Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Sarbatori > Diverse Sarbatori
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1091  
Vechi 16.01.2019, 22:34:40
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.857
Implicit

Considerată cea mai veche mănăstire din lume, Mănăstirea Sfântului Antonie de la Marea Roșie a fost întemeiată după anul 356 de către ucenicii Sfântului Antonie cel Mare la poalele munților Al-Qalzam, în apropierea peșterii sfântului.
Deși Sfântul Antonie a trăit în singurătate întreaga viață, ucenicii au format o comunitate. Ei locuiau în chilii separate, dar se întâlneau pentru a lua masa și pentru a se ruga împreună.
Spre sfârșitul secolului al V-lea, pustnicii au început să-și așeze chiliile în jurul bisericii.
În secolele VI și VII, Mănăstirea Sfântului Antonie a devenit adăpost pentru monahii de la mănăstirile din Sketis (Wadi El Natrun), retrași din calea atacurilor beduinilor și a berberilor. Între cei care au găsit adăpost aici a fost și Sfântul Ioan Colov (cel Mic).
După Sinodul Ecumenic de la Calcedon din anul 451, conducerea mănăstirii a fost pricină de dispută secole de-a rândul între ortodocși și copți, până în secolul al VIII-lea, când a revenit Bisericii copte.
După o perioadă de înflorire culturală deosebită, spre sfârșitul secolului al XV-lea, mănăstirea este atacată de beduini, care îi omoară pe toți monahii și distrug o parte dintre clădirile monahale. Peste numai câțiva ani, mănăstirea a fost restaurată de patriarhul copt Gavriil al VII-lea.
Astăzi în incinta mănăstirii se înalță șapte biserici. Moaște Sfântului Antonie cel Mare se păstrează în biserica închinată sfântului.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1092  
Vechi 25.01.2019, 22:11:39
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.857
Implicit

Sf. Ier. Grigorie Teologul
Sfântul Ierarh Grigorie, Cuvântătorul de Dumnezeu (Teologul), s-a născut în anul 328 în cetatea Nazianz din Capadocia și a trăit în vremea împăraților Valens (364-378) și Teodosie cel Mare (379-395).
S-a născut într-o familie de neam ales, din oameni drepți, Sfinții Grigorie cel Bătrân și Nona. Tatăl său, deși venise la credință de puțină vreme, a fost hirotonit episcop de Nazianz pentru vredniciile sale.
Din tinerețe, Sfântul Grigorie a învățat la școlile cele mai de seamă din vremea sa: la Cezareea Capadociei, unde s-a împrietenit cu Sfântul Vasile, la Cezareea Palestinei, la Alexandria și la Atena, școala cea mai înaltă de atunci, unde a și fost rugat să rămână ca profesor.
S-a întors în Capadocia, iar tatăl său, care era acum bătrân, l-a sfințit preot, fără voia lui. Voind tatăl său să-l sfințească episcop în locul său, Sfântul Grigorie a fugit în pustie, lângă Sfântul Vasile cel Mare, prietenul său, de unde s-a întors peste o vreme, fiind chemat în ajutor de tatăl său, ajuns la neputință din cauza bătrâneții. Mai târziu a fost sfințit episcop pentru cetatea Sasima, tot fără voia lui, de către Sfântul Vasile cel Mare.
Era un cuvântător înnăscut. Iubea viața duhovnicească, poezia creștină și teologia pe înțelesul oamenilor.
Când Biserica din Constantinopol a fost amenințată de rătăcire, întrucât dreapta credință a fost primejduită de înșelătoarele învățături ale ereticilor Arie și Macedonie, Sfântul Grigorie a fost chemat de puținii drept-credincioși care mai erau în cetate ca să le fie păstor, iar el a primit. Sfântul Grigorie a adunat pe credincioși într-o bisericuță mărginașă, pe care a numit-o biserica Învierii, deschisă chiar în casa uneia dintre rudele sale.
Aici a rostit și vestitele cinci Cuvântări teologice, care i-au adus faima de mare cuvântător de Dumnezeu, adică teolog, pentru că tâlcuia, pe înțelesul oamenilor, dreapta învățătură despre Sfânta Treime. Astfel, el i-a întors pe cei mai mulți la dreapta credință, devenind arhiepiscop al cetății imperiale, Constantinopolul.
În această calitate, el a participat la cel de-al doilea Sinod Ecumenic, care s-a ținut în anul 381, la Constantinopol, pe vremea binecredinciosului împărat Teodosie cel Mare (379-395).
