Cat de importanta este parerea celorlalti despre noi

[Mena59]

În prealabil postat de fallen

(3) oare e posibil sa fii dezvoltat o slabiciune pentru un anume particular personaj, si sa doresc sa ii fac pe plac? Mi se pare cam ciudat aceasta posibilitate, avand in vedere conflictele aprinse si intense pe care le-am avut la inceput; poate sa fi admirat tenacitatea lui, sau ce? Faptul ca si-a corijat atitudinea si a devenit binevoitor odata ce i-am dat ce voia? E corecta aceasta atitudine a lui, sau e una perversa?Care ar i posibila explicatie ca am ajuns sa simpatize un personaj care la inceput m-a terorizat? Fac si eu parte din categoria idioatelor atrase irezistibil de mitocani, oare? Sau tipul avea dreptatea de partea lui, si de-asta nu l-am urat forever?

Sunt sigura ca niciunl din cele 3 motive.
Dumnezeu v-a dat gandul cel bun. Si asa este corect, sa-i dati ceea ce ii datorati chiar daca el nu a facut asa la timpul lui.
Caci daca suntem corecti doar cu cei care sunt corecti cu noi nu facem nimic deosebit. Si daca iubim doar pe ce care ne iubesc nu e mare lucru...

5:46 Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru?
5:47 Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Au nu fac şi neamurile acelaşi lucru?
5:48 Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este.

[fallen]

Corect este sa nu tinem cont de slabiciunile personale si de ratacirile crizei varstei de mijloc ( care ne poate face sa indragim persoane de sex opus, eventual mai tinere decat noi), si sa ne stabilim ordinea prioritatilor, tinand cont ca chiria e " sfanta"( adica, absolut necesara, degeaba ai marfa daca nu ai unde s-o vinzi...), si furnizorii ar trebui sa stie asta..... nu pot insa uita ca tipul cu pricina mi-a spus atunci, in trecut, vand ne razboiam, o mare mitocanie, si anume ca pe el nu-l intereseaza ca trebuie sa platesc eu ( si ) chiria...zau, ia gandeste-te mai bine, fratiwhere, dar daca as i evacuata din acest spatiu si data viitoare nu ma mai gasesti aici? Unde mai vii dupa mine sa-ti dau banii???? Hai ca asta chiar ar fi tare funny :)!!! Cu toate astea, chiar daca a fost o mitocanie si o grosolanie crasa din partea d-lui, si nici macar nu a avut dreptate, totusi n-as vrea sa ii mai dau ocazia sa mi-o tranteasca din nou....

Mai am de asemeni o slabiciune pt toti angajatii acelei firme, deoarece am lucrat si eu acolo si stiu ca au niste sefi nenorociti, si daca le creez probleme vor suferi in primul rand cei de jos...cu toate ca calitatea serviciilor nu e cea mai satisfacatoare, am pus asta mereu pe seama suprasolicitarii, nr mare de cereri, volum mare de munca la putini oameni angajati/prost platiti...cam asta-i soarta acestei companii, toata lumea ii injura, nemultumita de servicii versus pretentii, atitudine, dar toata lumea are nevoie de ei, pt ca au produsele cele mai ieftine si cautate de clienti, pe acest considerent, desi de calitate mediocra, indoielnica ( cu unele exceptii, care sunt " revolutionare"), deci sunt un fel de " rau necesar" pt toata lumea din bransa si nu numai :)...
( desi poate ar trebui sa-mi revizuiesc atitudinea, gandidu-ma ca banii truditi cu greu de mine ajung in burtile acelui diavol pervers si oamenilor lui lingai, in timp ce angajatii nadusesc in incaperi si masini fara aer conditionat, vara la 40 grade, iarna fara incalzire, termoficare, apa calda, etc ( eu am lucrat i-n sectiile de productie, si ca agent vanzari, nu va spun nici cat de frig a fost pe 4 ian, cand ne-am intors dupa ce am fost fortati sa ne luam co sau fara plata cei care nu mai aveam, din motive economice, desi, culmea, multe sectii si angajati aveau de ingrijit organisme vii ( culturi bacteriene, chiar animale de laborator, etc) si au fost totusi nevoiti sa vina; nu va spun nici la ce temperaturi se ajungea vara in sectiile lipsite de ventilatie naturala, nici ce rabla de masina care a luat foc -evident din vina mea :)- mi-au dat cand m-au angajat la vanzari, nici ca m-au obligat sa ii fac casco din banii mei- noroc ca nu era mult pt asa o rabla, ba au zis ca dc vreau s-o iau acasa seara trebuie s-o cumpar, nic ca am tratat unul din cainii patronului cu medicamente de la farmacie ( manitol, aspatofort, etc) de vreo 40- 50 lei, cand aveam salariu 600 lei, si pt ca cainele in cele din urma a murit ( insuf renala), si nici nu era din favoritii d-lui, secretarei i-a fost frica sa-i mai ceara banii pe medicamente ...

