Pe scurt din lume (stiri mai noi si mai vechi)

Daca diavolul se teme de Sfanta Cruce, poate cei care n-o doresc sunt slujitorii lui.

<<Doamne, arma asupra diavolului. Crucea Ta o ai dat noua; ca se ingrozeste si se cutremura, nesuferind a cauta spre puterea ei; ca mortii i-ai sculat si moartea o ai surpat, pentru aceasta ne inchinam ingroparii Tale si Invierii.>>
http://www.crestinortodox.ro/slujbe-...slu-72914.html


<<Deci sa stiti, cand va ataca sectarii pentru Sfanta Cruce, ei o iau numai pe cea de a doua, numai crucea suferintelor, nu si pe cea materiala. Noi o luam si pe cea dintai, ca asa a dus-o Hristos. El a dus o cruce de lemn in spate si o cruce a suferintelor in sufletul Sau, pana la moarte si moarte pe cruce.
Crucea, este biruinta, Crucea este steagul lui Hristos, Crucea este arma cu care Hristos a biruit puterile iadului si ale mortii. Deci vai si amar si blestemat si de trei ori blestemat este acela care nu se inchina cinstitei si de viata facatoarei Cruci a lui Hristos !
Indoit este omul, si indoita cruce trebuie sa poarte, cum arata Sfantul Efrem Sirul si Sfantul Chiril al Ierusalimului, care zice :
" O, crestine, nici un lucru sa nu faci, pana nu faci semnul Sfintei Cruci, cand pleci in calatorie, cand incepi lucrul, cand te duci sa inveti carte, cand esti singur si cand esti cu mai multi; pecetluieste-ti cu Sfanta Cruce fruntea ta, trupul tau, pieptul tau, inima ta, buzele tale, ochii tai, urechile tale si toate ale tale sa fie pecetluite cu semnul biruintei lui Hristos asupra iadului. Si nu te vei mai teme atunci de farmece sau descantece sau de vraji. Ca acelea se topesc de puterea Crucii, ca ceara de la fata focului si ca praful in fata vantului.
Asadar, ne-am adus aminte mai intai de simbolurile crucii, apoi de indoita cruce - cea materiala si cea spirituala.>>

http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/5scruce.htm


<<Mare este puterea crucii Tale, Doamne, că s’a înfipt in loc si lucrează în lume. Ea face din pescari Apostoli si din păgâni mucenici, ca să se roage pentru sufletele noastre.
.................................................. .................................................. ....................
Astfel, crucea îsi schimbă semnificatia infamantă, începând cu răstignirea lui Iisus si devine instrument de venerare si de acces la mântuire; pentru că nimeni nu mai poate vorbi acum de cruce si de moartea pe cruce, fara a a se gândi, mai departe, la Invierea lui Iisus după moartea pe cruce si, implicit, la învierea noastră a tuturor, cei care au făcut cele bune spre învierea vietii, iar cei care au făcut cele rele, spre învierea osândei. (In. 5: 29)>>
Parintele Gheorghe Calciu, Puterea Sfintei Cruci
http://www.sfantacruce.org/index.php?p=memoriam&item=2

Cum sa le placa Crucea? Cum sa nu-i deranjeze Crucea? Credeti ca cel rau se bucura daca ne mantuim? Doar Bunul Dumnezeu vrea sa „ne intoarcem si sa fim vii” Dumnezeu spune: „Nu vreau moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu”. (Iezechiel 33;11)

<<Crucea a mantuit neamul omenesc! Nu dreptatea lui Dumnezeu, nici minunile Sale, ci Crucea! ATUNCI CAND IISUS S-A RASTIGNIT, ATUNCI A FOST BIRUIT SATANA. MANTUITORUL TRIUMFA PE CRUCE, IAR SATANA ERA INVINS.
(Taina iubirii, Ne vorbeste Parintele Arsenie, vol.3, Editura Manastirea Sihastria, editie ingrijita de Arhimandrit Ioanichie Balan)>>