Sfântul Grigorie a adus multe dovezi contra învățăturilor greșite care tulburau atunci Biserica, el susținând dumnezeirea Duhului Sfânt și învățătura ortodoxă despre Sfânta Treime. Din pricina unor neînțelegeri provocate de invidia unora, în scurtă vreme, Sfântul a părăsit scaunul arhieresc al capitalei și s-a retras în singurătate, unde, până la sfârșitul vieții sale, a alcătuit multe scrieri și poeme despre viața duhovnicească și despre teologia ortodoxă, pe care le-a lăsat moștenire Bisericii.
În teologia sa, Biserica Răsăritului regăsește tâlcuită propria ei teologie despre Sfânta Treime; de aceea, creștinătatea îl cinstește pe Sfântul Grigorie ca fiind cel mai mare teolog al Sfintei Treimi.
Și astfel, trăindu-și credința și tâlcuind oamenilor învățătura despre Dumnezeu și tainele Lui, Sfântul Grigorie s-a mutat la Domnul la 25 ianuarie, în anul 389.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1093  
Vechi 08.03.2019, 20:14:41
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.857
Implicit

Sfintii 40 de Mucenici sunt praznuiti de Biserica Ortodoxa, in fiecare an, pe data de 9 martie. Acesti mucenici au trait in vremea imparatului Licinius (308-324), prigonitor al crestinilor. Sfintii 40 de Mucenici erau soldati crestini si faceau parte din Legiunea a XII-a Fulminata din Armenia. Acestia nu erau doar romani de origine, ci si greci, amestecati cu armeni.
Afland despre credinta lor, Agricola, guvernatorul Armeniei, i-a silit sa se inchine idolilor. Deoarece au refuzat, au fost intemnitati timp de opt zile si batuti cu pietre. Prin semne divine au fost insa intariti in dreapta credinta. Dupa aceste chinuri, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin inghetare, in lacul Sevastiei. La miezul noptii, unul dintre cei 40 de mucenici, a iesit din apa din cauza gerului. Alergand spre baia calda, pusa de cei ce slujeau idolilor, a murit. Cei ramasi sa indure gerul au inceput sa se roage: "Ajuta-ne Dumnezeule, Mantuitorul nostru, usureaza-ne sarcina si alina iutimea vazduhului, ca spre Tine nadajduim, ca sa nu ne rusinam si sa cunoasca toti ca ne-am mantuit strigand catre Tine". In urma acestei rugaciuni s-au petrecut mari minuni: apa lacului s-a incalzit, gheata s-a topit si 40 de cununi stralucitoare au pogorat asupra mucenicilor. Unul dintre soldatii de paza, uimit ca in miezul noptii o lumina din cer incalzeste apa si ca o cununa din cele 40, pogorate peste mucenici, nu are peste cine sa se aseze, s-a aruncat in apa, marturisind ca si el este crestin.
Pentru ca au fost scosi vii din lac, comandantii au poruncit sa li se zdrobeasca picioarele cu ciocanele. Toti martirii au trecut la cele vesnice in urma acestui supliciu. Trupurile lor au fost puse intr-un car, ca sa fie duse spre ardere si apoi sa fie aruncate in lac. Numai Meliton, un tanar soldat, a supravietuit torturii. Pentru ca mai respira, ostasii nu l-au pus in car. Mama sa, stiind ca cei 39 de confrati in suferinta aveau pregatita imparatia cerurilor, isi ia fiul in brate si merge cu el sa-l puna in car. Daca ii dorea salvarea, trebuia sa fie lipsit de credinta in Hristos. Meliton moare pe drum, in bratele mamei sale.
Cei patruzeci de Sfinti Mucenici sunt: Chirion, Candid, Domnos, Isichie, Iraclie, Smaragd, Evnichie, Valent, Vivian, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ion, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetius, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Domitian, Gaiu, Leonte, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton, Aglaie.
Sarbatoarea crestina a Sfintilor 40 de Mucenici din Sevastia s-a suprapus peste inceperea anului agricol traditional si a generat o sarbatoare traditionala romaneasca, Mucenicii sau Macinicii.
O parte din aceste moaște se află în capela familiei Sfântului Vasile cel Mare din provincia Pont (Asia Mică). În această capelă au fost înmormântați Sfinții Vasile cel Mare, Macrina cea Tânără, sora arhiepiscopului Cezareii Capadociei, și Emilia.
