeasca din ratacirile catolice, nu sa si-o asume ca sfanta proprie lor. Este bina ca atunci cand citim un text, sa cautam sa ne calcam orgoliul de a-l prezenta in varianta proprie, si a ne stradui sa il reproducem intocmai, chiar daca nu simtim acest lucru.

Oricine poate sa revendice orice. Daca sfintii nostri au trait si au marturisit o viata ortodoxa, dupa cum marturiile si datele istorice pot si intari, nu cred ca este atat de important ce scrie pe racla lor (nu spun ca sunt de acord, ci doar ca in caz de asa ceva, stie Domnul mai bine de ce s-a intamplat).

Stigmatele nu au aparut niciodata la un sfant ortodox, al Bisericii de Rasarit.

Stigmatele pot avea doar doua izvoare: mintea rationala a catolicului, care cauta sa se intareasca pe sine in fata lumii, sau viclenia diavolului, care duce in inselare pe toti.

[Traditie1]

Harurile Duhului Sfânt se dau pentru întreaga comunitate, nu doar pentru omul care le primeste. Astfel, ce semnificatie au aceste stigmate din punct de vedere al folosului comunitatii? Ele sunt doar o amagire demonica care arunca pe respectivul în mare mândrie. Darurile lui Dumnezeu sunt ziditoare si aducatoare de smerenie. Ori prin aceste stigmate i se sugereaza omului ca se aseamana cu Mântuitorul.



Frecventa lor ridicata la catolici si lipsa lor aproape totalaa la ortodocsi arata clar ca e vorba de ceva necurat. Pâna în secolul 13 (francisc de assisi) nu se semnaleaza nici un caz, apoi devine o moda. Numai în secolul 20 sunt semnalate 500 de cazuri:
http://en.wikipedia.org/wiki/Stigmata

[stanislau]

În prealabil postat de Traditie1

Harurile Duhului Sfânt se dau pentru întreaga comunitate, nu doar pentru omul care le primeste.

A nu se confunda Harul Divin Mantuitor cu Gratia,care apare numai in terminologia catolica.

Prin definitie la toate trei:

Harul este energia necreata Divina ce izvoraste neancetat din Sfanta Treime.Asa cum soarele da lumina si caldura,tot asa Sfanta Treime,elibereaza im mod continuu,Harul.Fireste,harul nu este directionat catre doar unul.

Darurile Sfantului Duh sunt in numar de sapte:intelepciune,intelegere,cunoastere,putere,sf at,evlavie si frica de Dumnezeu.Darurile sunt ca expresie a comuniunii omului cu Harul.El face sa rodeasca in omul ce primeste Harul,Darurile Sfantului Duh,cele amintite mai sus.Ca sa fiu mai explicit,asa cum apa face sa rodeasca planta,ii este utila vietii,la fel,Harul face sa rodeasca Sfintele Daruri.De aceea explic ca Sfintele Daruri nu sunt colective,ca nu au cum.

Gratia,intalnita DOAR in terminologia teologica romano-catolica,inseamna urmatorul lucru:sfintii,prin trairea lor,au facut mai mult decat trebuie ca omul credincios sa faca minim pentru mantuire.De aceea,Biserica Romano-Catolica,a adunat acest surplus de contributie,intr-un fel de depozit,din care Biserica ofera credinciosilor.
Repet,Gratia Catolica,este termen necunoscut ortodoxiei.
Gratia numai Biserica Romano-Catolica o foloseste.

Ca o concluzie,la slujbele greco-catolice,se intrebuinteaza termenul de Daruri,in sensul de Har,dar nu este corect.
A auzit careva la o slujba ortodoxa ceva de acest gen:"Harurile Sf.Duh sa fie cu voi,cu toti"? Nu! Ci ati auzit asa:"Harul Domnului nostru Iisus Hristos,dragostea lui Dumnezeu-Tatal si impartasirea Sf.Duh sa fie cu voi cu toti!". Asta mai cred ca ati auzit-o.

[cristiboss56]

În prealabil postat de stanislau

A nu se confunda Harul Divin Mantuitor cu Gratia,care apare numai in terminologia catolica.

Prin definitie la toate trei:

Harul este energia necreata Divina ce izvoraste neancetat din Sfanta Treime.Asa cum soarele da lumina si caldura,tot asa Sfanta Treime,elibereaza im mod continuu,Harul.Fireste,harul nu este directionat catre doar unul.

Darurile Sfantului Duh sunt in numar de sapte:intelepciune,intelegere,cunoastere,putere,sf at,evlavie si frica de Dumnezeu.Darurile sunt ca expresie a comuniunii omului cu Harul.El face sa rodeasca in omul ce primeste Harul,Darurile Sfantului Duh,cele amintite mai sus.Ca sa fiu mai explicit,asa cum apa face sa rodeasca planta,ii este utila vietii,la fel,Harul face sa rodeasca Sfintele Daruri.De aceea explic ca Sfintele Daruri nu sunt colective,ca nu au cum.

