Este Dumnezeu drept?

[eliza-georgiana]

http://ortodoxia.md/pcatul-avortului...e-despre-avort
inainte de toate, intrebarea e pusa invers! e ca si cum, pe fotoliul de judecator ai sta tu (sau noi toti), iar in banca acuzatilor ar fi Dumnezeu!!! ne sfatuim intre noi, dezbatem problema si-apoi am spune: "Inculpat Dumnezeu, este drept ce faci TU"????

A mai fost cineva care-i cerea Mantuitorului sa prefaca pietrele in pesti sau sa se arunce de pe acoperis... si intr-o ura cumplita II striga sa se dea jos de pe cruce ca sa arate ca e Dumnezeu!! Parintele Arsenie Boca zice bine: "Omul se roagă de Dumnezeu să-l scape de necazuri, iar Dumnezeu se roagă de om să-şi schimbe purtările. Socotiţi şi voi, care de cine să asculte întâi? Să nu daţi vina pe Dumnezeu că El ne usucă pământul de sub picioare şi vlaga din oase. Să nu-i faceţi nedreptatea aceasta!”
Sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau (Matei 4, 1-7) caci toti vom sta in fata LUI muti ca pestii, negasind justificari pacatelor noastre! mai multa smerenie domnule! cu smerenia se trec vamile (si-ale vazduhului si-ale timpului fizic in viata aceasta)!

Yasmina "Dvs va puneti astfel de probleme care locuiti intr-un mediu crestin majoritar,cu biserici la fiecare colt de strada :)
Sa vedeti ce sentiment ati incerca locuind pe un alt continent si vazandu-i pe altii cat de ortodocsi sunt ei sau cat de devotati sunt acestei religii.
Ei cum de-au aflat?"

<<Pe meleagurile noastre se intampla ce se intampla cu evreii din Vechiul Legamant. Constientizati de descoperirea dumnezeiasca ca ei sunt poporul ales, bineinteles ca pacatul „si-a tras spuza pe turta lui” si atuncea au inceput sa se mandreasca. Care este primul cuvant de propovaduire al glasului Cuvantului lui Dumnezeu, adica Ioan Botezatorul ? (ca Troparul zice ca este Glasul Cuvantului, glasul cel din pustie ): "Si sa nu ziceti intru voi ca ca sunteti samanta lui Avraam, ca zic voua ca din aceste pietre Dumnezeu poate sa ridice fii lui Avraam". Echivalentul acestor cuvinte este valabil pentru toata ortodoxia in bastina ei astazi, la noi, probabil la Rusi, la Greci am vazut aceleasi lucruri. Si, paradoxal, dar ce s-a intamplat in istorie si in Vechiul Legamant, se intampla si astazi: multe rataciri in Apus, si-n diaspora, si intre toti ortodocsii; omul se cauta si un pic se gaseste, si un pic se pierde, dar constientizarea a ce este Ortodoxia, mult mai puternic se da, de multe ori, acolo unde ea nu este, si omul cauta, decat acolo unde, fiindca o ai „ pe toate drumurile”, o iei de buna; ai o biserica aici, ai una acolo, strazile si pietele sunt pline de preoti; vrei sa te spovedesti, ai unde sa te duci. Toate sunt la indemana, dar fiindca o luam de buna, o pierdem. Fiindca pacatul isi trage spuza pe turta lui, pacatul fiind indiferenta, pacatul fiind nepasarea, pacatul fiind mandria ca noi suntem popor „asa si pe dincolo”, poporul lui Dumnezeu.
Va spun ca, din popoarele pe care le-am cunoscut nu este nici un popor care sa nu fie „buricul pamantului”. E un pamnat cu zeci de burice, dintre care cel dintai, bineinteles, sunt eu si poporul meu. Asta este pacatul si spuza care si-o trage, si cu asta, pentru asta poporul ales al lui Dumnezeu, pe Dumnezeu L-a rastignit, si pe Dumnezeul lor L-au pierdut, si traditia lor. Apostolul Pavel s-ar fi facut el anatema de la Hristos, numai ca poporul lui sa poata reveni la Adevar – si n-a venit pana astazi! (Vine astazi, multi se trezesc!) Dar spun lucrurile astea tocmai ca sa nu facem si noi greseala asta. Spunea Parintele meu duhovnic: „Noi suntem ortodocsi, dar noi nu putem fi mandri ca suntem ortodocsi, noi trebuie sa fim smeriti ca suntem ortodocsi si Ortodoxia in smerenie se pastreaza.>>
(Ieromonahul Rafail Noica, Cultura duhului, Alba-Iulia 2002, pag. 136-138)

