Din Patmos:Maranatha!

Partea I

,, Cine poate sta inaintea urgiei Lui? Si cine poate tine piept maniei Lui aprinse? Urgia Lui se varsa ca focul, si se prabusesc stancile inaintea Lui. Domnul este bun; El este un loc de scapare in ziua necazului; si cunoaste pe cei ce se incred in El.”( Naum 1:6-7)

,,La 900 km spre nord-est de Israel se afla Asiria.Situata acum in partea de nord a Irakului,Asiria este o zona muntoasa udata de fluvial Tigru,care izvoraste din regiunea montana de est a Turciei”(Lawrence).In vremurile Vechiului Testament putini evrei ar fi fost interesati de minore detalii geografice cu privire la unul dintre cele mai sangeroase si despotice imperii care s-au perindat in zona prin istorie.Dupa cum observa MacDonald ,,Mica profetie a lui Naum desi este scrisa de un evreu impotriva capitalei unei puteri dintre Neamuri nu este un tratat de factura nationalista ci o denuntare a militarismului si tiraniei nespus de mari”. RK Harrison,cu privire la acesta aspect,sublinia faptul ca ,,in acesta mica profetie autorul a demonstrate,intr-un limbaj viguros si memorabil,ca Dumnezeul natiunii pe care asirienii l-au dispretuit este cel care controleaza si dirijeaza destinele intregii omeniri.Pana si cele mai puternice puteri mondiale trebuie sa se supuna smerite si rusinate in fata justitiei Sale”.

Cel mai probabil lucrarea a fost redactata in timpul domniei regelui Manase(696-642 BC) iar mesajul ei este ,,un mesaj de consolare pentru regatul lui Iuda,intrucat el a prezis pierzarea asirienilor si restaurarea poporului lui Dumnezeu,profetia sa suplinind cartea lui Iona.La Iona asistam la pocainta ninivitenilor pe cand in Naum acestia au revenit la apucaturile de odinioara,atragandu-si mania lui Dumnezeu”.Despre autorul profetiei se stiu putine lucruri cu exceptia faptului ca ,,el este Naum Elcositul”.Numele lui inseamna ,,consolare”sau ,,mangaiere” iar cuvintele ,,din Elcos”arata arata denumirea orasului sau natal “desi au fost indicate mai multe locatii ce ar putea fi identificate cu aceasta denumire,printre care si Capernaum.Subiectul profetiei este orasul Ninive,infiintat se pare in jurul anului 2300 BC, ,,o mare greutate,o nenorocire”,ca urmare a faptelor sale, planand asupra orasului asirian a carei cadere fusese prevestita in numeroase randuri pe parcursul Vechiului Testament (Isaia, Ezechiel, Tefania, Zaharia).

Dupa cum remarca Elliott E.Johnson ,,Ninive a fost capitala unuia dintre cele mai crude,mai rele, mai puternice si mai idolatre imperii din lume.Scriind despre una dintre cuceririle sale, Asurbanipal II (883-859 BC) s-a laudat ca ,,Am navalit ca o furtuna pe varfurile muntilor si i-am cucerit.In mijlocul muntelui puternic i-am macelarit;cu sangele lor am vopsit muntele in rosu ca lana.Le-am taiat capetele razboinicilor si am facut din ele o gramada in fata orasului.Pe tinerii si pe fecioarele lor i-am ars”.Cu privire la unul dintre conducatorii prinsi el scria ,,L-am jupuit si pielea lui am asezat-o pe zidurile cetatii”.Salamansar II (859-824 BC) s-a laudat cu cruzimile lui dupa una dintre campaniile lui:,,Am ridicat o piramida de capete in fata orasului.Pe tineri si pe fecioare i-am ars in flacari.”Sanherib (705-681BC) a scris despre dusmanii lui: ,,Le-am taiat gatul ca la miei.Le-am taiat pretioasele lor vieti cum se taie o sfoara.Ca apele multe ale unei furtuni am facut gaturile lor sa se scurga in largul pamantului”.Asurbanipal(669-626) vorbeste astfel despre maltratarea unui conducator prins: ,,I-am strapuns barbia cu pumnalul meu ascutit.Prin falca lui am trecut o franghie,am pus pe el un lat de caine si l-am pus intr-o cusca”.