<< Ce dobandim cand ne facem semnul sfintei cruci?
Insemnandu-ne cu semnul sfintei cruci dobandim binecuvantarea lui Dumnezeu, fiindca ea a surpat peretele cel din mijloc al vrajbei dintre Dumnezeu si om (Efes. 2, 16); ea ne ocroteste impotriva bantuielilor necuratului p. 301 (Sf. Chiril al Ierusalimului, Catehezele, trad. Pr. Dr. D. Fecioru, Bucuresti, 1943-1945, Cateh. XIII, c. 36, p. 352 si IV, c. 13, p. 115), ca si impotriva multor rele sufletesti si trupesti302 (Sf. Ioan Damaschin, op. cit., p. 256).
Semnul sfintei cruci este prin el insusi o binecuvantare dumnezeiasca, iar "binecuvantarea este impartasitoare de sfintenie, care alunga relele si aduce binele" spune canonul 27 al Sfantului Vasile cel Mare.
1. Crucea ocroteste de relele trupesti. Semnul crucii a crutat de nimicire pe cei intai nascuti ai Israelului, fiindca semnul facut pe stalpii si pe pragurile usilor, pe langa care ingerul mortii a trecut fara sa bata (les. 12, 7, 27), inchipuia semnul crucii p.303 (Ibidem, p. 258). Semnul crucii era semnul care vindeca pe cei muscati de serpi, fiindca sarpele de arama ridicat in pustie de Moise, care salva pe oameni numai uitandu-se la el (Num. 31), preinchipuia semnul sfintei cruci (Ioan 3, 14).
2. Crucea alunga diavolii. Precum cainele fuge de batul cu care a fost lovit, tot asa si dracul fuge de crucea care ii aminteste ca prin ea a fost biruit p. 304 (Sf. Chiril al Ierusalimului, op. cit, Cateheza XIII, 3, p. 312). "Crucea, zice Sf. Ioan Damaschin, este pavaza, arma si semn de biruinta impotriva diavolului" p. 305 (Sf. Chiril al Ierusalimului, op. cit, Cateheza XIII, 3, p. 312); iar Biserica noastra canta: "Doamne, arma asupra diavolului crucea Ta o ai dat noua, ca se ingrozeste si se cutremura, necutezand a cauta spre puterea ei..."p. 306 (Octoihul, Fericirile din Duminica, Glas 8).
3. Semnul sfintei cruci, inchipuind insasi crucea lui Hristos, ocroteste de uneltirile necuratului. Prin acest semn s-au eliberat crestinii de sub stapanirea pagana. In anul 312 imparatul Constantin cel Mare a vazut pe cer o cruce luminoasa, pe care era scris: "in acest semn vei invinge!" Atunci el, punand acest semn pe steagurile si armatele castei sale, a iesit biruitor din lupta cu Maxentiu. Rostirea "in acest semn invingem!" se potriveste foarte bine si semnului crucii cu care noi ne inchinam; ca singura pomenirea crucii lui Hristos pune pe fuga pe vrajmasii nevazuti si ne intareste impotriva uneltirilor lor:"Nici un duh necurat nu va indrazni sa se apropie de voi, vazand pe fata voastra armele care l-au doborat, aceasta sabie sclipitoare a carei lovitura de moarte au primit-o" p. 307 (Sf. Ioan Gura de Aur, Omilia 45 la Matei, c. 4, trad. cit., vol. VII, p. 424). Multi sfinti obisnuiau sa alunge gandurile rele din cugetul lor facand numaidecat semnul crucii si tot cu semnul crucii daramau crestinii idolii si capistile lor, in timpul prigoanelor. >>
http://www.patriarhia.ro/ro/documente/catehism12.html

Credinţă şi sondaje Laurenţiu Gheorghe


Potrivit unui sondaj dat publicităţii recent, 94% dintre români cred în Dumnezeu, dar doar 42% cred că există un Dumnezeu întrupat într-o fiinţă. Cei mai mulţi, 49%, cred că divinitatea este de forma unui spirit sau o forţă a vieţii.