În prealabil postat de Yasmina

Pierdeti din vedere din nou acest aspect si iar ne intoarcem aici:
-SUFLETELE RESPECTIVE NU MAI POT FI INCERCATE DEOARECE CINEVA,UN AL TREILEA PION IN JOC LE IA VIATA!
STOP JOC!Este un fapt independent de vointa lor.
Bun,sper sa nu ne mai intoarcem aici...

Scoteti-va aceasta posibilitate din minte,deoarece nu mai poate fi aplicata pt cei omorati nu pt ca Dumnezeu nu este Drept si Bun,ci pt ca alti oameni sunt corupti moral si nu au o constiinta.

De ce sa fie nedreptate pt cei care traiesc?
Nedreptate este,cum am mai spus :sa omori un suflet nevinonat de nimic intr-un stadiu in care nu are nici o aparare.

Yasmina, nu sunteti chiar noua pe forum. Ce e cu chestiile astea: "STOP JOC!". Daca nu va place sa discutati, sa dezbateti, sa fiti contrazisa, atunci de ce postati?

Asa cum a-ti spus, este o nedreptate sa omori un suflet. E mai mult decat atat, e o chestie oribila.

Nu conteaza ca al treilea pion le ia viata. Ca sa fie corect trebuiesc si ele incercate. Nu se poate ca unele suflete sa mearga la suferinta vesnica pentru ca au eșuat in incercare, iar altele sa mearga la fericire vesnica fara incercare.

Dupa parerea mea e o nedreptate.

Oricum, nu uitati ca discutam pe baza dogmei ortodoxa, nu a adevarului ultim.

În prealabil postat de eliza-georgiana

http://ortodoxia.md/pcatul-avortului...e-despre-avort
inainte de toate, intrebarea e pusa invers! e ca si cum, pe fotoliul de judecator ai sta tu (sau noi toti), iar in banca acuzatilor ar fi Dumnezeu!!! ne sfatuim intre noi, dezbatem problema si-apoi am spune: "Inculpat Dumnezeu, este drept ce faci TU"????

A mai fost cineva care-i cerea Mantuitorului sa prefaca pietrele in pesti sau sa se arunce de pe acoperis... si intr-o ura cumplita II striga sa se dea jos de pe cruce ca sa arate ca e Dumnezeu!! Parintele Arsenie Boca zice bine: "Omul se roagă de Dumnezeu să-l scape de necazuri, iar Dumnezeu se roagă de om să-şi schimbe purtările. Socotiţi şi voi, care de cine să asculte întâi? Să nu daţi vina pe Dumnezeu că El ne usucă pământul de sub picioare şi vlaga din oase. Să nu-i faceţi nedreptatea aceasta!”
Sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau (Matei 4, 1-7) caci toti vom sta in fata LUI muti ca pestii, negasind justificari pacatelor noastre! mai multa smerenie domnule! cu smerenia se trec vamile (si-ale vazduhului si-ale timpului fizic in viata aceasta)!

Intrebarea e pusa invers fiindca in boxa acuzatilor sta dogma ortodoxa, nu Dumnezeu. Aici discutam despre cum il descrie pe Dumnezeu dogma ortodoxa, nu despre cum este el in realitate.

