Ma simt singur...

[Lucemferre]

Sandu, dormi bine noaptea? În timpul zilei ai chef, eşti motivat, ai energia să faci ceva? Sau te caracterizează mai mult o stare de melancolie, de plictis şi resimţi un fel de somnolenţă (în sensul că nu-ţi vine să dormi, pentru că nu ţi-e somn, dar nici nu te simţi în stare să faci ceva)? Văd că, cel puţin, serviciul te plictiseşte... Cu imaginea de sine stai prost (te vezi urât). Eu cred că treci printr-o depresie pe care nu e bine s-o laşi netratată. Nu e obligatoriu să îţi doreşti să te sinucizi ca să ai o depresie. Poţi să cauţi pe internet simptomele acestei afecţiuni şi să te analizezi singur. Dacă deja eşti aşa trist de prea mult timp, s-ar putea să suferi de distimie: depresie cronică în care melancolia, tristeţea nu mai sunt la fel de puternice; lentoare în gândire; pierderea simţului umorului; apatie, în general. Lucrurile care altădată te încântau te lasă, acum, indiferent.

În orice caz, numai simplul fapt că te simţi singur şi te vezi urât indică clar o tulburare depresivă. Acest complex care a luat naştere în mintea ta îţi va afecta relaţiile cu cei din jurul tău, pentru că dacă nu-ţi place cum arăţi te va inhiba în faţa altora. Te face efectiv să te simţi inferior şi îţi accentuează timiditatea pe care deja spui c-o ai. De regulă, timizii sunt şi mai sensibili, mai empatici şi cu trăiri afective mai profunde. Tocmai de aceea au şi înclinaţie către melancolie şi depresie. Pentru că sunt uşor de rănit. Fiind timid, stabileşti şi menţii relaţiile mai greu, ceea ce te face mai singuratic, lucru care iar te întristează la un moment dat şi uite aşa, intri într-un cerc vicios.
De aceea, te rog să consulţi cât mai repede un psihiatru şi să-i spui cum te simţi. El va decide dacă e cazul să-ţi dea şi un antidepresiv sau dacă doar ai nevoie de consiliere terapuetică.

Să nu mă înţelegi greşit: cei mai mulţi au părerea despre cei care merg la psihiatru că sunt nebuni. Asta nu face decât să arate nivelul scăzut de educaţie şi mai ales de cultură al românilor. Să nu-ţi fie ruşine că mergi la un astfel de doctor (nici să nu spui cuiva, pentru că, aşa cum am spus, mulţi te etichetează şi imediat te izolează), dar uneori chiar este nevoie. Creierul, precum o glandă, se îmbolnăveşte. Cauzele depresiei sunt un deficit de serotonină (mai rar, de dopamină). Ceva face ca creierul să nu mai producă o cantitate suficientă de neurotransmiţători. În 25% dintre cazuri aceste cauze sunt genetice şi au nevoie de tratament toată viaţa. De cele mai multe ori, însă, ea e produsă de factori externi (desigur, tot pe un fond genetic mai slab), dar afecţiunea se vindecă imediat ce dispar complexele care întreţin boala şi cred că acesta este şi cazul tău. Trebuie să-ţi rezolvi problemele de imagine de sine. Medicamentul, pentru tine, este necesar doar pentru a-ţi da un avânt, un boost; să-ţi mărească nivelul de energie ca să te poţi ocupa cum trebuie de ele. Să nu crezi că antidepresivele sunt pastile de fericire. Au efecte secundare dintre cele mai urâte, dar ajută foarte mult la refacerea sinapselor şi la restabilirea nivelului maxim de funcţionare a creierului. Nu sta aşa mult timp, pentru că rişti să se cronicizeze. Tratamentul pentru depresie e de 6 luni. Cel pentru distimie, între 2-3 ani.

De ce te vezi tu urât? S-a întâmplat să mergi pe stradă şi să-i auzi pe unii zicând "uite-l şi p'ăsta ce faţă are" sau "uită-te la ăla cum arată..hahaha"? Întotdeauna lumea spune aşa ceva numai din răutate gratuită pentru că ea se simte urâtă şi atunci, înjosindu-l pe altul (care poate chiar arată bine) îi dă un sentiment de confort. Când cineva îl face pe altul urât, să ştii că o spune doar ca să se convingă că nu e el însuşi un bocciu. Nu te lăsa descurajat de astfel de prost-crescuţi. Ce defecte fizice ai? Dacă eşti mai spân, rade-te. Dacă ai părul rar, te tunzi fie periuţă, fie te razi. Dacă simţi că faţa nu prea te ajută, atunci lucrează-ţi corpul. Nu lăsa să crească burta. Mergi la sală, alergă, trage de fiare. Dacă ai bani, cumpără-ţi haine mai elegante. Pe o femeie o atrage, prima dată înfăţişarea unui bărbat ce-i drept, dar fără simţul umorului nici Brad Pitt nu va ţine pe cineva lângă el. Fii sociabil, glumeţ şi politicos.

Şi te rog, ia în calcul şi un consult medical . În spatele timidităţii se poate ascunde anxietatea. Mulţi care aud de anxietate se gândesc la atacuri de panică, oameni care sunt speriaţi şi ţipă pe stradă sau se sufocă din cauza unei frici iraţionale. Dar ea e un termen generic pentru teamă şi poate avea diferite intensităţi. Nu trebuie să-ţi sară inima din piept şi să transpiri. Toate fobiile reprezintă o anxietate. Dacă s-a întâmplat să te jignească unii şi tu să pui la suflet, s-ar putea să fi dezvoltat o formă de fobie socială şi să te temi, în subconştient, de ceilalţi să nu te mai jignească din nou şi să suferi iar. Anxietatea, de foarte multe ori, dă simptomele depresiei şi astăzi se tratează tot cu antidepresive (de tipul inhibitoarelor selective ale recaptării serotoninei). Roagă-te lui Dumnezeu, mergi la biserică să vorbeşti cu un duhovnic dacă simţi nevoia; fii atent la ce culegi de prin Tradiţie pentru că sfaturi de genul întoarce şi celălalt obraz şi "să te consideri cel mai păcătos dintre toţi, vierme etc." nu-ţi vor face bine. Şi dacă totuşi nu-ţi revii, consultă un doctor. Deşi eu zic s-o faci oricum. Curaj !