Majoritatea celor 94% au declarat că aparţin unei confesiuni creştine. Ceea ce ne conduce în mod evident la concluzia că mai bine de jumătate dintre cei care se declară creştini nu cred în Iisus Hristos.


Nu deţin datele exacte ale cercetării, realizate de Fundaţia Soros România în perioada 1-21 iunie 2011, ele vor fi publicate ulterior, aşa că nu doresc să fac nici o presupunere cu privire la procentul de ortodocşi care nu cred că Dumnezeu S-a întrupat într-o persoană, dar chiar şi în absenţa acestor date situaţia este foarte neliniştitoare.


A fi creştin înseamnă a crede în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi în acelaşi timp Om, Care S-a născut, a trăit, a murit şi a înviat într-un anumit moment al istoriei omenirii. Credinţa creştină nu este un set de idei, doctrine morale, metafore tulburătoare şi filosofii abstracte, ci este credinţa în Hristos, o persoană. Fără această credinţă ne putem numi oricum, dar nu creştini.


Faptul că un număr aşa de mare de români creştini nu au conştiinţa clară a acestui adevăr elementar nu face decât să ne întristeze şi să ne semnaleze lipsa cronică de catehizare care încă mai bântuie prin România după deşertul perioadei comuniste şi care acum este amplificată de avalanşa de informaţii şi doctrine care mai de care mai sofisticate prin care se încearcă diluarea mesajului creştin şi înlocuirea sa cu un mesaj difuz, susceptibil de a elimina diferenţele dintre creştinism şi celelalte religii.


Pericolul cel mai mare însă nu vine din afara spaţiului creştin, ci chiar din interiorul său. Din dorinţa de a readuce oamenii la biserică după o îndelungă absenţă, preoţii au trecut cu vederea carenţele de catehizare ale unora dintre credincioşi pornind de la premisa că odată ce vin la biserică oamenii îşi vor schimba opiniile şi vor învăţa adevărurile de credinţă. Din păcate, lucrurile nu stau întotdeauna aşa.


Creştinismul este o religie întemeiată pe revelaţie directă; ca urmare, nu este simplu de asimilat doar prin imitaţie sau doar prin studiu teoretic. Pentru creştini, ambele căi sunt necesare, nu poţi trăi creştineşte fără să cunoşti adevărul de credinţă şi nu poţi cunoaşte adevărul dacă nu îl trăieşti. Ca urmare, prezenţa credincioşilor în biserică este întotdeauna prilej de trăire şi de învăţătură explicită, care trebuie să înceapă cu lucrurile absolut elementare. Din păcate, tocmai datorită faptului că adevărurile profunde sunt elementare, există tendinţa de a trece peste ele considerându-le bine înţelese şi de a ne concentra pe elemente mai subtile sau mai specifice cultului. Pare paradoxal la prima vedere, dar credinţa în Fiul lui Dumnezeu întrupat, deşi este piatra de temelie a creştinismului este simultan şi cel mai greu lucru de explicat din creştinism. Este piatra de poticneală care i-a bulversat şi contrariat pe evrei şi mai apoi pe musulmani, ca urmare, nu este absolut niciodată redundant a reaminti credincioşilor esenţa credinţei noastre, faptul că Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat pe vremea lui Ponţiu Pilat şi a murit şi a înviat.