In lumina acestor constatari, poate ar trebui sa nu mai promovez produsele lor atat de mult...desi eu o fac gandindu-ma ca fac un bine angajatilor in primul rand si apoi conducerii....tot timpul cat am lucrat acolo ni se spunea daca vrem sa ne fie mai bine sa punem osu la treaba sa muncim, sa producem si. sa vindem mai mult...o combinatie fecunda a capitalismului vulgar cu mentalitatea comunista adanc inradacinata in oasele batranilor dinozauri care mai erau ( "sa ne dam viata pt partid, p t patrie, pt comandantul suprem, etc...), tot dictatura pana la urma, oriunde s-ar incadra in timp, din antichitate si pana in zilele noastre, aceleasi principii si metode de abuz si subjugare....

[Mena59]

În prealabil postat de fallen

Corect este sa nu tinem cont de slabiciunile personale si de ratacirile crizei varstei de mijloc ( care ne poate face sa indragim persoane de sex opus, eventual mai tinere decat noi), si sa ne stabilim ordinea prioritatilor, tinand cont ca chiria e " sfanta"( adica, absolut necesara, degeaba ai marfa daca nu ai unde s-o vinzi...), si furnizorii ar trebui sa stie asta..... nu pot insa uita ca tipul cu pricina mi-a spus atunci, in trecut, vand ne razboiam, o mare mitocanie, si anume ca pe el nu-l intereseaza ca trebuie sa platesc eu ( si ) chiria...zau, ia gandeste-te mai bine, fratiwhere, dar daca as i evacuata din acest spatiu si data viitoare nu ma mai gasesti aici? Unde mai vii dupa mine sa-ti dau banii???? Hai ca asta chiar ar fi tare funny :)!!! Cu toate astea, chiar daca a fost o mitocanie si o grosolanie crasa din partea d-lui, si nici macar nu a avut dreptate, totusi n-as vrea sa ii mai dau ocazia sa mi-o tranteasca din nou....

Mai am de asemeni o slabiciune pt toti angajatii acelei firme, deoarece am lucrat si eu acolo si stiu ca au niste sefi nenorociti, si daca le creez probleme vor suferi in primul rand cei de jos...cu toate ca calitatea serviciilor nu e cea mai satisfacatoare, am pus asta mereu pe seama suprasolicitarii, nr mare de cereri, volum mare de munca la putini oameni angajati/prost platiti...cam asta-i soarta acestei companii, toata lumea ii injura, nemultumita de servicii versus pretentii, atitudine, dar toata lumea are nevoie de ei, pt ca au produsele cele mai ieftine si cautate de clienti, pe acest considerent, desi de calitate mediocra, indoielnica ( cu unele exceptii, care sunt " revolutionare"), deci sunt un fel de " rau necesar" pt toata lumea din bransa si nu numai :)...
( desi poate ar trebui sa-mi revizuiesc atitudinea, gandidu-ma ca banii truditi cu greu de mine ajung in burtile acelui diavol pervers si oamenilor lui lingai, in timp ce angajatii nadusesc in incaperi si masini fara aer conditionat, vara la 40 grade, iarna fara incalzire, termoficare, apa calda, etc ( eu am lucrat i-n sectiile de productie, si ca agent vanzari, nu va spun nici cat de frig a fost pe 4 ian, cand ne-am intors dupa ce am fost fortati sa ne luam co sau fara plata cei care nu mai aveam, din motive economice, desi, culmea, multe sectii si angajati aveau de ingrijit organisme vii ( culturi bacteriene, chiar animale de laborator, etc) si au fost totusi nevoiti sa vina; nu va spun nici la ce temperaturi se ajungea vara in sectiile lipsite de ventilatie naturala, nici ce rabla de masina care a luat foc -evident din vina mea :)- mi-au dat cand m-au angajat la vanzari, nici ca m-au obligat sa ii fac casco din banii mei- noroc ca nu era mult pt asa o rabla, ba au zis ca dc vreau s-o iau acasa seara trebuie s-o cumpar, nic ca am tratat unul din cainii patronului cu medicamente de la farmacie ( manitol, aspatofort, etc) de vreo 40- 50 lei, cand aveam salariu 600 lei, si pt ca cainele in cele din urma a murit ( insuf renala), si nici nu era din favoritii d-lui, secretarei i-a fost frica sa-i mai ceara banii pe medicamente ...