Ferocitatea asirienilor impotriva oricui li-se impotrivea nu putea fi egalata decat de grandomania conducatorilor ei.Johnson consemna,din analiza surselor istorice si arheologice, in continuare chiar marturia lor istorica: ,,Asurbanipal a fost foarte increzut: ,,Eu sunt Asurbanipal,marele imparat,puternicul imparat,imparatul universului,imparatul Asiriei.Marii zei au marit numele meu,au facut conducerea mea puternica.”Esarhadon a fost si mai increzut: ,,Eu sunt puternic,eu sunt puternic,eu sunt un erou,eu sunt un gigant,eu sunt colosul.Eu sunt onorat,eu sunt slavit,eu sunt fara egal intre toti regii,alesul lui Asur,Nabu si Marduc”.

Lawrence, analizand la randul sau realitatile istoriei asiriene, scotea in evidenta o alta latura caracteristica oricarui regim dictatorial si anume obsesia pentru fast si opulenta. Asurnasirpal,,pentru a sarbatori constructia noului sau palat la Kalhu a gazduit un banchet fabulous de 10 zile pentru 69.574 de invitati.O mie de boi grasi,o mie de vieti,14.000 de oi,cinci sute de cerbi,o mie de rate,cinci sute de gaste,10.000 de porumbei,10.000 de pesti,10.000 de oua,10.000 de paini,10.000 de ulcioare de bere,10.000 de burdufuri de vin si trei sute de vase de ulei”.Imparatul descrie chiar el banchetul monstruos: ,,Timp de zece zile am ospatat,am dat de baut,am scaldat,am uns,am cinstit si apoi am trimis inapoi 69.574 de oameni,inclusiv pe cei care au fost adusi din toate tarile si pe oamenii din Calah”.Nu mai trebuie precizat faptul ca asemenea orgii culinare erau invesmantate cu multe alte tipuri de orgii,desfasurate in halucinante invocatii religioase, care i-ar fi lasat in stare de soc pana si pe decazutii pacatosi din prezent.

Partea a-II-a

,, Domnul este indelung rabdator, dar de o mare tarie; si nu lasa nepedepsit pe cel rau.”(Naum 1:3)

,,Ninive a devenit cetatea cea mai puternica de pe pamant,inconjurata de ziduri inalte de 30 de metri,si late cat patru care puse alaturi.Presarate de-a lungul zidurilor erau turnuri uriase,care se inaltau la alti 30 de metri deasupra zidurilor.In plus zidurile erau inconjurate de un sant de aparare de 50 de metri latime si 20 de metri inaltime.Ninive parea imposibil de cucerit si putea rezista si 20 de ani la un asediu.Astfel profetia lui Naum,despre nimicirea lui Ninive era de necrezut pentru cei din vremea lui”.Cetatea cade finalmente in 612 BC in fata unei alte puteri in ascensiune, Babilonul, si dupa cum remarca MacDonald ,,atat de minutios s-a implinit profetia lui Naum incat ulterior armate cum ar fi acelea ale lui Xenofon si Alexandru Macedon habar nu au avut ca marsaluiau in apropiere sau chiar peste ruinele marii cetati Ninive. Abia spre sec XIX s-a stabilit cu precizie unde se afla locul pe care se inalta odinoara Ninive.Paul Emile Botta,Austin Layard si George Smith au fost pionieri in domeniul arheologiei in ceea ce priveste descoperirea renumitelor ruine ale cetatii Ninive,incepand in anii 1840 si pana in anii 1870”.