Gratia,intalnita DOAR in terminologia teologica romano-catolica,inseamna urmatorul lucru:sfintii,prin trairea lor,au facut mai mult decat trebuie ca omul credincios sa faca minim pentru mantuire.De aceea,Biserica Romano-Catolica,a adunat acest surplus de contributie,intr-un fel de depozit,din care Biserica ofera credinciosilor.
Repet,Gratia Catolica,este termen necunoscut ortodoxiei.
Gratia numai Biserica Romano-Catolica o foloseste.

Ca o concluzie,la slujbele greco-catolice,se intrebuinteaza termenul de Daruri,in sensul de Har,dar nu este corect.
A auzit careva la o slujba ortodoxa ceva de acest gen:"Harurile Sf.Duh sa fie cu voi,cu toti"? Nu! Ci ati auzit asa:"Harul Domnului nostru Iisus Hristos,dragostea lui Dumnezeu-Tatal si impartasirea Sf.Duh sa fie cu voi cu toti!". Asta mai cred ca ati auzit-o.

Interesant de citit şi Energiile necreate ale lu Palama ( Sf. Grigorie Palama) , teoria Palamistă cum mai este cunoscută de unii , ce a avut la bază o dispută a lui Palama cu Varlaam.

Ati citit Despre inselare de Sf Ignatie Briancianov? acolo ne vorbeste lamurit despre experientele"mistice" ale "sfintilor catolici" de dupa despartirea Bisericii Catolice, si arata clar ca acestia erau in inselare!

Monica, ai putea sa ne dai un citat din Sf. Ignatie Briancianinov in acest sens?

"Sfantul Ioan
Scararul atentioneaza ca cei inclinati spre cugetare semeata si alte patimi sufletesti nu trebuie
nicicum sa-si aleaga viata in pustnicie, ci sa petreaca in mijlocul obstii si sa se mantuiasca
prin lucrarea poruncilor (Cuvantul 8, cap. 10, 18, 21, 25 - Cuvantul 27, cap. 13, 36): caci
orice fel de vietuire, fie in pustie, fie in chinovie, atunci cand este potrivit, atunci cand este
potrivit cu voia lui Dumnezeu, si are ca tel a placea lui Dumnezeu, este preafericit (88 de
capete ale Preacuviosului Simeon Noul Teolog). Din zavorarea de mai inainte de vreme
odrasleste inselarea draceasca, nu numai cea care bate la ochi, ci si cea care este nevazuta la
aratare: a cugetului, a sufletului, fara de asemanare mai primejdioasa decat cea dintai, ca una
care se tamaduieste foarte anevoie, iar adesea nici nu cunoaste tarriaduire. Acest rod al
inselarii, care se intemeiaza pe cugetarea semeata, este numit de catre Sfintii Parinti "parere"
(Ale Sfantului Grigorie Sinaitul, capetele 128,131,132), atunci cand nevoitorul primeste
pareri mincinoase despre lucrurile duhovnicesti si despre sine, socotindu-le adevarate.
Parerilor si vedeniilor mincinoase le urmeaza intotdeauna, potrivit legaturii firesti de simtire
si de lucrare dintre minte si inima, simtiri amagitoare, desfatatoare ale inimii: ele nu sunt
altceva decat lucrarea unei patimi subtiri a dulcetii si slavei desarte. Cei molipsiti de catre
aceasta inselare se fac propavaduitori ai unei invataturi ascetice mincinoase, cateodata si
ereziarhi, spre vesnica pieire a lor si a celor apropiati lor. Sfantul Isaac Sirul pomeneste, in
cel deal 55-lea Cuvant, ca un oarecare Malpas a dus in pustnicie o viata foarte aspra de
nevoitor, cu telul de a atinge o inalta stare duhovniceasca, si a cazut in trufie si inselare

demonica vadita, facandu-se intemeietor si capetenie a sectei evhaitilor.