In lumina acestor constatari, poate ar trebui sa nu mai promovez produsele lor atat de mult...desi eu o fac gandindu-ma ca fac un bine angajatilor in primul rand si apoi conducerii....tot timpul cat am lucrat acolo ni se spunea daca vrem sa ne fie mai bine sa punem osu la treaba sa muncim, sa producem si. sa vindem mai mult...o combinatie fecunda a capitalismului vulgar cu mentalitatea comunista adanc inradacinata in oasele batranilor dinozauri care mai erau ( "sa ne dam viata pt partid, p t patrie, pt comandantul suprem, etc...), tot dictatura pana la urma, oriunde s-ar incadra in timp, din antichitate si pana in zilele noastre, aceleasi principii si metode de abuz si subjugare....

Descrieti o situatie foarte cunoscuta si des intalnita. Asa este la noi, asa a fost mereu.
Daca nu putem schimba aceasta stare nu ne ramane decat sa ne obisnuim cu ea.
Va urez sa aveti rabdare si voie buna!

[Corinusha]

practic, in tara asta, in ultimii 24 de ani cel putin, angajatul lucreaza stict pentru imbogatirea angajtorului (mai ales cand e vorba de fabrici, comert etc.), deoarece angajatii sunt platiti muuult sub cat ar merita; culmea, un vanzator e mai prost platit decat cineva care sta la birou toata ziua, nu are stresul de a lucra cu sute de oameni pe zi, nu are stresul de a lucra cu banii - se pot face greseli- si are marfa la care sa fie atent sa nu ii "dispara" etc. Totusi, ei, la minein oras cel putin iau intre 700-900 lei, iar daca se fura marfa din magazin sau se intampla alte nenorociri, din salariul ala se mai trage si suma pentru plata pagubelor. Eu am platit la pagube la viata mea scurta de comert, ca mi-am promis ca nu voi mai lucra in comert ecat sunt la limita disperarii. Am platit sute de lei, zeci de pachete de tigari care "dispareau fara urma" luna e luna din magazin, am platit marfa care nu s-a furat in tura mea, etc. Dar...nu aveam cum sa dovedesc, fiindca nu existanici macar 1 camera de supraveghere; nici una macar. Si asa plateam luna de luna jumatate din valoarea produselor "care faceau picioare".

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de Corinusha

Dar...nu aveam cum sa dovedesc, fiindca nu existanici macar 1 camera de supraveghere; nici una macar. Si asa plateam luna de luna jumatate din valoarea produselor "care faceau picioare".

Hmm..., eu cred ca lipsa camerelor este intentionata astfel incat ingajatul
sa nu poate sa-si sustina nevinovatia, patronul obligandu-ul pe angajat sa plateasca
din buzunarul sau daunele.Si mai cred(e doar o speculatie) ca insusi
patronul pune la cale "asa-zisele" furturi, ca sa aiba motiv sa va ia
din salariu.Practic daca asa ar fi cazul, atunci patronul nu se alege cu paguba
(marfa fiind tot in custodia lui) si in plus se alege si cu bani de la angajati
pt asa zisele furturi(prin amenzi).S-ar putea sa fie o metoda a patronului
de a va baga mana in buzunar.

[Corinusha]

În prealabil postat de oaie_cugetatoare

Hmm..., eu cred ca lipsa camerelor este intentionata astfel incat ingajatul
sa nu poate sa-si sustina nevinovatia, patronul obligandu-ul pe angajat sa plateasca
din buzunarul sau daunele.Si mai cred(e doar o speculatie) ca insusi
patronul pune la cale "asa-zisele" furturi, ca sa aiba motiv sa va ia
din salariu.Practic daca asa ar fi cazul, atunci patronul nu se alege cu paguba
(marfa fiind tot in custodia lui) si in plus se alege si cu bani de la angajati
pt asa zisele furturi(prin amenzi).S-ar putea sa fie o metoda a patronului
de a va baga mana in buzunar.

