DESPRE SFANTA TRADITIE

• « Inapoi
• Inainte »

48. Ce este Sfanta Traditie?

Sfanta Traditie sau Sf. Predanie este invatatura data de Dumnezeu prin viu grai Bisericii si din care o parte s-a fixat in scris mai tarziu. Ca si Sf. Scriptura, Sf. Traditie cuprinde Desco perirea dumnezeiasca necesara mantuirii noastre. Ea este viata Bisericii in Duhul Sfant, este curentul viu al vietii Bisericii.

49. Cand a luat nastere Sf. Traditie? Inainte de Sf. Scriptura, odata cu aceasta, sau dupa ea?

Sf. Traditie a luat nastere inainte de Sf. Scriptura. In intelepciunea Sa, Dumnezeu a voit ca adevarurile Descoperirii dumnezeiesti sa fie date intai prin viu grai, spre a fi usor intelese si primite. Daca invatatura dumnezeiasca s-ar fi dat de la inceput in scris, credinta nu s-ar fi raspandit cu aceeasi usurinta si putere ca prin viu grai, cu care e inzestrat tot omul. Credinta se dobandeste si se intareste, la cei mai multi oameni, indeosebi prin viu grai. Sf. Apostol PA VEL spune : " Credinta este din auz, iar auzul prin cuvantul lui Dumnezeu" (Rom. X, 17).

50. Cum a luat nastere Sf. Traditie?

La inceputul Bisericii, invatatura a venit de la Dumnezeu, prin Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu adevarat. Iisus Hristos era astfel invatatura si predica vie. Prin predica lor, Apostolii s-au facut si ei vestitori ai adevarului. Ei puneau la temelia credintei lor, si a acelora pe care-i converteau, aceeasi Evanghelie iesita din plinatatea cunoasterii vietii dumnezeesti de catre Iisus, cu care Apostolii petrecusera impreuna si in care traiau acum. Sf. Apostol PAVEL arata ca predica apostolica este insusi cuvantul lui Hristos, rostit prin gura Sf. Apostoli: " Cum dar vor chema (numele Aceluia) intru care n-au crezut ? Si cum vor crede (in Acela), de care n-au auzit ? Si cum vor auzi fara de propovaduitor ? Si cum vor propovadui de nu se vor trimite ?... Deci, credinta este din auz, iar auzul prin cuvantul lui Dumnezeu"(Rom. X, 14-17).

Insusi Mantuitorul a poruncit Sf. Apostoli sa propovaduiasca prin viu grai: "Drept aceea, mergand, invatati toate neamurile, botezandu-i in numele Tatalui si al Fiului si al Sf. Duh, invatandu-i sa pazeasca toate cate v-am poruncit voua (Mat. XXVIII, 19-20 ; Marcu XVI, 15; Luca IX, 2). Sf. Apostoli arata limpede, in scrierile lor, ca ei n-au scris in cartile lor, decat o mica parte din cat au primit de la invatatorul. Sf. IOAN, ucenicul prea iubit al Mantuitorului, sfarseste Evanghelia sa cu aceste cuvinte: "Sunt inca si alte multe cate a facut Iisus, care de s-ar fi scris cate una, cred ca nici in lumea aceasta n-ar incapea cartile ce s-ar fi scris" (Ioan XXI, 25). Acelasi Evanghelist IOAN, declara intr-una din Epistolele sale: " Multe avand a va scrie, n-am voit pe hartie si cu cerneala, ci nadajduiesc ca voi fi la voi si voi grai gura catre gura, ca bucuria noastra sa fie deplina"' (II loan I, 12). Mantuitorul insusi n-a lasat nimic scris si nici n-a poruncit Sfintilor Apostoli sa scrie, ci sa propovaduiasca prin viu grai.

51. Cum se numeste Traditia incredintata de-a dreptul Sf. Apostoli ?

Traditia incredintata de-a dreptul Sfintilor Apostoli poarta numele de Traditie Apostolica. Din aceasta Traditie, sau cu ajutorul ei, s-a dezvoltat Traditia bisericeasca.