Ca pilda de carte ascetica scrisa in acea stare de inselare numita "parere" putem da
lucrarea lui Toma de Kempis, numita "Urmarea lui Hristos". Ea rasufla o patima subtire a
dulcetii si o cugetare semeata, care naste in oamenii orbiti si plini pe deasupra peste masura
de patimi, o desfatare pe care ei o socot gustare a harului Dumnezeiesc. Nefericitii si
intunecatii ! Ei nu pricep, ca adulmecand damful subtire al patimilor care traiesc in ei, se
indulcesc de el, socotindu-1 in orbirea lor, mireasma a harului ! Ei nu inteleg ca de desfatarea
duhovniceasca sunt in stare doar sfintii, ca inaintea desfatarii duhovnicesti trebuie sa mearga
pocainta si curatirea de patimi, ca desfatarea duhovniceasca nu sta in puterea pacatosului, ca
el trebuie sa se cunoasca pe sine ca fiind nevrednic de desfatare, sa o alunge, daca aceasta va
incepe sa-i dea tarcoale, sa o alunge ca pe un lucru nepotrivit cu el, ca pe o vadita si
pierzatoare amagire de sine, ca pe o miscare subtire a slavei desarte, a cugetarii semete si a
patimii dulcetii. IIn pustnicie, au ajuns, asemenea lui Malpas, la cea mai vartoasa inselare

demonica Francisc de Assisi, Ignatiu de Loyola si alii nevoitori ai latinilor (Dupa caderea Bisericii de Apus de la cea din Rasarit), recunoscuti de ei ca sfinti. "Atunci cand Francisc a fost rapit la cer" spune scriitorul Vietii acestuia, "Dumnezeu Tatal, vazandu-l, S-a intrebat, fiind pentru o clipa in nedumerire: cui sa dea intaietate, Fiului Sau Celui dupa fire, sau fiului

dupa har - Francisc". Ce poate fi mai cumplit, mai had decat aceasta hula, ce poate fi mai intristator decat aceasta amagire !

[SIZE=3]"O mare parte dintre nevoitorii[/SIZE]
[SIZE=3]Bisericii Apusene, socotiti in sanul acesteia ca foarte mari sfinti - aceasta dupa caderea ei de[/SIZE]
[SIZE=3]la Biserica Rasariteana si indepartarea Sfantului Duh de la ea - s-au rugat si au ajuns la[/SIZE]
[SIZE=3]vedenii, bineinteles mincinoase, prin metoda pe care am amintit-o [nevointa extrema dar fara strapungerea sufletului-n.m]. Acesti paruti sfinti se[/SIZE]
[SIZE=3]aflau in cea mai cumplita inselare draceasca. Inselarea isi ridica, deja, in chip firesc capul pe[/SIZE]
[SIZE=3]temeiul hulirii impotriva lui Dumnezeu prin care este schimonosita la eretici credinta[/SIZE]
[SIZE=3]dogmatica. Purtarea nevoitorilor latinilor, cuprinsi fiind de inselare, a fost intotdeauna[/SIZE]
[SIZE=3]"extatica" din pricina neobisnuitei lor infierbantari trupesti si patimase. Intr-o asemenea stare[/SIZE]
[SIZE=3]se afla(I~natiu de L~ola, intemeietorul Ordinului iezuitilor. Inchipuirea lui era atat de aprinsa[/SIZE]
[SIZE=3]si de atatata, incat, precum el insusi spunea, avea nevoie doar sa o voiasca si sa intrebuinteze[/SIZE]
[SIZE=3]oarecare sfortare ca sa-i apara inainte, dupa bunul sau plac, iadul sau raiul. Aparitia raiului si[/SIZE]
[SIZE=3]iadului se savarsea nu doar prin lucrarea inchipuirii omenesti; lucrarea inchipuirii omenesti,[/SIZE]
[SIZE=3]de una singura, este neindestulatoare pentru aceasta: faptul se savarsea prin lucrarea[/SIZE]
[SIZE=3]demonilor, care isi uneau prisositoarea lor lucrare cu lucrarea neindestulatoare omeneasca,[/SIZE]

[SIZE=3]adaugand lucrare la lucrare, plinind o lucrare prin cealalta, pe temelia liberei vointe a omului [/SIZE]

[SIZE=3]care si-a ales si si-a insusit o indreptare mincinoasa. Se stie ca adevaratilor sfinti ai lui[/SIZE]
[SIZE=3]Dumnezeu vedeniile li se daruiesc numai si numai prin bunavointa si lucrarea lui Dumnezeu,[/SIZE]
[SIZE=3]iar nu dupa voia omului si nu prin propriile lui sfortari - se daruiesc pe neasteptate, foarte[/SIZE]
[SIZE=3]arareori, cand este neaparata nevoie, potrivit minunatei iconomii a lui Dumnezeu, iar nu la[/SIZE]
[SIZE=3]intamplare (Sfantul Isaac Sirul, Cuvantul al 36-lea). Nevointa aspra a celor aflati in inselare[/SIZE]
[SIZE=3]se insoteste, de obicei, de o adanca stricaciune sufleteasca. Dupa aceasta se poate masura[/SIZE]

[SIZE=3]vapaia care ii mistuie pe cei inselati."[/SIZE]

Puteti descarca toata cartea de aici

http://www.scribd.com/doc/2410062/Sf...espre-inselare