Mi-aduc aminte că Părintele Sofronie mi-a spus odată: Atunci când le vorbeşti monahilor, cuvântul trebuie să aibă un caracter practic, concret. Iar altădată mi-a dat următorul sfat: Când te adresezi oamenilor din lume, vorbeşte-le despre rugăciune, iar când te adresezi monahilor...
Ştiţi, în copilărie se întâmplă ca părinţii să ne ducă undeva, să ne tragă după ei, iar noi nu putem să ne împotrivim. Trebuie să ne ducem acolo, apoi dincolo... Vino la mine, du-te la şcoală... Devenind maturi, credem că, în sfârşit, vom începe să ne conducem viaţa singuri