52. Cum s-a dezvoltat Traditia Bisericeasca?

Sfintii Apostoli au primit Traditia de la Mantuitorul, iar Biserica a primit-o de la Sf. Apostoli , care au dat-o primilor episcopi, iar acestia, celor de dupa ei, pana azi. Traditia, zice Sf. IRINEU, a ajuns pana la noi prin supraveghere, fara a se nascoci scrieri, caci ea este o practica deplina, neprimind nici adaus, nici micsorare. Fericitul AUGUSTIN spune ca lucrurile Traditiei care se pastreaza pe intreg pamantul, au fost incredintate fie de Sf. Apostoli, fie de Sinoadele ecumenice. Ceea ce tine Biserica Universala si n-a fost stabilit prin Sinoade, ci a fost totdeauna pastrat, a fost dat prin autoritatea apostolica. Este deci o Traditie Apostolica si este o Traditie Bisericeasca, in stransa legatura una cu alta si intregindu-se una pe alta. Semnul adevaratei Traditii este neintreruperea. "Marii (teologi) ai lumii, zice AUGUSTIN, au tinut ce au gasit in Biserica. Ce au invatat de la inaintasii lor, au invatat si ei pe altii. Ce au primit de la parinti, aceea au dat fiilor. De aceea trebuie crezut numai acel adevar de credinta care nu se departeaza intru nimic de Traditia Apostolica si Bisericeasca ."

53. Ce legatura este intre Sf. Scriptura si Sf. Traditie?

Sf. Scriptura e rodul Sf. Duh, crescut in pomul Traditiei. Sf. Scriptura e punerea in scris numai a unei parti din toata invatatura data de Mantuitorul prin viu grai, adica din Traditie. Astfel, intre ele e o legatura atat de stransa, incat cu greu s-ar putea face o deosebire intre cuprinsul uneia si al celeilalte. Marturiile lor se sprijina unele pe altele si amandoua alcatuiesc comoara unuia si aceluiasi asezamant dumnezeiesc si omenesc: Biserica.

Sf. Traditie intregeste Sf. Scriptura prin talcuirea adevarata. Numai talcuirea data de Sf. Traditie este adevarata, adica profetica si apostolica si primita de Biserica, pentru textul Sf. Scripturi. In al doilea rand, trebuie sa ne servim de Traditie, pentru ca nu toate pot fi luate din dumnezeiasca Scriptura. Sf. Apostoli ne-au dat unele lucruri in Scriptura, altele in Traditie.

La textul din Sf. Apostol PAVEL: "Asa dar, fratilor, stati si tineti predaniile pe care le-ati invatat fie prin cuvantul, fie prin epistola noastra" (II Tes. II, 15), Sf. IOAN GURA-DE AUR da aceasta talcuire: "De aici e limpede ca (Apostolul) nu le-a dat toate in scris, ci multe pe cale nescrisa. Si cele scrise si cele nescrise, sunt deopotriva vrednice de credinta, incat socotim Traditia Bisericii vrednica de crezare. E Traditia, nu cerceta mai mult".

54. Sf. Traditie apartine credinciosului in parte, sau Bisericii intregi ?

Ca viata in Duhul Sfant, Sf. Traditie apartine intregii Biserici. Credinciosul si-o insuseste in masura in care vietueste in Biserica, adica pastreaza in el Duhul Sfant. Asa ne-o spune Sf. Scriptura, asa ne-o spun si Sf. Parinti. Sf. Apostol PAVEL declara : "Au nu stiti ca sunteti casa lui Dumnezeu si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste intru voi ? Daca strica cineva casa lui Dumnezeu, pe acela il va strica Dumnezeu. Caci casa lui Dumnezeu sfanta este, care sunteti voi" (I Cor. III, 16,17). Cine strica Duhul lui Dumnezeu, acela nu se afla in Sf. Traditie. Sf. IRINEU, la randu-i ne invata : "Duhul este chezasia nestricaciunii, intarirea credintei noastre, scara de inaltare la Dumnezeu. Unde este Biserica, acolo e si Duhul lui Dumnezeu. Unde e Duhul lui Dumnezeu acolo e si Biserica si plinatatea harului. Iar duhul este adevarul". Ereticii nefiind in Traditie, nu sunt nici in Biserica, si, dimpotriva, nefiind in Biserica, nu sunt nici in Traditie; ei nu traiesc in curentul viu al Duhului lui Dumnezeu.