In Bucuresti, particele din moastele Sfintilor 40 de Mucenici din Sevastia se afla la Manastirea Antim, la Schitul Darvari, la Biserica Icoanei, la Biserica Mihai Voda, la Biserica Dichiu de pe Strada Icoanei si la Biserica "Sfantul Alexie" de pe Calea Serban Voda.
Potrivit tradiției, în ziua de 9 martie, gospodinele prepară mucenici pe care ii sfintesc la Biserica.. Ei pot fi pregătiți ca o prăjitură cu miez de nucă și miere sau un aluat în forma cifrei opt. Mucencii fiert în apă cu mirodenii și nucă. Mucenicii se împart la rude, vecini, oameni sărmani, pentru pomenirea celor morți, dar și pentru belșugul viitoarelor recolte.
Pentru rugaciunile sfintilor 40 de mucenici Doamne IIsuse Hristoase ,milueste-ne pre noi.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1094  
Vechi 06.05.2019, 23:24:16
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.857
Implicit

SFÂNTUL ȘI DREPTUL IOV - 6 mai
Iov cel bogat, cu familie numeroasă, devine dintr-o dată gol. Golit de toate cele ale lumii, bolnav, părăsit, criticat și judecat. Fără să înnebunească și fără să cadă în capcana frecventă a răzvrătirii, Iov rostește celebrele cuvinte: „Gol am ieșit din pântecele maicii mele și gol mă voi întoarce în pământ. Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat!”. Una din învățăturile esențiale ale Cărții lui Iov este aceea că relele care se abat asupra lui nu sunt pedepse pentru păcat. Prietenii lui Iov, dimpotrivă, caută sa-l încredințeze că pe sfânta dreptate, pentru păcatele sale, îl pedepsește Dumnezeu. Crezând că pentru păcatele sale îndura Iov atâtea rele, ei îl îndeamnă să se căiască și să-și ispășească vina, socotind că așa va putea scăpa de ele. În felul acesta ei se arată cugetând strâmb despre Dumnezeu, despre bunătatea și dreptatea Sa. Ei socotesc în chip greșit că suferința și relele care se abat peste om sunt pedepse ale păcatelor lui trecute sau prezente, osândă a vinovăției sale, oricum legate negreșit de păcat. Diavolul se ia, așadar, de Iov, din răutate și pizmă, voind mai cu seamă să-l ducă la cădere. Aceasta vădește o dată mai mult că omul nu suferă pentru că e păcătos, și arată drept falsă părerea că suferința ar fi cuvenita pedeapsa pentru păcatele săvârșite sau rodul lor firesc. Dimpotrivă, se poate spune că Iov suferă pentru că era drept, și nu păcătos; curăția sa iscă pizma diavolului și-i ațâță răutatea. Suferința și toate relele pe care le îndură Iov sunt în chip vădit ispite ale diavolului, care vrea astfel să-l împingă silnic la păcat, nădăjduind că Iov Îl va învinui pe Dumnezeu, tăgăduindu-I bunătatea, ridicându-se împotriva Lui și lepădându-se, până la urmă, de El. Ispitelor lui satana, Iov li se împotrivește prin trei mari virtuți: răbdare neclintită, credință neștirbită și nădejde neabătută în Dumnezeu. Pentru aceasta, el nu doar că nu-L hulește și nu-L învinuiește pe Dumnezeu pentru suferințele sale, dar nici măcar nu-I pune nici o clipă la îndoială dreptatea, cu toate că nu-și afla nici o vină. Tăria lui Iov în fața ispitelor și biruirea lor nu se datorează puterilor sale, ci ajutorului dumnezeiesc, ca răspuns la rugăciunea lui. Iov este chipul dreptului care îndură suferința fără nici o vină, mai înainte de arătarea chipului desăvârșit al pătimirii Celui cu totul lipsit de răutate și în Care nu se află nici urmă de nedreptate, Cel nerănit de păcatul strămoșului și însuși curat de orice păcat. Iov prevestește noul tâlc al suferinței, pe care-l va lumina deplin Hristos. Ca să înțeleagă, omul nu mai privește spre trecut, văzând în suferință osânda păcatului, ci spre cele viitoare, făcând din suferință unealtă a mântuirii.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Vecernia zilei + cristiboss56 Despre Vecernie 15 01.02.2016 21:26:36
Sfintii ortodocsi si sfintii catolici. voxdei55 Generalitati 8 04.12.2010 22:48:51
Versetul zilei Daniela-Iulia Din Noul Testament 1 13.05.2009 09:22:30
Informatia zilei silverstar Stiri, actualitati, anunturi 4 24.04.2009 08:30:11