Faptul că oamenii nu înţeleg acest lucru nu este neapărat o dovadă a lipsei lor de credinţă, ci ne arată că este necesară multă muncă de catehizare pentru a restabili plinătatea credinţei şi a adevărului în viaţa cotidiană a credincioşilor. Acest lucru însă nu se face într-un mod mecanic, ci cu foarte multă grijă şi înţelepciune duhovnicească, astfel încât credincioşii să internalizeze adevărul de credinţă pentru ca el să ilumineze în toate aspectele vieţii lor, atât cele spirituale, cât şi cele familiale, sociale şi morale.


http://www.ziarullumina.ro/articole;...i-sondaje.html

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Laura19

Credinţă şi sondaje Laurenţiu Gheorghe
(...)


http://www.ziarullumina.ro/articole;...i-sondaje.html

Situatia aceasta nu este specifica Romaniei. Nici in restul Europei lucrurile nu stau fundamental diferit, procentul celor care cred intr-un "Dumnezeu al filosofilor", dar nu intr-un "Dumnezeu viu si personal" depasindu-l peste tot pe al celorlalti. Ani de zile, eu insumi am facut parte din aceasta larga majoritate a celor care "cred in Dumnezeu, dar nu cred in ce spune Biserica".
Eu nu as pune (si) acest lucru pe seama lipsei de catehizare, fiindca, sub acest aspect, oamenii sunt bine informati. Daca ar fi intrebati daca sunt la curent cu ceea ce crede Biserica, si anume ca Dumnezeu S-a intrupat intr-un om, majoritatea ar raspunde afirmativ. Problema este ca nu adera la acest adevar, iar cauza acestei lipse de aderenta e mai complexa decat inexistenta catehizarii. Misterul Intruparii, ca si actualizarea lui in Sfantul Sacrament este "Misterul Credintei" (mysterium fidei), care nu e pe deplin nici rational, nici i-rational, ci, dupa cum s-a spus, "a-rational". Omul modern a alunecat spre o asemenea orientare a mintii incat adera cu greu la Misterul Credintei, oricata cateheza ar face.
Parerea mea.

[sophia]

Stirile mentionate aici nu tin (numai) de credinta.
Cauzele sunt foarte complexe.
Nu le stiu intru totul.
In mare parte se vorbeste despre avort, familie, tulburari sexuale.
Nu se dau cauze si nici solutii.
Vorbim, scriem, aratam cu degetul (toti, in general), dar nu schimbam nimic.

Si problema este ca lucrurile se agraveaza, escaleaza. Unii ies pe strazi impotriva (de ex. casatorie intre homosexuali), altii pro. Si va iesi pana la urma cu revolutii.
Poate or avea rezultat bun. Dar nu se stie sigur.

Nici unii nici altii nu vin cu solutii.

O cauza o vad in medici si stiinta: de ce nu explica, de ce nu arata cauzele, de ce nu vin cu solutii, tratamente.

M-a socat cazul cu fata/baiatul acela de 17 ani care nici nu mai stie ce vrea sa fie. In astfel de cazuri medicii au gasit solutia sa pompeze cu hormoni si sa opereze. Dar sufletul? Cu ala ce facem?
Si cate efecte negative? Si de ce nu ajutam tinerii sa fie fericiti asa cum i-a facut natura.
Si ce se intampla in timpul sarcinii de ajung copiii in astfel de situatii?

In ceea ce priveste ultimul articol, cu credinta:

Cred cu tarie ca este prea putina cateheza si consultanta din partea bisericii.

Pentru mine statistica aceea spune ca exista o deruta in oameni.
Ei cred (si vor sa creada) in Dumnezeu si cei din Imparatia Sa, ca forta, ca spirit. Credinta este importanta pentru ei.
Insa ei nu pot sa vada legatura intre Dumnezeu si om. Concret.
Le lipseste o conexiune, pe care oamenii de acum 2000 ani o aveau.

Deasemenea credinta in sine este pusa in pericol de biserica. Si asa cum spune Mihnea, acest lucru se intampla si in alte confesiuni sau religii.
Pentru ca exista mai intai greselile institutiei umane a biserici (preoti, ierarhi etc.), pentru ca ea se distanteaza tot mai mult de oameni, in loc sa se apropie. In speta nu gaseste solutii concrete la probleme. Doar arata cu degetul: asta nu e voie, asta nu e crestin.