Johnson,analizand si el implinirea istorica a profetiei lui Naum remarca aproape infricosatoarea precizie a textului biblic:

● Fortareata asiriana din jurul orasului va fi cucerita usor (v.3:12) >Conform Cronicilor Babiloniene cetatile fortificate din jurul Ninivelui au inceput sa fie cucerite in anul 64 BC,printre ele numarandu-se Tabris,astazi Sharif-Khan,situat la cativa km nord-vest de Ninive;

● Ninivitenii asediati vor pregati caramizi si mortar pentru zidirea in regim de urgent a zidurilor de aparare (v.3:14)>AT Olmstead spune,,In sudul portii santul de fortificare este si acum plin de bucati de piatra si de caramizi din lut din ziduri,aruncate unele peste altele cand zidurile au fost strapunse”(History of Assiria,Chicago,University of Chicago Press 1951);

● Portile orasului vor fi distruse (v.3:13)>Olmstead spunea: ,,Atacul principal a venit dinspre nord-vest si lovitura cea mai puternica a fost impotriva portii Hatamti de la acel colt.In jurul portii sunt urme ale contrazidului construit in graba de locuitori”;

● In ultimele ore ale atacului ninivitenii vor fi beti (v.1:10 si 3:11)>Diodorus Siculus (aprox 20 BC) a scris: ,,Imparatul asirian a impartit soldatilor sai carne,mult vin si provizii.In timp ce toata armata chefuia prietenii lui Arbakes au aflat de la unii dintre dezertori despre slabiciunea si betia care dominau tabara dusmanilor si a pornit pe neasteptate un atac noaptea(Bibliotheca Historica);

● Ninive va fi distrus printr-o inundatie (v.1:8,2:6,8)>Diodorus a scris ca in al treilea an al asediului ploi puternice au facut ca raul din apropiere sa inunde o parte a orasului si sa surpe o parte din ziduri.Xenofon ,in
,,Anabasis”, s-a referit la tunetele care au starnit groaza in timpul cucerii orasului.De asemenea raul Khosr,care intra in oras dinspre nord-vest pe la Poarta Ninil si traversa orasul spre sud-vest a iesit probabil dintre maluri din cauza ploilor puternice sau dusmanul a distrus stavilarul de la poarta;

● Ninive va fi distrus prin foc (v.1:10,2:13,3:15)> Sapaturile arheologice de la Ninive au dus la descoperirea lemnelor carbonizate,a carbunilor si a cenusii.,,Nu exista nici o indoiala ca aceste urme arata clar ca templul a fost ars,la fel ca si palatul lui Sanherib,pentru ca un strat de cenusa de aproape cinci centimetrii era evident in partea de sud-est la nivelul caldaramului lui Sargon”(Campbell-Thompson si Hutchinson ,,A century of exploration at Niniveh,Londra,Luzac,1929);

● Cucerirea orasului va fi insotita de un mare masacru al populatiei(v.3:3)> ,,In doua batalii duse in campia din fata orasului rebelii i-au invins pe asirieni.Atat de mare a fost multimea celor ucisi incat un parau din apropiere,amestecat cu sangele lor,si-a schimbat culoarea pe o distant considerabila”(Diodorus,,Bibliotheca Historica”)

● Jefuirea si pradarea orasului vor insoti cucerirea lui(v.2:9-10)>Conform ,,Cronicilor Babiloniene” ,,mari prazi din oras,care nu se puteau numara,au fost luate.Orasul l-au transformat intr-un mormant de ruine”(Luckenbill ,,Ancient records of Assyria and Babylonia);

● Cand Ninive va fi cucerit locuitorii lui vor incerca sa fuga(v.2:8)>,,Sardanapalus si-a trimis cei trei fii si cele doua fice cu multe comori in Paflagonia,la guvernatorul din Kattos,cel mai loial dintre supusii lui”(Diodorus ,,Bibliotheca Historica”);