<<O altă problemă, la fel de spinoasă, se referă la copiii avortaţi. Din punct de vedere creştin, există certitudinea că persoana există din momentul procreării, iar canoanele prevăd pedepse aspre pentru femeile care comit avort. Cu toate acestea, Biserica o socoteşte pe femeia în cauză nu doar vinovată, ci şi victimă, primind-o la sânul său dacă se căieşte şi se îndreaptă, alinându-i rănile sufleteşti, sprijinind-o şi ajutând-o să înceapă o viaţă nouă.>>


<< (In legatura cu pomenirea acestor copii la Sf. Liturghie): Nici dacă se specifică „pentru copiii avortaţi" nu este corect, deoarece Biserica pomeneşte cu numele numai pe cei care sunt membrii ei, prin Sfânta Taină a Botezului. Mamele care cred că prin aceasta fac un lucru folositor se înşală, nu copiii avortaţi au nevoie de lumină şi de mântuire, ci ele, soţii lor şi medicii care săvârşesc păcatul acesta. Ce va face Dumnezeu cu sufletele acestor copilaşi este o taină pe care numai El o ştie. Cât priveşte recomandarea aprinderii unui număr mare de lumânări, aducerea unui număr mare de prescuri la Sfânta Liturghie nu contribuie la iertarea acestui păcat. Ci căinţa, părerea de rău pentru păcatul săvârşit, mărturisirea lui, faptul de a nu mai face păcatul.>>

<<Inovaţiile în pomenirea celor adormiţi denotă o grijă exagerată a celor vii de a se asigura că cei plecaţi dintre ei au ajuns în rai, grijă care denaturează adesea într-o forţare a rânduielilor bisericeşti. Preoţii confruntaţi cu aceste doleanţe ale credincioşilor trebuie să explice cu mult tact care este rânduiala Bisericii Ortodoxe şi să nu introducă inovaţii liturgice, doar pentru a da satisfacţie unui grup de credincioşi.>>


<<Iubirea, element fundamental în relaţiile dintre creştini, ca mădulare ale Trupului tainic al lui Hristos, este cea care restaurează prin har şi integrează în comuniune, prin Biserică, pe cei vii cu cei adormiţi. Ne mântuim în şi prin comuniune cu Dumnezeu şi semenii noştri, în comuniune de iubire şi rugăciune, în întrajutorare reciprocă în viaţa aceasta şi după moarte, şi pierim în izolare, prin păcat. Rugăciunile pentru cei plecaţi dintre noi şi grija pentru sufletele lor se înscriu în această nevoie de comuniune tainică, având încredinţarea că tot ceea ce este bun şi cerem de la Dumnezeu ni se va da, atât nouă, celor vii, cât şi celor care nu mai sunt printre noi.>>
Diacon George Aniculoaie www.provitabucuresti.ro


Fragmente din articolul: "Unde se afla sufletele copiilor avortati si care va fi soarta lor la Judecata de Apoi", aparut pe www.provitabucuresti.ro

