Filosofia naturii sau fizica stoica

Cosmologia

In criteriul pe care stoicii il indica ca fiind caracteristica reprezentarii adevarate - palpabilitatea obiectului - este exprimat materialismul naiv al stoicilor. In cosmologie stoicii pleaca de la convingerea, ca de la o axioma, ca tot ceea ce exista este material, plin de materie. Pentru stoici spatiul gol nu exista. Prin acest materialism stoicii cauta sa inlature dualismul cosmologic aristotelic. Este adevarat ca si stoicii vorbesc despre doua principii originare, unul activ si altul pasiv - energie si materie ; dar pentru stoici energia nu este ceva imaterial, ci dimpotriva, ea este cea mai fina materie. Energie si materie, forma si materie, corpul si sufletul sunt pentru stoici unul si acelasi lucru ; intreaga lume consta dintr-o substanta unitara, corporala si deci materiala.

Tot ceea ce exista trebuie sa activeze sau sa sufere ; numai in aceasta isi are o ratiune existenta. Aceasta afirmatie Zenon a preluat-o de la Platon, numai ca stoicul a simplificat-o afirmand ca totul este material. El se intoarce la teoria populara a celor patru elemente ale lui Empedocle. Problema unui al cincilea element, vestitul quinta essentia, eterul, pe care Platon l-a preluat de la pitagorei, iar Aristotel il credea intins in intreaga lume, Zenon o solutioneaza simplu prin negarea acestuia, din pricina ca acesta nu poate fi perceput cu simturile. Pentru stoici cele patru elemente nu erau ceva in sensul atomisticii si nici in sensul modern al cuvantului.

Zenon reprezinta ideea ca trei elemente sunt pasive, in timp ce al patrulea, focul, este activ. Deci, materia este constituita din doua principii : unul pasiv ce sufera actiuni, materia moarta, obisnuita, vizibila si unul activ : materia fina, vie, invizibila, creatoare, asemenea focului dotat cu ratiune, ca la Heraclit, de la care se inspira stoicii. Este focul creator elementul originar, in care-si au originea cele lalte trei si deci, indirect, toate lucrurile, si in care se vor intoarce iarasi toate lucrurile. Stoicii reprezinta si ei conceptia ca universul va fi distrus de un foc dupa care se va repeta totul. Se va intoarce si Socrate, Platon si Anytos si Meletos, care-1 vor acuza iarasi pe Socrate, intr-un cuvant totul se va intoarce asa cum a fost. Ca si Cleante, Zenon reprezenta ideea eternei reintoarceri. El a reinnoit conceptia heracliteana, dupa care lumea se afla intr-o eterna schimbare, caci ea face un drum in sus si altul in jos, intrucat intoarcerea la focul pur si etern este drumul mai nobil, drumul in sus, iar evolutia lucrurilor din aceasta este drumul ce merge in jos.

Zenon era de parere ca din foc s-a nascut aerul, din aer apa si din apa pamantul. Acesta este drumul devenirii lumii. Stoicii sunt cei mai consecventi monisti materialisti ai lumii antice. Totul isi are obarsia intr-un foc originar. La inceput in intreaga lume era foc si - dupa cum vom vedea mai departe - acest foc originar este identic cu sufletul lumii, cu divinitatea, cu principiul conducator. Din acest foc se produc toate celelalte elemente materiale si lucrurile. Doar o parte din focul originar divin ramane identic cu sine ca o putere imanenta a lumii, este Logosul. Simbolul tehnic pentru unitatea lumii este Logosul care interpatrunde totul. Dealtfel, stoicii vorbesc cand despre spirit, cand despre natura ca origine a lumii, dar mai ales despre Logos. Logosul reprezinta guvernarea universala a lumii. El este prezent ca natura si ca viata oamenilor pe care ii determina.

In fata ochilor stoicilor nu figureaza cosmosul cat mai ales o cosmogonie. Lumea este pentru ei frumoasa. Peste tot in lume Logosul creeaza ordine si armonie : nimic nu este mai frumos decat lumea. Lumea si logosul sunt una. Prin el, in el si spre el sunt toate lucrurile. Toata natura este produsa din divinitate si totul este interpatruns de aceasta, asa ca putem spune ca, din acest punct de vedere, filozofii stoici sunt cei mai consecventi panteisti ai antichitatii.

 

Cine cunoaste speculatiile fizicii si ale stiintelor naturii nu poate trece cu vederea asemanarea acestor speculatii cu acelea ale stoicilor. Pentru stoici, intregul proces al lumii se intampla dupa o necesitate absoluta si inerenta de la cea dintai producere a lucrurilor si pana la apu-nerea acestora in focul originar. In lume stapaneste "Heimarmene", destinul, ursita, legea universala, inlantuirea cea mai severa a cauzei cu efectul. Este legea cauzalitatii care guverneaza in chip absolut, este Divinitatea sau providenta.

 

N.B.