Adormirea Maicii Domnului este numita in popor si Santamaria Mare sau Santamaria. "Dupa cum se stie, de la 1 august, de la sarbatoarea numita si Macovei cap de post sau Ziua Ursului, suntem in postul Santamariei. Pe vremuri, in acest post nu se manca nimic prajit cu untdelemn, dezlegare fiind numai pentru Probajeniile de pe 6 august", a spus Marcel Lutic, etnograf la Muzeul Etnografic al Moldovei. Postul Santamariei "se tinea mai abitir ca al Craciunului", o dovada, in acest sens, fiind arderea neincetata a unei candele in aceste doua saptamani.
Ziua ajunului era numita, dupa cum a aratat Marcel Lutic, a Cercurilor Sfintei Marii: "Acum, oamenii se adunau pe langa casa si, mai ales femeile, incepeau sa povesteasca despre bunatatea si minunile Maicii Domnului.
Dupa cum arata etnograful, "de Santamarie, fetele mari isi faceau "de dragoste" cu o buruiana numita "navalnic". Purtata in san, aceasta buruiana avea, se zice, puterea magica de a aduce petitori".
De asemenea, Sfanta Maria era rugata arzator pentru prinderea hotilor si a raufacatorilor, era chemata in rugaciunile pentru sanatate si prosperitate, Maicuta Domnului fiind socotita aparatoarea tuturor celor napastuiti de soarta, dar si cea care se roaga neincetat pentru iertarea pacatelor celor adormiti, a mai mentionat Marcel Lutic.
In traditia populara, multe actiuni si gesturi umane erau interzise de-a lungul intregului an, crezandu-se ca Maica Domnului va plange, iar dracul va rade daca aceastea vor fi infaptuite. "Nu se mergea cu spatele inapoi, nu se sedea cu fundul pe masa, nu se manca pe drum, nu se arunca aiurea parul tuns", a spus Marcel Lutic.
Sarbatoarea Santamariei cuprindea multe elemente cu un pronuntat caracter agrar. Astfel, in dimineata Santamariei, femeile mergeau la biserica, iar aici imparteau "coliva" de struguri, prune si faguri de miere la cei saraci. Apoi, femeile mergeau in cimitir si tamaiau mormintele neamurilor. Taranii care aveau vii mari obisnuiau ca acum sa tocmeasca pandarii pentru pazit viile. La aceasta sarbatoare, prin unele locuri, oile erau coborate de la munte.
Tot acum, barbatii schimbau palaria cu caciula, cei care mai erau vazuti cu palarie dupa 15 august fiind ironizati, aceasta aratand si statutul de hotar intre anotimpuri al Santamariei, a mentionat Marcel Lutic. Daca in preajma zilei Sfintei Marii infloreau trandafirii, era un semn ca toamna urmeaza sa fie lunga.
In acelasi timp, de pe 15 august se deschidea, in satul traditional, precum si in lumea de azi, un important sezon al nuntilor, sezon care tinea pana la intrarea in postul Craciunului. Desi este marcata in calendar ca fiind sarbatoare, in cele mai multe locuri nu se serbeaza ca o zi onomastica, deoarece pe 15 august e Adormirea Maicii Domnului, iar cei care poarta numele Maria, Marin sarbatoresc de Santamaria Mica, pe 8 septembrie, dupa cum a mai mentionat Marcel Lutic de la Muzeul Etnografic al Moldovei.
Rugaciunile sunt auzite mai intai de Maica Domnului
De Santamarie, multi oameni pornesc in pelerinaje la manastiri, tot acum, in satul traditional se organizau targurile si iarmaroacele de toamna, se faceau pomeni pentru cei "adormiti". Perioada dintre cele doua Santamarii, numita chiar "Intre Santamarii", se considera ca este timpul optim pentru semanaturile de toamna. Acum se incheia varatul oilor la munte ("La Santamaria Mare/ Tulesc oile la vale!"), viile si livezile erau pazite cu strasnicie.
Santamaria este mentionata in folclor pentru modul in care ajuta pe cei incercati sa iasa din impas, pentru vindecarea bolilor grele, pentru inzestrarea fetelor vrednice si ascultatoare pe care le ajuta sa se casatoreasca.
In traditia populara, se spune ca rugaciunile sunt auzite mai intai de Maica Domnului, iar pe cele adevarate si vrednice i le spune lui Dumnezeu, care le va implini apoi. De asemenea, se mai spune, despre Maica Domnului, ca apare in visurile celor care au nevoie mare de ajutor si ii sfatuieste cum sa scape de necaz. Se spune ca inainte de Judecata de Apoi, Maica Domnului va da de trei ori cu un navod prin iad, iar sufletele chinuite vor iesi la suprafata si se vor mantui.
Uneori, Maica Domnului este identificata cu Luna, regina cerului instelat.
Cele doua Santamarii incadreaza calendaristic Anul Nou Biblic (1 septembrie). O parte dintre trasaturile specifice Anului Nou Biblic si ale mitului creatiei paterne a Lumii de catre Dumenzeu Tatal au fost preluate de Santamariile romanesti, purtatoare ale mitului creatiei materne a Lumii, asa cum explica etnologii.
In Moldova, indeosebi, Sfanta Maria Mare era considerata a celor "adormiti". In unele locuri aceasta zi este considerata ca fiind o zi ce marcheaza un hotar intre vara si toamna, acum se aduna ultimele plante de leac, plante care se aseaza la icoana Preacuratei.
Pentru ca era o zi de pomenire, cele mai multe pomeni se faceau cu fructe. Astfel, primii struguri sau primele prune coapte erau date de sufletul celor morti.
Oana RUSU
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.