Biserica din Cer e buna, cea de pe pamant nu mai are pentru multi credibilitate. Organizare, bani, reguli, prezenta umana. Astea sunt problemele.

Si mai ales lipseste comunicarea.
Nu exista un cadru, persoane.
Preotii nu au timp si nu au ca prioritate decat slujbele. Predica o ascultam, ne ducem la biserica, ne rugam.
Dar multi dintre noi avem intrebari, nelamuriri, nevoie de "meditatii" si de ajutor concret.
Cand, unde, cum sa-l abordam pe preot?
Sa fi existat ore de catehism, de consultanta, ajutoare de preoti.
Un preot intr-o parohie, sau si mai rau. Nu este suficient.
La spovedanie nu poti sa pui intrebari, la predica nu. Trebuie un cadru special atunci.
Unii preoti, putini, ofera acest cadru. Te duci, ii gasesti in biserica, sau in casuta lor din spatele bisericii si
vorbesti cu ei. Asa era parintele Galeriu, Dumnezeu sa-l odihneasca cu sfintii.

Si ca sa vin cu ceva pozitiv:
La Sf. Liturghie de pe 1 ianuarie si mai apoi si pe 7 ianuarie, preotul a spus o rugaciune mare si frumoasa in altar. Numai atunci. In liniste (fara cantat) am ascultat toti si ne-am rugat in gand cu preotul. Uite asa ar fi bine sa fie la fiecare slujba, sa ne si rugam in liniste.
Se mai face de Rusalii (preotul si el in genunchi).
De ce doar de trei ori in an? E prea putin.
Sa ne rugam cu totii in lacrimi, in genunchi. Fara cantat, fara alte lucruri.
Sa ne rugam la Dumnezeu pentru ceea ce avem nevoie, mai ales sanatate.

Si acatistele sunt minunate. Dar vecerniile au cam disparut si ele.
Numai asa, prin rugaciuni putem sa simtim credinta si sa fim cu Dumnezeu.

Probabil ca multi vad lucrurile asa ca mine. Fiindca multi spun ca nu se duc la biserica, dar ei cred in Dumnezeu si se roaga. Inseamna ca sunt nemultumiti de comunicarea cu Dumnezeu in biserica, ceva le lipseste.

Si multi sunt speriati de interdictii si nu vad si o parte pozitiva, un sprijin in probleme, solutii.
Biserica nu trebuie sa fie un bau-bau, ci un ajutor concret, sa fie alaturi de oameni. Oamenii au frica.

[DragosP]

‘Liturghia Sfântului Vasile‘.
Se săvârșește mai mult de 3 ori pe an.
Vezi că scrie în catehism. (Am un fix cu catehismul, știu)

[sophia]

În prealabil postat de DragosP

‘Liturghia Sfântului Vasile‘.
Se săvârșește mai mult de 3 ori pe an.
Vezi că scrie în catehism. (Am un fix cu catehismul, știu)

Da, ai dreptate, este Liturghia Sf. Vasile, dar eu ma refer la rugaciunile acelea speciale. Si sunt numai alea care le-am spus eu.
Liturghia Sf.Vasile o mai fi si in alte zile, dar rugaciunile speciale nu.
Si crede-ma ca merg la slujbe.
Ah, mai este ceva. E posibil ca ele sa mai fie totusi, dar sa se citeasca doar tainic, in altar. Preotul nostru a hotarat sa le citeasca tare si bine face.

În prealabil postat de sophia

Stirile mentionate aici nu tin (numai) de credinta.
Cauzele sunt foarte complexe.
Nu le stiu intru totul.
In mare parte se vorbeste despre avort, familie, tulburari sexuale.
Nu se dau cauze si nici solutii.
Vorbim, scriem, aratam cu degetul (toti, in general), dar nu schimbam nimic.