<<Sinodul VI Ecumenic în canonul 83, spune: "Cei morţi nu pot fi botezaţi, după cum nu pot fi nici împărtăşiţi". Deci copiii avortaţi, născuţi fără de vreme, pierduţi fără voie, sau care mor îndată după naştere, fără a primi botezul, nu pot fi botezaţi nicidecum după moarte, pentru că nu mai sunt vii. Nu pot fi pomeniţi nici la biserică, pentru că nu sunt botezaţi şi nu au nume. Ei nu sunt membri ai Bisericii lui Hristos.
Copiii care mor nebotezaţi, din motive independente de voinţa părinţilor sau a preoţilor, se pot considera părtaşi la botezul dorinţei, ca şi drepţii Vechiului Testament, sau prin analogie cu vindecările făcute de Iisus Hristos la rugăciunile părinţilor sau ale prietenilor. Căci Dumnezeu nu pedepseşte pe cel nevinovat, ci dimpotrivă, căci El a creat pe om spre fericire. Totuşi, părinţii copiilor se vor spovedi şi li se va rândui canon potrivit cu grija sau nepăsarea lor. Adică să boteze sau să crească un copil sărac, să viziteze un loc sfânt, să facă milostenie, să facă metanii, să ţină post etc.
Pentru cei ucişi de părinţi cu voia lor, întreaga răspundere rămâne asupra părinţilor.
În Pravila Bisericească a Arhimandritului Nicodim Sachelarie, cap. 178, citim următoarele despre acest lucru:
"Pentru copiii avortaţi şi care mor nebotezaţi nu se află nicăieri învăţătură, nici în Sfânta Scriptură, nici la Sfinţii Părinţi, fiindcă viaţa oamenilor, atât a celor maturi, cât şi a celor necreştini, este în mâna Făcătorului lor, care nu poate fi obligat să descopere toată iconomia providenţei Sale muritorilor, nici să cunoască ceea ce nu le este de folos. Chemarea glasului Său răsună mereu în lume şi cei ce aud au datoria să răspundă, numai în măsura de ei înţeleasă şi pentru ei dată. De bună seamă că Dumnezeu nu pedepseşte pe cei ce nu cunosc legile şi mai ales pe copiii nebotezaţi. Ba, dimpotrivă. El a creat pe om spre fericire şi, deci, copiii care n-au putut folosi libera lor voinţă şi putere în virtutea scopului pentru care omul a fost creat, El îi fericeşte pentru existenţa lor, asa cum şi ei Il laudă pentru aceeaşi existenţă nevinovată şi frumoasa creaţiune naturală. Astfel, ei sunt rânduiţi la fericirea naturală a existenţei, dar nu la cea a răsplătirii după merite, întrucat nu au fapte virtuoase".
Pravila lui Matei Basarab, în capitolul 153, spune despre copiii nebotezaţi:
"Iar câţi coconi ai creştinilor mor nebotezaţi, aşijderea şi ai păgânilor, aceia nu merg nici în împărăţia cerurilor, nici în muncă, ci numai la un loc luminos." (Ibidem, 154). >>



Material publicat pe site-ul Asociaţiei Provita Bucureşti, www.provitabucuresti.ro

În prealabil postat de MariaElena

<<Sinodul VI Ecumenic în canonul 83, spune: "Cei morţi nu pot fi botezaţi, după cum nu pot fi nici împărtăşiţi". Deci copiii avortaţi, născuţi fără de vreme, pierduţi fără voie, sau care mor îndată după naştere, fără a primi botezul, nu pot fi botezaţi nicidecum după moarte, pentru că nu mai sunt vii. Nu pot fi pomeniţi nici la biserică, pentru că nu sunt botezaţi şi nu au nume. Ei nu sunt membri ai Bisericii lui Hristos.
Copiii care mor nebotezaţi, din motive independente de voinţa părinţilor sau a preoţilor, se pot considera părtaşi la botezul dorinţei, ca şi drepţii Vechiului Testament, sau prin analogie cu vindecările făcute de Iisus Hristos la rugăciunile părinţilor sau ale prietenilor. Căci Dumnezeu nu pedepseşte pe cel nevinovat, ci dimpotrivă, căci El a creat pe om spre fericire. Totuşi, părinţii copiilor se vor spovedi şi li se va rândui canon potrivit cu grija sau nepăsarea lor. Adică să boteze sau să crească un copil sărac, să viziteze un loc sfânt, să facă milostenie, să facă metanii, să ţină post etc.
Pentru cei ucişi de părinţi cu voia lor, întreaga răspundere rămâne asupra părinţilor.
În Pravila Bisericească a Arhimandritului Nicodim Sachelarie, cap. 178, citim următoarele despre acest lucru:
"Pentru copiii avortaţi şi care mor nebotezaţi nu se află nicăieri învăţătură, nici în Sfânta Scriptură, nici la Sfinţii Părinţi, fiindcă viaţa oamenilor, atât a celor maturi, cât şi a celor necreştini, este în mâna Făcătorului lor, care nu poate fi obligat să descopere toată iconomia providenţei Sale muritorilor, nici să cunoască ceea ce nu le este de folos. Chemarea glasului Său răsună mereu în lume şi cei ce aud au datoria să răspundă, numai în măsura de ei înţeleasă şi pentru ei dată. De bună seamă că Dumnezeu nu pedepseşte pe cei ce nu cunosc legile şi mai ales pe copiii nebotezaţi. Ba, dimpotrivă. El a creat pe om spre fericire şi, deci, copiii care n-au putut folosi libera lor voinţă şi putere în virtutea scopului pentru care omul a fost creat, El îi fericeşte pentru existenţa lor, asa cum şi ei Il laudă pentru aceeaşi existenţă nevinovată şi frumoasa creaţiune naturală. Astfel, ei sunt rânduiţi la fericirea naturală a existenţei, dar nu la cea a răsplătirii după merite, întrucat nu au fapte virtuoase".
Pravila lui Matei Basarab, în capitolul 153, spune despre copiii nebotezaţi:
"Iar câţi coconi ai creştinilor mor nebotezaţi, aşijderea şi ai păgânilor, aceia nu merg nici în împărăţia cerurilor, nici în muncă, ci numai la un loc luminos." (Ibidem, 154). >>



