"Ortodoxia copilariei mele" - Arhim. Teofil Paraian

Am ales ca subiect Ortodoxia copilariei mele pentru ca am constatat ca la batranete nu mai e ca in copilarie, ca Ortodoxia de odinioara era mai ortodoxa decat cea din vremea noastra. Acum cincizeci de ani oamenii gandeau altfel decat cei de acum, iar copiii de astazi nu se mai nasc si nu-si mai traiesc copilaria in conditiile de altadata pe care le-am stiut eu, in satul in care m-am pomenit, in satul in care mi-am trait primii ani ai vietii mele. Credinta ortodoxa de odinioara era una in care se stia de o lege a lui Dumnezeu, oamenii traiau cu un sentiment al sacrului, se gandeau la Dumnezeu mai mult si-L simteau mai aproape si aveau constiinta ca si gandurile cele bune vin de la Dumnezeu.

Era mai multa buna-cuviinta. Toate acestea parca s'au ascuns cumva. Lumea de atunci stia mai bine de biserica, se gandea mai mult la Maica Domnului, la sfintii lui Dumnezeu, erau cinstitori ai oamenilor lui Dumnezeu care sunt preotii, aveau o sfiala in fata lucrurilor sfinte, iar evlavia lor nu se raporta numai la lucrurile sfinte direct, ci si la natura, de multe ori era afirmat faptul ca pe grau e obrazul lui Dumnezeu. Asa gandeau oamenii de odinioara si nu mai gandesc asa oamenii de acum.

 

Intr-o convorbire pe care am avut-o cu parintele Staniloae, parintele a afirmat ca Ortodoxia e doxologie, adica ea se revarsa in preamarirea lui Dumnezeu. Aceasta este Ortodoxia adevarata, cea care preamareste pe Dumnezeu in Treimea Persoanelor Sale, si cinsteste pe Maica Domnului si pe sfinti. Doxologia se manifesta in sfintele slujbe ale Bisericii noastre care sunt vuietul Duhului in constiinta credinciosilor. De cate ori slujim lui Dumnezeu cream o atmosfera in care Dumnezeu e prezent in constiinta noastra, Maica Domnului ne este aproape, toti sfintii sunt in atentia noastra. Ortodoxia noastra trebuie sa se manifeste neaparat in cuvant si in gand, in simtire si in viata. Daca traim asa, traim ortodox. Dar daca nu ne angajam in doxologie, nu suntem nici in Ortodoxe.

 

Dintre sfintele slujbe ale Bisericii noastre noi socotim cea mai importanta Sfanta Liturghie, desi toate sunt importante. Totusi se poate vorbi despre Sfanta Liturghie ca despre un rezumat al tuturor slujbelor, ca de o slujba pentru care ne pregatim prin celelalte slujbe. In franceza cuvantul ''Liturgie'' nu inseamna numai liturghie, ci desemneaza toata slujba Bisericii. Toata slujba Bisericii este o Liturghie inainte de Liturghia propriu-zisa, insa Sfanta Liturghie are darul de a cuprinde totul, nu numai slujbele, ci si toate sarbatorile din timpul unui an bisericesc.

Sfanta Liturghie este eticheta Ortodoxiei.

 

La Sfanta Liturghie Cinstitele Daruri ce sunt puse inainte si care preinchipuiesc mai intai Trupul si Sangele Mantuitorului se prefac in adevarat Trupul si Sangele Domnului Iisus ca sa se poata impartasi credinciosii si ca Domnul Hristos sa poata intra in alcatuirea madularelor noastre. De aceea se poate vorbi foarte bine despre Ortodoxie si Euharistie, despre Ortodoxia care traieste in Sfintele lui Hristos Taine.