Si problema este ca lucrurile se agraveaza, escaleaza. Unii ies pe strazi impotriva (de ex. casatorie intre homosexuali), altii pro. Si va iesi pana la urma cu revolutii.
Poate or avea rezultat bun. Dar nu se stie sigur.

Nici unii nici altii nu vin cu solutii.

O cauza o vad in medici si stiinta: de ce nu explica, de ce nu arata cauzele, de ce nu vin cu solutii, tratamente.

M-a socat cazul cu fata/baiatul acela de 17 ani care nici nu mai stie ce vrea sa fie. In astfel de cazuri medicii au gasit solutia sa pompeze cu hormoni si sa opereze. Dar sufletul? Cu ala ce facem?
Si cate efecte negative? Si de ce nu ajutam tinerii sa fie fericiti asa cum i-a facut natura.
Si ce se intampla in timpul sarcinii de ajung copiii in astfel de situatii?

In ceea ce priveste ultimul articol, cu credinta:

Cred cu tarie ca este prea putina cateheza si consultanta din partea bisericii.

Pentru mine statistica aceea spune ca exista o deruta in oameni.
Ei cred (si vor sa creada) in Dumnezeu si cei din Imparatia Sa, ca forta, ca spirit. Credinta este importanta pentru ei.
Insa ei nu pot sa vada legatura intre Dumnezeu si om. Concret.
Le lipseste o conexiune, pe care oamenii de acum 2000 ani o aveau.

Deasemenea credinta in sine este pusa in pericol de biserica. Si asa cum spune Mihnea, acest lucru se intampla si in alte confesiuni sau religii.
Pentru ca exista mai intai greselile institutiei umane a biserici (preoti, ierarhi etc.), pentru ca ea se distanteaza tot mai mult de oameni, in loc sa se apropie. In speta nu gaseste solutii concrete la probleme. Doar arata cu degetul: asta nu e voie, asta nu e crestin.

Biserica din Cer e buna, cea de pe pamant nu mai are pentru multi credibilitate. Organizare, bani, reguli, prezenta umana. Astea sunt problemele.

Si mai ales lipseste comunicarea.
Nu exista un cadru, persoane.
Preotii nu au timp si nu au ca prioritate decat slujbele. Predica o ascultam, ne ducem la biserica, ne rugam.
Dar multi dintre noi avem intrebari, nelamuriri, nevoie de "meditatii" si de ajutor concret.
Cand, unde, cum sa-l abordam pe preot?
Sa fi existat ore de catehism, de consultanta, ajutoare de preoti.
Un preot intr-o parohie, sau si mai rau. Nu este suficient.
La spovedanie nu poti sa pui intrebari, la predica nu. Trebuie un cadru special atunci.
Unii preoti, putini, ofera acest cadru. Te duci, ii gasesti in biserica, sau in casuta lor din spatele bisericii si
vorbesti cu ei. Asa era parintele Galeriu, Dumnezeu sa-l odihneasca cu sfintii.

Si ca sa vin cu ceva pozitiv:
La Sf. Liturghie de pe 1 ianuarie si mai apoi si pe 7 ianuarie, preotul a spus o rugaciune mare si frumoasa in altar. Numai atunci. In liniste (fara cantat) am ascultat toti si ne-am rugat in gand cu preotul. Uite asa ar fi bine sa fie la fiecare slujba, sa ne si rugam in liniste.
Se mai face de Rusalii (preotul si el in genunchi).
De ce doar de trei ori in an? E prea putin.
Sa ne rugam cu totii in lacrimi, in genunchi. Fara cantat, fara alte lucruri.
Sa ne rugam la Dumnezeu pentru ceea ce avem nevoie, mai ales sanatate.

Si acatistele sunt minunate. Dar vecerniile au cam disparut si ele.
Numai asa, prin rugaciuni putem sa simtim credinta si sa fim cu Dumnezeu.