Material publicat pe site-ul Asociaţiei Provita Bucureşti, www.provitabucuresti.ro

S-au mai prezentat linkurile acestea. Multumesc.

[Yasmina]

În prealabil postat de Sergiu_B

Yasmina, nu sunteti chiar noua pe forum. Ce e cu chestiile astea: "STOP JOC!". Daca nu va place sa discutati, sa dezbateti, sa fiti contrazisa, atunci de ce postati?

Asa cum a-ti spus, este o nedreptate sa omori un suflet. E mai mult decat atat, e o chestie oribila.

Nu conteaza ca al treilea pion le ia viata. Ca sa fie corect trebuiesc si ele incercate. Nu se poate ca unele suflete sa mearga la suferinta vesnica pentru ca au eșuat in incercare, iar altele sa mearga la fericire vesnica fara incercare.

Dupa parerea mea e o nedreptate.

Oricum, nu uitati ca discutam pe baza dogmei ortodoxa, nu a adevarului ultim.

Stati putin nu-mi aratati coltii,caci am intrebuintat aceasta fraza"stop joc!"ca figura de stil pt viata sufletelor omorate si nu ca sa va bag pumnul in gura.
Este adevarat ca as fi fost un profesor incompetent caci nu am rabdare sa explic de mai multe ori,dar asta-i alta poveste,totusi fraza"stop joc"nu v-a fost adresata ci facea referire la oprirea vietii sufletelor in discutie.
Din expresia"game over".

Da,intr-adevar sunt mai veche pe forum,dar mai noua intr-ale dogmaticii,asa ca ii las pe colegii mei de forum mai pregatiti sa dezbata cu dvs.