 

Si daca cineva traieste Ortodoxia asa cum era ea in vremea copilariei mele, daca cineva isi revarsa sufletul in slujbele dumnezeiesti pentru preamarirea lui Dumnezeu, daca cineva ia parte la Sfanta Liturghie si traieste Ortodoxia din Liturghie, daca cineva se impartaseste cu dumnezeiestile Taine pentru a-L avea pe Mantuitorul Hristos in alcatuirea existentei sale, sigur ajunge sa simta bucuria din Ortodoxie. De aceea se poate vorbi despre Ortodoxie si bucurie. Orice crestin trebuie sa fie un om al bucuriei, caci credinta noastra ortodoxa e alcatuita in asa fel incat e pricina de bucurie, si cine nu vrea sa se bucure, tot trebuie sa se bucure pe masura credintei.

 

Si daca mergem asa inainte ne putem bucura de comorile Ortodoxiei ascunse mai ales in dumnezeiestile slujbe care sunt in asa fel alcatuite incat din ele invatam rugandu-ne si nu rugam invatand. Ele ni-L aduc pe Dumnezeu in fata noastra, in constiinta noastra. Stam de vorba cu Dumnezeu si cu sfintii Sai prin sfintele slujbe. Si toate acestea sunt avantajele Ortodoxiei, ca si care nu exista alta credinta, ca si care nu exista termen de comparatie. Ortodoxia e unica.

 

Cei care prezinta fel de fel de invataturi si de orientari crestine si necrestine nu cunosc Ortodoxia, pentru ca daca ar cunoaste, n-ar mai cauta altceva. Si noi, pentru ca o cunoastem, ramanem in Ortodoxiei si nu ne poate clinti nimeni din Ortodoxie. Dar mai este credinta ortodoxa intr'un fel: ea este una a Tainelor. Noi nu avem constiinta ca putem sa facem in asa fel incat tainele sa devina cuprinse in intregime de mintea noastra. Credinta ortodoxa este usa a Tainelor pentru ca prin ea ajungem sa primim lucrurile tainice care sunt ale credintei.

 

Daca n'ar exista taine n'ar fi trebuinta de credinta. Ori fiind vorba de taine este necesar sa avem credinta ca sa le putem primi. Despre Taine stim ca nu pot fi elucidate la masura aceea in care sa zicem ca nu mai sunt taine. Ele raman taine si dupa ce trecem din lumea aceasta, chiar daca vom cunoaste mult mai mult atunci, dar ca sa ajungem sa cunoastem in intregime Tainele credintei nu se poate. Si asta o invatam de la Sfanta Biserica, pentru ca intr'o alcatuire randuita pentru sarbatoarea Nasterii Domnului, vorbind cu Maica Domnului zicem asa: ''De Dumnezeu Nascatoare Fecioara, ceea ce ai nascut pe Mantuitorul pierdut-ai blestemul cel dintai al Evei ca Maica ai fost bunavointei Tatalui purtand in brate pe Dumnezeu-Cuvantul intrupat.'' Cand afirmam acestea ne dam seama ca este vorba de niste lucruri mai presus de intelegere si zicem mai departe: ''Taina nu sufera ispitire,'' degeaba vrei sa cercetezi taina cum a nascut Fecioara fecioara ramanand, cum a purtat in brate pe Dumnezeu-Cuvantul Intrupat, cum s'a facut pestera cer (''Taina straina vad si preamarita, cer fiind pestera''), cum a purtat Maica Domnului, in brate pe Mantuitorul devenind ''scaun de heruvimi.'' Deci ''taina nu sufera ispitire,'' degeaba scormonesti sa sti ceva ce nu poti sti. ''Ci numai cu credinta toti o slavim (taina) - si zicem catre Maica Domnului -, strigand si zicand: Negraite, Doamne, marire Tie.''

 

Asta e Ortodoxia: ne duce in fata Tainelor care raman Taine, ne da constiinta sa ne plecam cu mintea fata de cele ce nu le intelegem si pe care le primim totusi in sufletele noastre.

 

(Dupa Vestitorul Ortodoxiei, Martie 1997)

.