● Ninivteni vor fi slabi si vor fugi(v.3:17)> ,,Cronica Babiloniana” spune ca ,,Slodatii Asiriei au fugit inaintea imparatului”( Luckenbill ,,Ancient records of Assyria and Babylonia);

● Idolii si chipurile cioplite ale Ninivelui vor fi distruse(v.1:14)> Campbell-Thompson si Hutchinson au concluzionat ca statuia zeitei Istar se afla fara cap printre resturile din ruinele Ninivelui(,,The British Museum Excavations on the Temple of Ishtar at Niniveh, Annals of Archeology and Anthropolgy);

● Distrugerea Ninivelui va fi finala (v.1:9,14)> Multe orase din Orientul Apropiat au fost reconstruite dup ace au fost distruse,precum Samaria sau Ierusalimul)dar nu si Ninive.

Partea a-III-a

Din punct de vedere al formei literare a textului profetiei lui Naum diferiti cercetatori(Barton si Muddiman) au emis ipoteza ca versetele 1:2-8 din text sunt de fapt un imn teofanic in stil semi-acrostih,chiar sub forma unui psalm inclus in text, creatie a autorului.O alta opinie s-a referit la faptul ca Naum nu o carte profetica ci la origini ar fi fost un text liturgic,folosit la ,,sarbatoarea intronarii” Domnului care se tinea ,,anual la Ierusalim dupa caderea Ninivelui in 612 BC.Conform acestei analize cartea consta in fragmente din diferite categorii literare,toate acestea formand o liturghie iudaica care comemora distrugerea orasului Ninive”.Cu toate acestea primul verset din carte pozitioneaza in mod clar textul in categoria profetica, ramanand ca cercetatorii sa analizeze in viitor simbioza dintre un text profetic si un continut liturgic iudaic in cadrul literarturii ebraice a Vechiului Testament.

Profesoara Julia M.O’Brien de la ,,Lancaster Theological Seminary”, specializata in studiul profetilor minori din Vechiul Testament si in literatura profetica ebraica, ridica in mod interesant o dilema determinata de ultimul verset al cartii lui Naum: ,,Versetul 19 are o importanta functie teologica,autorul reamintind apasat faptul ca bucuria aproape exaltata cu privire la caderea Asiriei nu izvoraste dintr-o ura dezlantuita ci este rodul durerii si suferintei unei intregi comunitati.”In acest caz,remarca O’Brien in continuare,cercul demonstratiei teologice se incheie cu o tema de meditatie in subtext, lasata deschisa la aprecierea cititorului: ,,In ce situatii este justificat dpdv moral sa te bucuri de infrangerea opresorului”.

Istoria maretiei din tarana a Asiriei,ca a multor altor imperii care au urmat,a stat sub semnul judecatii,Dumnezeu fiind un adapost in vreme de necaz pentru cei ramasi credinciosi Lui,zadarnicind insa toate planurile facute de oameni puternici ai zilei impotriva vointei Sale.Vedenia din primul capitol, despre puterea mareata a lui Dumnezeu,arunca in sfera distrugerii finale nestatornicia celui rau,urmarile pacatului,raspandirea inselatorului,lacomia si violenta dezlantuita a idolatriei si a copilului ei favorit, cruzimea.Imperiul asirian a cunoscut aceiasi cadere ca si cel ce sta mereu in umbra la asemenea imperii,cuvintele lui Isaia fiind pe deplin aplicabile proiectiei lumesti a celui ce s-a vrut pe sine mai sus decat Dumnezeu,si al carui venin plin de slava desarta il recunoastem atat de bine in gura mandrilor dar uitatilor regi asirieni: ,, Cum ai cazut din cer, luceafar stralucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborat la pamant, tu, biruitorul neamurilor! Dar ai fost aruncat in Locuinta mortilor, in adancimile mormantului! Cei ce te vad se uita tinta mirati la tine, te privesc cu luare aminte si zic: "Acesta este omul care facea sa se cutremure pamantul si zguduia imparatiile, care prefacea lumea in pustiu, nimicea cetatile si nu dadea drumul prinsilor sai de razboi?"(Isaia 14:12,15,16,17)