55. Ce legatura este intre Biserica si Sf. Traditie ?

Biserica pastreaza Traditia, iar Traditia uneste si intareste Biserica. Dupa moartea ultimului Apostol, viata in Duhul nu s-a imputinat, caci Mantuitorul fagaduise Apostolilor si urmasilor acestora ca va fi cu ei pana la sfarsitul veacurilor si Duhul Sfant ii va ajuta sa inteleaga tot adevarul si sa-l apere intreg. De aceea Sf. Traditie s-a numit si tinerea de minte vie a Bisericii. Traditia fiind viata Bisericii, Biserica e spatiul Traditiei.

56. Care e rolul Bisericii fata de Descoperirea dumnezeiasca si deci si fata de Sf. Traditie?

Biserica e pazitoarea, talcuitoarea si propovaduitoarea fara gres a Descoperirii dumnezeiesti si prin aceasta, si a Traditiei. Ea pastreaza si sustine unitatea si identitatea credintei. Sf. IRINEU ne da amanunte pretioase in aceasta privinta: "Biserica, zice el, dupa ce a primit, cum am spus, aceasta propovaduire si aceasta credinta, macar ca e raspandita in toata lumea, le pastreaza cu grija, ca si cum ar locui intr-o singura casa. De asemeni, ea crede Apostolilor si ucenicilor acestora, ca si cum ar avea un singur suflet si aceeasi inima. Ea predica acestea in armonie cu Apostolii, invata si transmite ca si cum ar avea o singura gura. Desi in lume limbile sunt deosebite, puterea Traditiei e una si aceeasi. Dupa cum soarele zidirea lui Dumnezeu, e unul si acelasi in toata lumea, tot asa si propovaduirea adevarului se arata pretutindeni si lumineaza pe toti oamenii, care vor sa vina la cunostinta adevarului. Nici cel tare in cuvant dintre Intaistatatorii Bisericilor nu va spune altceva, decat aceste invataturi, caci nimeni nu este peste invatatorul sau (Matei X, 24; Luca VI, 40), nici cel slab in cuvant nu va imputina Traditia. Credinta fiind una si aceeasi, nici cel care e in stare sa vorbeasca mult despre ea nu o sporeste, nici cel care vorbeste mai putin nu o imputineaza. Orice Biserica poate marturisi ca Traditia Apostolilor se arata in toata lumea. Prin episcopii asezati de catre Apostoli si urmasii acestora, Traditia se infatiseaza ca universala si neintrerupta.

CLEMENT ROMANUL, care a cunoscut personal pe Sf. Apostoli Petru si Pavel, "avea Traditia in fata ochilor. Cu ocazia neintelegerilor din Biserica de la Corint, el a innoit credinta si Traditia pe care le primise de curand de la Apostoli. Sf. POLICARP e un exemplu viu al Traditiei pe care a primit-o de la Apostoli, care l-au facut episcop in Smirna si care a avut legaturi cu multi dintre cei care au vazut pe Hristos. El a propovaduit totdeauna lucrurile pe care le-a invatat de la Apostoli. Biserica e un tezaur bogat, in care Apostolii au adunat toate cele ale adevarului si din care oricine poate sa-si ia bautura vietii.

57. Unde se afla cuprinsa Sf. Traditie?

Sf. Traditie se afla cuprinsa in:

1. Definitiile Sinoadelor ecumenice, in frunte cu Simbolul Credintei alcatuit la Sinoadele de la Niceea (325) si Constantinopol (381);

2. Scrierile Sf. Parinti;

3. Cartile de slujba ale Bisericii.

58. Traditia e schimbatoare sau neschimbatoare ?

Aluatul imparatiei lui Dumnezeu e amestecat cu framantatura omeneasca si ce e neschimbator sta la un loc cu ce e schimbator si trecator. Pazind ce trebuie, Biserica ramane deapururi aceeasi si viata ei in Duhul nu cunoaste adaogire sau micsorare. Traditia, fiind curentul de viata al Bisericii, sta in stransa legatura cu valorile si nazuintele spre desavarsire ale credin- ciosilor.