Am plecat de-acolo acum 1 an jumatate; de fapt, nu era angajatoarea, era colega noua. Am pus unele lucruri cap la cap si cam la concluzia asta am ajuns. Am avut minusuri in fiecare luna, nu in stilul celor care le aveam e cand aveam colega noua. Si sefa, in naivitatea ei (o cunosc e mult timp pe doamna) s-a gandit ca io fi eu, ca doar nu se poate ca o proaspat angajata cu nevoie imensa de loc de munca (are un copil de 7 ani - acum are vreo 9) sa o fure si sa isi riste jobul. Asa ca am iesit eu tap ispasitor. Inainte lucrasem cu fiica sefei (si atunci erau lipsuri la tigari, nu zic nu -presupun ca tot eu paream vinovata;fumam si eu si ea dar tipa (fiica sefei) era si destul de neatenta - i s-a furat si telefonul de langa ea, ea fiind dupa tejghea).

La asta s-a gandit si sotul, ca ar fi o metoda a sefilor de a ne baga mana in buzunar, dar eu, in naivitatea mea, prefer sa cred ca sunt oameni de omenie totusi.

[fallen]

Nu stiu de ce, dar tot ce poate fi bun si frumos in lumea asta si in viata noastra, paleste si se naruie atunci cand persoana cea mai draga noua, si de la care am dori sa ne iubeasca si sa ne aprecieze cel mai mult, respectiv sotul sau sotia, ne spune raspicat si cu patima, din suflet, ca ne uraste...
Poate ce care ati mai trecut prin asta intelegi ceea ce putem simti in asemenea momente....
Cum ajungem sa ne punem sincer intrebarea daca intr-adevar Dumnezeu ne ( mai ) iubeste, sau ne-a iubit vreodata, sau meritam sa ne iubeasca...sau asa cum am gresit si am reusit sa dezamagim, sa cadem din dragostea persoanei iubite, tot la fel poate am dezamagit si pe El...( ca ceva trebuie sa fi facut si noi rau, daca nu chiar foarte rau, gresit, fata de persoana respectiva, doar nu ajungea sa ne urasca degeaba, nu ???)

( ca sa nu mai amintesc ca si copiii ajung frecvent sa isi urasca parintii, si asta pe bine si cu motive temeinice, serioase, nu ca pe Ioan Cezar ca nu le-a luat bomboane...)

[iustin10]

În prealabil postat de fallen

Nu stiu de ce, dar tot ce poate fi bun si frumos in lumea asta si in viata noastra, paleste si se naruie atunci cand persoana cea mai draga noua, si de la care am dori sa ne iubeasca si sa ne aprecieze cel mai mult, respectiv sotul sau sotia, ne spune raspicat si cu patima, din suflet, ca ne uraste...
Poate ce care ati mai trecut prin asta intelegi ceea ce putem simti in asemenea momente....
Cum ajungem sa ne punem sincer intrebarea daca intr-adevar Dumnezeu ne ( mai ) iubeste, sau ne-a iubit vreodata, sau meritam sa ne iubeasca...sau asa cum am gresit si am reusit sa dezamagim, sa cadem din dragostea persoanei iubite, tot la fel poate am dezamagit si pe El...( ca ceva trebuie sa fi facut si noi rau, daca nu chiar foarte rau, gresit, fata de persoana respectiva, doar nu ajungea sa ne urasca degeaba, nu ???)

( ca sa nu mai amintesc ca si copiii ajung frecvent sa isi urasca parintii, si asta pe bine si cu motive temeinice, serioase, nu ca pe Ioan Cezar ca nu le-a luat bomboane...)

Nu are cum sa ne urasca din senin asa ,sigur am facut noi ceva .
De regula credem ca noi suntem buni si celalalt e rau ,cand ne nemultumeste ceva la celalalt.
Si de buni ce suntem ,il toleram ,il acceptam .
E posibil insa ca dupa un timp indelungat sa constatam ca si noi ii faceam rau celuilalt ,asa cum ni se parea ca si el ne face noua. Ca atata dreptate cat aveam noi cand consideram ca ne greseste acela cu ceva ,avea si el,care ne percepea in acelasi mod negativ pe noi.
Si era o simpla mandrie faptul ca ne-am considerat toleranti , caci de fapt eram razbunatori , si faceam la fel de mult rau celuilalt ,cat ni se parea ca ne face el noua.
Ura de care vorbiti ,care o simtim intr-o buna zi la celalalt, e de fapt propria noastra ura .
Daca nu intoarcem binele raului ,nu suntem mai presus de rau .