Nimeni nu a plans disparitia intunecatei cetati a viciului si a imperului ei plin de pacate, cladit pe sange,praful si pulberea timpului s-au asternut peste clipele ei de falsa glorie nascuta din ferocitate si groaza: ,, Vai de cetatea varsatoare de sange, plina de minciuna, plina de silnicie si care nu inceteaza sa se dedea la rapire! Toti cei ce te vor vedea vor fugi de tine si vor zice: "Ninive este nimicita! Cine o va plange? Unde sa-ti caut mangaietori? “(Naum 3:1,7).Dupa cum spunea psalmistul ,, Pretutindeni misuna cei rai, cand domneste ticalosia printre fiii oamenilor.”(Psalmul 12:8) iar firea pacatoasa a omului a avut mereu o inclinatie spre lacomie,pierzanie si efemer,admirand ceea ce intr-o zi va fi precum un abur.Insa cei care mai ales in aceste zile,prin credinta,pasesc alaturi de Hristos in Postul Pastelui, isi amintesc ca cel care l-a ispitit pe Fiul Omului pe muntele Carantania tocmai asta i-a oferit,acest tip de putere si acest fel de imparatii: ,, Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte inalt, I-a aratat toate imparatiile lumii si stralucirea lor si I-a zis: "Toate aceste lucruri Ti le voi da Tie, daca Te vei arunca cu fata la pamant si Te vei inchina mie."(Matei 4:8-9).

Fie ca raspunsul Mantuitorului,ce a dezbracat de falsitate realitatea ce se ascundea in spatele amagitoarelor cuvinte sa ramina raspunsul oricarui credincios in fata ispitei slavei desarte: "Pleaca, Satano", i-a raspuns Isus. "Caci este scris: "Domnului Dumnezeului tau sa te inchini si numai Lui sa-I slujesti."(Matei 4:10)

[redemptor]

E bine că s-au bazat pe scrieri biblice aceşti 3 scriitori sunt mulţi teologi anglicani,protestanţi(luterani) sau reformaţi(calvini) care scriu cărţi teologice la gogoşi inspirându-se din basme şi poveşti care n-au legătură cu cele biblice.

În prealabil postat de redemptor

E bine că s-au bazat pe scrieri biblice aceşti 3 scriitori sunt mulţi teologi anglicani,protestanţi(luterani) sau reformaţi(calvini) care scriu cărţi teologice la gogoşi inspirându-se din basme şi poveşti care n-au legătură cu cele biblice.

Va multumesc pentru bunavointa dvs si ma bucur daca cumva ati gasit ceva interesant in mediocrul meu pseudo-articol.Sa-i multumiti lui Dumnezeu,tot ce-i bun de la EL vine in timp ce tot ce a fost gresit din nevrednicia mea s-a nascut.Sper ca urmatoarea postare, daca Domnul nu-si va pune pana atunci securea la radacina pacatoasei mele vieti,sa va prilejuiasca,poate,un mic moment de interes.Numai bine,Domnul cu dvs.

[tabitha]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Va multumesc pentru bunavointa dvs si ma bucur daca cumva ati gasit ceva interesant in mediocrul meu pseudo-articol.Sa-i multumiti lui Dumnezeu,tot ce-i bun de la EL vine in timp ce tot ce a fost gresit din nevrednicia mea s-a nascut.Sper ca urmatoarea postare, daca Domnul nu-si va pune pana atunci securea la radacina pacatoasei mele vieti,sa va prilejuiasca,poate,un mic moment de interes.Numai bine,Domnul cu dvs.

Dar care este sensul titlului articolului, "Din Patmos: Maranatha!" M-a intrigat inca de la inceput.

În prealabil postat de mirela.t

Dar care este sensul titlului articolului, "Din Patmos: Maranatha!" M-a intrigat inca de la inceput.