Avortul este pacat. Poate mai mare decat crima. Pentru ca omori o fiinta care nu se poate apara. Nimeni n-are dreptul sa ia o viata. Dumnezeu ne daruieste minunea de a trai, ne scoate din nefiinta, tot Dumnezeu ne trece in viata de dincolo: viata vesnica sau pedeapsa vesnica, in functie de optiunile noastre pentru care suntem in totalitate raspunzatori ca oameni liberi dupa pacatul lui Adam, sau, izgonirea lui Adam din Rai.
O carte binevenita pentru „combatantii” acestui topic poate sa fie: „Canon de pocainta catre Domnul nostru Iisus Hristos pentru pruncii avortati”, Editura Bizantina (daca ati citit-o deja, va rog sa ma scuzati pentru indemn).
Eu am cumparat-o cu multi ani in urma, am rasfoit-o, m-am speriat si n-am mai pus mana pe carte cativa ani buni. Cand am reusit sa o citesc, am inteles multe si am avut in fata grozavenia pacatului pe care, eu insami, l-am faptuit. Dar tot din aceasta carte, in care ne lumineaza sufletul: parintle Sofian Boghiu (Manastirea Antim), parintele Arsenie Papacioc (Manastirea Sf, Maria de la Techirghiol), parintele Ilarion Argatau (Manastirea Cernica), parintele Macarie (Manastirea Pasarea), toti trecuti acum la Domnul, am aflat ca exista iertare pentru acest pacat si nu trebuie sa ne pierdem speranta. Dar mai stiu ca, in toata pacatosenia mea, nu L-am facut raspunzator pe Dumnezeu pentru alegerea pe care am facut-o. Cand ai libertatea sa alegi esti total raspunzator pentru optiune si nu trebuie sa faci speculatii despre „dreptatea sau nedreptatea” Celui care te judeca. Iar ACUM Dumnezeu nu ne judeca, nu ne pedepseste. Acum asteapta rabadator, bland si iubitor sa redevenim desavarsiti, asa cum ne-a creat. Dumnezeu ne-a creat din dragoste si atat de mult ne-a iubit... ”Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. (Ioan 3: 16). De la inceputul timpului, omul a cautat RAUL in afara lui si a aruncat vina pe altii (vezi: predica Parintelui Bartolomeu Anania la Duminica izgonirii lui Adam din Rai, www.crestinortodox.ro , predici audio). NU: pacatul si raul sa-l cautam in noi. Si atunci, poate n-am mai avea indrazneala sa vedem si sa judecam pacatele altora. Pietrele cu care se pregateau oamenii in vechime s-o ucida pe femeia pacatoasa(adulterina) (care, intre noi fie vorba, nu pacatuia de una singura, pacatuia cu cineva: oare, oamenii din vechime aveau pietre si pentru cel cu care femeia faptuia adulterul??) au ramas in mainile acelora care, rand pe rand, au plecat rusinati de vorbele Mantuitorului Hristos. (Ioan 8, 9).

In anul 2007 (daca Dumnezeu ingaduie, maine se implinesc cinci ani) am fost operata de cancer la san, mastectomie totala dreapta(aveam 59 de ani). Am fost dusa in sala de operatie, si imediat ce anestezicul a patruns in vena, am „adormit”. Nu tin minte numaratoarea inainte sau inapoi. Dar, la un moment dat, am simtit incizia: nu era durere, poate arsura, poate ceva... nu stiam ca sunt la operatie, nu stiam nimic, doar ca ceva imi face rau. Am vrut sa strig, dar buzele-mi erau pecetluite; (si atunci cand in vis vrei sa strigi, sa spui ceva e greu, dar tot mai poti sa bolboresti ceva). Acum insa: eram muta. Atunci am vrut sa deschid ochii sa pot sa spun, intr-un fel ca simt ce mi se intampla, dar si pleoapele erau la fel de grele. Atat, n-am mai stiut nimic pana la sfarsitul operatiei, cand am auzit-o pe doctorita anestezista. Chiar cand am iesit din sala de operatie, si l-am vazut pe fiul meu (nu pot sa va spun ce bucurie imensa simti sa vezi pe cineva drag dupa o astfel de incercare) l-am intrebat daca am pansament pe fostul meu san drept. Mi-a spus : „ Da. De ce ma intrebi? Pentru ca am simtit cand au facut incizia”. Si i-am aratat cum taiasera.
Acum vreo doi ani, recitind niste carti ale parintelui Arsenie Papacioc (care vorbeste de multe ori despre ce simte bietul copil pe care noi il omoram inainte de a se naste) , m-am gandit la intamplarea mea de la operatie si atunci am inteles cat de mare trebuie sa fie zbuciumul unei fiinte care stie ca va pieri, care simte raul, dar nu poate sa se apere, asa cum nici eu, om matur, n-am putut sa-i avertizez pe medici ca simt cand ma taie. Dumnezeu sa ne ajute sa fim buni, blanzi, rabdatori si iertatori. ”Luaţi jugul Meu asupra voastră; şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi afla odihnă sufletelor voastre!” (Matei 11,29).