UN APARATOR AL ASISTENTEI SOCIALE: SF. VASILE CEL MARE
Un popas duhovnicesc asupra acestui sfant, chiar in vremurile noastre, cand se vorbeste asa de mult de asistenta sociala, nu ne poate fi decat folositor. Obstea crestinilor din
Luptator neinfricat pentru credinta cea adevarata si traitor al vietii neprihanite, Sfantul Vasile a fost, mai presus de orice, aparatorul saracilor, lipsitilor si bolnavilor.
Pregatit exceptional si impodobit cu alese insusiri, Sfantul Vasile a fost luat de Episcopul Eusebiu al Cesareei si asezat in treburile Bisericii ca preot si predicator al Mitropoliei Cesareei Capadociei. Cuvantarile sale au atras pe bogati, saraci si muncitori.
Dar Sfantul Vasile s-a facut cunoscut printr-o latura care tuturor trebuie sa ne fie la inima: asistenta sociala. Saracii, bolnavii, lipsitii au fost obiectivele si preocuparile acestui sfant.
In vremea lui s-a intamplat in Capadocia un mare cutremur, o indelungata seceta si o mare foamete. Cuvantarile rostite de el, in acel timp, sunt nemuritoare pana astazi. Si atunci erau saraci si bogati, suflete miloase si impietrite. Pe acestia cauta sa-i castige Sfantul Vasile, prin intelegerea evangheliei pacii, a iubirii, prin dezlegarea pungii, prin milostenie si ajutorare, fara ingenunchere si umilinta. „Foametea este cea mai grozava dintre toate nenorocirile omenesti, glasuieste Sfantul, cea mai infricosata dintre toate boalele si cea mai cruda dintre toate mortile. Ea sleieste sangele, stinge caldura naturala, consuma sanatatea, imputineaza fortele"... Foametea este un flagel social care trebuie remediat pe calea ajutorarii celui gasit in suferinta.
Mostenind de la parintii sai o mare avere, Sfantul Vasile a folosit-o numai in scopurile caritatii, a milosteniei crestine. El a ajutat pe bolnavi, pe saraci si pe lipsiti - crestini, pagani sau evrei - cu aceeasi dragoste si bunatate ca pe fiii Bisericii. Bunatatea sufleteasca si trairea milosteniei l-au ridicat pe Sfantul Vasile pe scaunul Mitropoliei Cesareei Capadociei, la anul 370, dupa moartea batranului Eusebiu. Ajuns in acel loc bisericesc, el a desavarsit opera sa de ajutorare prin infiintarea de asezaminte pentru saraci, calatori, batrani, bolnavi, orfani si leprosi, la marginea Cesareei. Chiar resedinta sa episcopala si-a mutat-o in cuprinsul asezamintelor sale de caritate sociala. Cu dreptate s-a spus ca Cesareea, in timpul Sfantului Vasile, ajunsese mai degraba un oras al asistentei sociale. Acolo, in acele asezaminte botezate „Vasiliade", fiecare boala, fiecare durere si fiecare nenorocire isi avea apartamentele sale si ingrijitorii sai speciali. Oamenii valizi de munca erau repartizati la diferite ateliere, muncind dupa puterile si priceperea lor. In fruntea fiecarei ramuri de munca era pus cate un reprezentant al Bisericii.
Opera de ajutorare a celor in nevoi, de la resedinta mitropolitana, a raspandit-o in tot cuprinsul eparhiei. Acolo unde era un hovepiscop sau protopop, a infiintat si o Casa a saracilor, precum si un mic spital pentru deservirea satelor dimprejur.
Intretinerea asezamintelor acestora de asistenta sociala, Sf. Vasile a facut-o din averile sale si ale Bisericii. Dar, la aceasta lucrare uriasa Sfantul a cautat sa trezeasca sentimentele alese, crestinesti ale bogatilor, prin aratarea ca, bogatiile sunt de la Dumnezeu, iar oamenii sunt numai administratorii lor intru ajutorarea semenilor lor. Bogatiile sunt in masura sa descuie portile Cerurilor cand, oamenii, dezbracati de egoism, de lux si de robia patimilor, inteleg sa traiasca Evanghelia iubirii si nesiliti de nimeni sa le imparta saracilor si suferinzilor. Cine nu face asa, este, dupa Sfantul Vasile, un om nedrept si lacom, un talhar public, care face nedreptate tuturor acelora a caror saracie ar putea-o alina.
Nimeni sa nu uite pe cei saraci, bolnavi si lipsiti. Asa dupa cum Sf. Vasile a infaptuit trairea caritatii crestine, sa ne silim, fiecare dintre noi, dezbracati de egoism, de patimi si lacomie sa venim in ajutorul fratilor lipsiti si nemangaiati, in masura puterilor noastre.
Frontul Plugarilor
An IV,Nr.363
pagina Bisericii, ianuarie 1948
Arhim. Dionisie Udisteanu
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.