[Parascheva16]

Foarte bine ca se construieste Catedrala. De 100 de ani ne tot zbatem sa o construim. In sfarsit o sa aiba si Patriarhul o catedrala, asa cum au toate celelalte patriarhii. Oricum, Catedrala noastra o sa fie paduche pe langa Sf.Sofia din Constantinopol. Plus ca, o gramada de oameni au fost angajati ptr. constructia ei.
Statul are bani, dar nu are cap.

Va indreb si eu asa, ati protestat si cand statul a construit o gramada de stadioane din banii nostri? Ati prostestat ca avorturile sunt din spitalele statului sunt sustinute tot din banii nostri? Ati protestat cand statul cheltuie sute de milioane pe autostrazi si nu au construit nimic?

Nu pe Catedrala se dau banii. Nu din cauza asta nu are statul bani.
*
Ortodoxia este dreapta credinta, nu vad de ce sa punem aceste doua cuvinte -dreapta credinta- in ghilimele. Dumnezeu stie ce vrea si ne-a si spus ce vrea El de la noi. Noi ne tot facem ca nu stim si ne dam cu parerea.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de fallen

ca sa nu mai amintesc ca si copiii ajung frecvent sa isi urasca parintii, si asta pe bine si cu motive temeinice, serioase, nu ca pe Ioan Cezar ca nu le-a luat bomboane...

Of, din păcate treaba cu bomboanele nu e un nimic pentru copilaşul de 4-5 anişori... E o treabă foarte serioasă!
(Nu-ţi mai aminteşti din propria copilărie?)
Eu cred că un copil poate trăi la mari amplitudini emoţionale întoarcerea tatei (sau a mamei) acasă cu un mic cadou, întrucât acesta cred că reprezintă pentru copil semnul iubirii. Copilul e o fiinţă mult-iubitoare. Oferă iubire şi are mare nevoie de dragoste. A-i aduce bomboanele aşteptate de el înseamnă (din câte am priceput) că îl iubeşti, că s-a dovedit încă o dată dragostea ta pentru el. Iar a nu-i aduce bomboane, e, vai, semnul că nu îl mai iubeşti... Au nevoie de semne constante, pentru că acestea le conferă mare bucurie, mângâiere, simţământul de siguranţă şi ocrotire.

Am constatat că nuanţa asta apare şi la pedepse: copilul nu se supără că îl pedepseşti, dacă înţelege că asta ai făcut-o din iubire pentru el, ca să îl ajuţi. Ei au mare nevoie de dovezi concrete ale dragostei noastre, unele paradoxale (prin pedeapsă).

Uite, ca să înţelegi, cu oarece vreme în urmă nu prea aveam bani să trec strada. A durat ceva vreme, câteva luni, poate... Pe atunci era tare greu să vin acasă cu mâna goală. Copiii înţeleseseră situaţia însă cel care nu putea accepta eram eu. Îmi era atât de ciudă şi de ruşine că nu pot aduce acasă măcar o ciocolată mică pentru copii şi o punguţă de alune pentru soţie... Mărturisesc că a fost cumplit, m-am consumat mult, mult.
Şi am găsit o cale pentru a face rost de bomboane. Luam pâinea dintr-un magazin unde era mai ieftină cu 20 bani şi, din restul de la pâine puteam să vin acasă cu 2 sau unoeri cu 4 bombonele mici şi să le împart copiilor. Dacă ai şti cât se bucurau pentru acea bomboană învelită într-un plastic colorat!...... O singură bomboană, pentru ei însemna toată dovada iubirii mele întregi.
Acum poate înţelegi că lipsa acestor daruri poate însemna pentru copilul mic o adevărată catastrofă.
Când creşte mai măricel devine mai abstract, poate primi dovada prin privire, gest, cuvânt care încep să atârne mai mult în balanţa iubirii decât un obiect sau altul.
Dar când sunt micuţi, crede-mă: o bomboană preţuieşte cât Cerul... Zic şi ei precum regele acela din Shakespeare - dau un regat întreg pentru ... o bombonică de la mama şi de la tata.