Probabil ca multi vad lucrurile asa ca mine. Fiindca multi spun ca nu se duc la biserica, dar ei cred in Dumnezeu si se roaga. Inseamna ca sunt nemultumiti de comunicarea cu Dumnezeu in biserica, ceva le lipseste.

Si multi sunt speriati de interdictii si nu vad si o parte pozitiva, un sprijin in probleme, solutii.
Biserica nu trebuie sa fie un bau-bau, ci un ajutor concret, sa fie alaturi de oameni. Oamenii au frica.

Daca un copil nu vede in familie ca parintii se roaga, se inchina si se roaga dimineata (nu cu orele, atat cat se poate); se inchina si fac o scurta rugaciune inainte de a manca, se inchina cand pleaca de acasa, se inchina si se roaga seara, inainte de culcare; daca copiii nu sunt deprinsi de mici sa mearga la Biserica, sa se roage, sa fie impartasiti...Atunci cand vor creste, nu vor sti mai nimic despre Dumnezeu. Chiar si in familiile mai credincioase, tinerii, la un moment, raresc drumurile la Biserica, cu atat mai mult daca nici parintii, nici bunicii nu merg la Biserica decat la Botezul Domnului sau eventual la Invierea Domnului sau la Nasterea Domnului.

E trist, incorect si nedemn de numele de crestin sa invinuiti Biserica pentru necredinta oamenilor. NU este vinovata Biserica, sunt vinovati oamenii carora nu le pasa decat de cele materiale. La Dumnezeu, poate numai atunci cand nu mai avem alta cale. Dar nici atunci nu-i tarziu.

E pacat mare sa vorbesti de rau despre slujitorul Bisericii: preotul.
Parintele Arsenie Boca: „Daca vreti preoti buni nasteti copii crestini!”
„Dacă vezi un preot beat in șanț ridică-l și du-l acasa și a doua zi du-te și te spovedește la el, că harul nu se ia.”
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...ni-119997.html

Gasiti cuvantul Sfantului Ioan Gura de Aur, va dau mai jos cateva fragmente, restul pe pe www.razbointrucuvant.ro
“Daca ar urma sa cercetam viata mai-marilor nostri, atunci noi ar trebui sa fim hirotonitorii învatatorilor, si atunci toate s-ar rasturna pe dos picioarele sunt sus, iar capul jos. Deci, daca nu se cuvine a judeca pe frate, cu atât mai mult pe învatator. Daca tu faci ceea ce a poruncit Dumnezeu, bine faci, iar de nu faci asa, pacatuiesti. Nu cuteza deci si nici sa-ti iesi din marginile bunei-cuviinte...”
“Asadar, fiecare sa se îngrijeasca de ale sale. Daca preotul are o credinta stricata [gresita] chiar înger din cer de ar fi, tu nu te supune; iar daca învata drept, nu te uita la viata, ci la cuvintele lui. Acestea m-am vazut silit a le spune si a le cerceta cu de-amanuntul, nu doar pentru ca ma interesez atât de mult de aceia, ci fiindca ma tem pentru voi, ca nu cumva sa va pierdeti pe voi însiva prin asemenea îngâmfare, prin asemenea învinovatire”.
„Cel ce-l cinsteste pe preot, si pe Dumnezeu Il va cinsti; iar cel ce se învata a-l dispretui pe preot, cu timpul Il va dispretui si pe Dumnezeu.”
http://www.razbointrucuvant.ro/2011/...-din-banuiala/



Acum 2000 de ani oamenii aveau credinta si se jertfeau pentru ea. „Conexiunea” despre care vorbiti era data de iubirea de aproapele, era data de trairea curata, crestineasca a vietii. Acum nu ni se cere sa ne jertfim, si pentru asta: hulim, e mai comod.

Cateheza incepe din familie, in primul rand prin exemplul parintilor.