Pe insula Patmos a fost exilat apostolul Ioan si tot acolo se pare ca a primit si revelatia Apocalipsei.Maranatha este din I Corinteni 16:22 si inseamna ,,Domnul nostru vine!",o urare care este chintesenta tariei primilor crestini,credinta de nezdruncinat in intoarcerea Domnului si invingerea definitiva a raului.Acesta credinta,alaturi de alte crezuri,i-a insufletit in clipe de teroare si persecutie si prin urmare m-am gandit cumva sa redau simbolic,prin alaturarea celor doua elemente, situatia crestinismului:desi pare izgonit intr-un loc pustiu precum o insula(Patmos)el tocmai in dureri si prigoana isi va gasi taria si va primi sprijinul Domnului(revelatia Apocalipsei care transmite puternicul mesaj al infrangerii definitive a raului)si prin urmare vechiul gand de alinare si speranta(Maranatha)va rasuna iar si iar in fiecare crestin pana la Parusie.

De aceea primul articol a fost tema generala iar apoi am incercat,nu stiu cat de bine,sa ilustrez diferite aspecte ale acestei sperante ale crestinilor din timpul lui Ioan prin diferite mici portrete:Habacuc(pentru speranta) Obadia (pentru pocainta,constiinta judecatii)Naum(pentru incredere in vremuri grele cu certitudinea sprijinului lui Dumnezeu chiar si in cele mai grele timpuri).Am ales,pentru inceput,imagini ale VT pt a arata ca acesta parte a Bibliei nu trebuie nicidecum lasata la o parte ci ea contine mesaje la fel de actuale ca si atunci si este indisolubil legata de Noul Testament.In continuare m-am gandit sa merg si pe alte idei pentru a creiona si mai bine pictura de ansamblu.

Pana acum,ddpdv al temei articolelor scrise micul meu tablou metaforic arata cam asa: Domnul vine!-speranta-pocainta in fata judecatii-credinta. Este cumva o incercare de a spune povestea prin poveste a credintei tainice din fiecare suflet ce-l asteapta pe Mantuitor si implinirea Imparatiei Cerurilor. Ca de obicei incalcitul plan are sanse de clarificare doar in capatana mea apocaliptica,aiurita si visatoare,sorry :) Numai bine.

[tabitha]

Multumesc frumos pentru explicatii. Da, acum se leaga mai bine si oarecum inteleg ce ai vrut sa faci. Dar imi pare rau ca nu suntem la inaltimea "capatanii tale apocaliptice" ca altfel poate am fi comentat mai mult pe seama articolelor tale. Doamne ajuta !

În prealabil postat de mirela.t

Multumesc frumos pentru explicatii. Da, acum se leaga mai bine si oarecum inteleg ce ai vrut sa faci. Dar imi pare rau ca nu suntem la inaltimea "capatanii tale apocaliptice" ca altfel poate am fi comentat mai mult pe seama articolelor tale. Doamne ajuta !

Calitatile mele sunt fix sub nivelul prafului si nu vor fi niciodata mai sus de atat,daca este ceva bun atunci Dumnezeu are toata slava si cinstea din eternitate in eternitate.Prin urmare sper ca urmatorul episod din poveste numit ,,Cantec din paginile vechii mele Biblii:Bucuria"sa va aduca o mica bucurie :) in suflet cu ajutorul Lui.Numai bine,Doamne ajuta!

