Omul este dorinta

[Ekaterina]

Am citit la Parintele Alexander Schmemann in cartea Postul cel Mare, un cuvant care mi-a placut in mod special. Facand referire la Zaheu vamesul care s-a urcat intr-un pom pentru a-L vedea pe Iisus, Parintele spune:

"Omul urmeaza dorintei sale. Se poate spune chiar ca omul este dorinta, iar acest adevar psihologic fundamental despre firea omeneasca este marturisit de Evanghelie: Unde este comoara ta, spune Hristos, acolo este si inima ta.

O dorinta puternica infrange limitarile firesti ale omului; cand cu pasiune doreste ceva, realizeaza lucruri pe care firesc nu le poate savarsi..

Fiind scund el se biruie si se transcende pe sine. Singura problema este totusi daca noi ne dorim lucrurile bune, daca puterea dorintei din noi este orientata catre scopuri bune sau daca — in cuvintele unui ateu existentialist, Jean Paul Sartre — omul este o mistuire zadarnica.

Zaheu si-a dorit lucrul bun, el a dorit sa vada si sa se apropie de Hristos. El este primul simbol al pocaintei, pentru ca pocainta incepe ca o redescoperire a naturii profunde a tuturor dorintelor; dorinta dupa Dumnezeu si dupa dreptatea Lui, dupa viata adevarata. Zaheu este scund — neinsemnat, pacatos si marginit — totusi dorinta lui a biruit peste toate acestea. El a fortat atentia lui Hristos; L-a adus pe Hristos in casa lui.

Aceasta este deci prima vestire, prima invitatie: al nostru este a dori ceea ce avem cel mai profund si adevarat in noi, a constientiza setea si foamea pentru Absolutul din noi, chiar daca stim sau nu, si care, atunci cand ne abatem de la el si parasim dorintele noastre, ne transforma, intr-adevar, intr-o mistuire zadarnica. Si daca dorim indeajuns de profund, indeajuns de puternic, Hristos va raspunde."