E bine sa cititi despre Sfanta Liturghie si sa nu face propuneri care sunt in afara credintei crestine ortodoxe. Cum puteti sa afirmati ca: „Deasemenea credinta in sine este pusa in pericol de biserica.”?Pai doar Biserica prin Harul lui Dumnezeu tine credinta vie.
Trebuie doar sa dati un search pe www.crestinortodox.ro , si veti gasi: Ce este Sfanta Liturghie si de ce nu se poate schimba dupa ideile fiecaruia dintre noi:
Sf. Nicolae Cabasila, Talcuirea dumnezeiestii Liturghii
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...tii-liturghii/
Parintele Dumitru Staniloae - Despre Sfanta Liturghie
http://www.crestinortodox.ro/credint...hie-69819.html
http://www.crestinortodox.ro/liturgi...tos-70672.html
http://www.crestinortodox.ro/editori...nta-88023.html
http://www.crestinortodox.ro/editori...ata-96196.html
http://www.crestinortodox.ro/diverse...ie-125156.html

Ca sa vedem cand trebuie sau de ce nu trebuie sa se citeasca de N ori/saptamana Molitvele Sfantului Vasile, ce este :”datul in aceeasi dimineata, personal, a 9 pomelnice la 9 biserici, in timpul Sfintei Liturghii aprindem 9 lumanari in noua biserici”; ce este”deschisul cartii (sau al pravilei sau al Psaltirii sau al Sfintei Evanghelii, uneori la sfarsitul Sfantului Maslu) urmata de talcuirea fragmentului de text ce cade mai intai sub ochii "credinciosului" care eventual a tinut trei zile de post negru”;care este deosebirea intre credinta si credulitate; ce este falsul misticism, si ce este „paza mintii si a inimi”: „Ortodoxia a pus un accent deosebit pe paza mintii si a inimii, pe introducerea mintii in inima, care are si acest sens de colaborare a intelectului cu simtirea".(I.P.S. Antonie Plamadeala) trebuie citit articolul:
„De ce cauta omul semne, minuni si vindecari paranormale?”
Parintele Adrian Fageteanu si Parintele Mihail Stanciu de la Manastirea Antim ne prezinta un indreptar pentru iesirea din ratacirile grele Izvorate din nestiinta si necredinta
Despre credinta si credulitate in formele eronate de evlavie
Cu toate ca majoritatea romanilor se declara crestini ortodocsi, care tin la traditia si cultura noastra stramoseasca, evlavia multora dintre ei este deviata spre forme eronate de credinta. Mai mult, exista amestecata in motivatia lor religioasa o anumita obsesie terorizanta a farmecelor si a "facaturilor" necurate, care deseori ii paralizeaza in demersul lor rational catre Dumnezeu. Relatia lor de iubire cu Dumnezeu, libera si constienta, este astfel dispretuita si chiar inlocuita cu o relatie contractuala cu El, relatie marcata pregnant de o frica de natura oculta.”
http://www.crestinortodox.ro/credint...ale-69813.html

Cum pot atrage preoții, tineri în parohie! (Campanie – suport misionar pentru preoți în rândul tinerilor)

Puteti citi marturiile acestori tineri.
In Romania gasesti cu siguranta in fiecare judet cel putin o manastire ortodoxa in adevaratul sens al cuvantului si unde se pot gasi duhovnici cu care sa vorbiti si sa va lamuriti problemele. Plus miile de carti ortodoxe care echilibreaza intr-un fel criza de duhovnici. In Romania chiar ai de unde alege daca iti doresti cu adevarat. In disapora e problema mai mare cand vine vb. de BOR.



Romania tara ortodoxa de 2000 de ani, cu atatia sfinti si martiri sa ajunga sa fie locuita plina de necredinciosi e rusine mare! Dar banuiesc ca si o tara ortodoxa poate cadea, asa cum a cazut Constantinopolul. (Doamne Fereste!)


Biserica singura nu poate sa ajute tinerii asa usor daca familia si scoala stau impotriva.