Partea I

,,Credinta nu inseamna doar o nazuinta vaga, o asteptare indefinita,ci este aceea stare a sufletului care se deschide catre viitor, este incredintarea plina de bucurie cu privire la ceea ce ni-se promite noua in Hristos.Aceasta este adevarata natura a crestinismului,natura care este nascuta din Dumnezeu si care ,,se bizuie”pe Dumnezeu”(Emil Brunner)

JD Douglas,analizand lucrarea ,,Die Freude in Neuen Testament”a lui EG Gulin,nota urmatoarele concluzii cu privire la notiunea de ,,bucurie” in analiza sa biblica: ,,Cuvintele biblice sunt: in ebraica ,,simha”,verbul ,,sameah”(care implica si manifestarea exterioara)si cuvantul mai putin folosit ,,gil”; in greaca ,,chara”(verb.chairo)si ,,agalliasis” (folosit frecvent in LXX,corespunde cu ebraicul simha)si inseamna ,,bucurie intensa”.Atat in VT cat si in NT bucuria este in mod consecvent o trasatura caracteristica a credinciosului individual si a Bisericii.Este o calitate si nu doar o emotie; este o calitate bazata pe Dumnezeu Insusi si derivata din EL (Filipeni 4:4,Rom 15:13), o calitate care caracterizeaza viata crestinului pe pamant (I Petru 1:8) si anticipeaza bucuria escatologica de a fi cu Cristos pentru totdeauna in Imparatia Cerurilor (Apocalipsa 19:7).

In Vechiul Testament bucuria este legata de ansamblul vietii nationale si religioase a lui Israel si este exprimata in special sub forma unor manifestari zgomotoase si tumultoase la sarbatori,jerfte si intronari (Deut 12:6, I Sam 18:6, I Imparati 1:39).Bucuria spontana este o caracteristica dominant a Psaltirii,unde caracterizeaza atat inchinarea colectiva (concentrate in general la Templu)cat si in adorarea personala.Isaia concepe bucuria in termini diferiti de cei rituali si el o asociaza cu plinatatea mantuirii date de Dumnezeu si de aceea(in termenii unei bucuriio cosmic)o anticipeaza cu anticiparea unei stari viitoare(Isaia 49:13, 61:10,). Ca urmare a acestui fapt in iudaismul de mai tarziu bucuria este o caracteristica a sfarsitului vremurilor.

In Noul Testament Evangheliile sinoptice redau nota de bucurie in legatura cu proclamarea sub diferite forme a vestii bune despre Imparatia lui Dumnezeu:de exemplu la nasterea Mantuitorului,la intrarea triumfala si dupa Inviere.In a patra Evanghelie Isus Insusi este cel care comunica acesta bucurie (Ioan 15:11 si 16:24)si ea devine acum rezultatul partasiei profunde dintre Biserica si Cristos (Ioan 16:22).In Faptele Apostolilor bucuria caracterizeaza viata Bisericii primare.Ea insoteste darul Duhului Sfant dat ucenicilor (FA 13:52)si relatarea convertirii neamurilor(FA 15:3).Ea caracterizeaza de asemenea cina euharistica(FA 2:46).

Apostolul Pavel foloseste termenul ,,chara”in trei moduri.In primul rand inaintarea in credinta a membrilor trupului lui Hristos si in special a acelora pe care el i-a condus la Cristos sunt un prilej de bucurie-el ii descrie in cuvintele ,,he cara hemon”(bucuria noastra in I Tes 2:19, Filipeni 2:2).In al doilea rand bucuria crestina poate fi in mod paradoxal rezultatul suferintei pentru Cristos(Col 1:24, II Cor 6:10, I Petru 4:13, Evrei 10:34)deoarece este o bucurie produsa de Domnul si nu de noi insine.In fine, bucuria este de fapt un dar de la Duhul Sfant (Gal 5:22) si de aceea este ceva dinamic si nu static.In plus ea deriva din dragoste-dragostea lui Dumnezeu si a noastra-si de aceea este strans asociata cu dragostea in lista roadelor Duhului data de Pavel.Dar,intrucat este un dar care poate fi interupt de pacat,orice credincios este chemat sa ia parte la bucuria in Cristos printr-o umblare zilnica cu EL si prin practicarea zilnica a bucuriei in cunoasterea Lui si a mantuirii Lui (I Tes 5:16, Filip 3:1 si 4:4, I Petru 1:8)”