Credinta si morala crestina sunt neschimbatoare ca roade ale Descoperirii dumnnezeiesti, iar Biserica a lucrat continuu pentru desavarsirea sufleteasca a credinciosilor, asa cum ne-o dovedeste istoria Bisericii inca de la aparitia crestinismului. Prin urmare, "Traditia", in intelesul crestin, nu inseamna incremenire in forme moarte omenesti, ci numai pastrarea nestricata a adevarului Descoperirii dumnezeiesti, izvor nesecat de desavarsire.

59. In ce inteles, anume, se poate vorbi despre progresul Sf. Traditii?

Progresul Sf. Traditii, inseamna dezvoltarea si aprofundarea acesteia. "Progresul pentru fiecare lucru, zice : VINCENTIU DE LERIN, inseamna dezvoltarea acestui lucru din sine insosi. E cazul cu inteligenta, cu stiinta, cu intelepciunea; fiecare din acestea se dezvolta, numai in felul propriu. In cazul religiei, dogma se poate dezvolta numai in ea insasi, in acelasi inteles, in aceeasi ideie. Religia, poate imita felul de dezvoltare al corpurilor, care desi cu inaintarea anilor, isi dezvolta functiunile, ele raman, totusi, ceea ce erau. Se poate adauga forma, infatisare, distinctie, totusi firea fiecarui gen ramane aceeasi".

Prin dezvoltarea si aprofundarea Traditiei, deci, noi capatam o intelegere din ce in ce mai limpede a invataturilor descoperite de Dumnezeu. Aceste invataturi ajung a fi formulate de Sinoadele ecumenice si de Biserica in "Dogme", in scurte formule de credinta, propovaduite in Biserica spre mantuirea noastra.

60. Ce conditie se cere pentru ca un adevar de credinta sa fie formulat in Dogma ?

Adevarul de credinta trebuie sa fie cuprins in Descoperirea dumnezeiasca, adica in Sf. Scriptura si in Sf. Traditie.

61. Cand Sinoadele ecumenice nu se mai aduna, cum deosebim invatatura adevarata de cea mincinoasa ?

De la ultimul Sinod ecumenic (787) pana astazi, oamenii invatati ai Bisericii Ortodoxe au cercetat cu atentie Sf. Scriptura si Sf. Traditie si au scos din ele invataturile folositoare si ade- varate pe care totdeauna le-au infatisat, in opozitie cu cele mincinoase. Aceste invataturi adevarate au fost, apoi, aprobate in cea mai mare parte de Sinoadele Bisericilor Ortodoxe care le-au formulat in Marturisiri de Credinta, calauze vrednice de toata increderea. In clipele grele ale vietii Bisericii, Sinoadele a toata Ortodoxia sunt crainicii adevarului dumnezeiesc. Cand imprejurari deosebite impiedeca adunarea unor astfel de Sinoade, este de ajuns consimtirea tuturor Bisericilor Ortodoxe, la primirea unui adevar de credinta, sau de viata, pe temeiul sigur al Sf. Scripturi si al Sf. Traditii.

62. Care e datoria noastra principala fata de Sfanta Traditie ?

Sa pastram cu sfintenie si neatins cuprinsul ei la fel cu acela al Sf. Scripturi, asa cum au facut Parintii din cele mai vechi timpuri. Iata sfatul Sf. VASILIE CEL MARE in aceasta privinta: "Unele dintre dogmele si propovaduirile pastrate de Biserica le avem din invatatura scrisa, pe altele insa, le-am primit din Traditia Apostolilor, transmise in taina. Amandoua aceste categorii au aceeasi autoritate pentru evlavie. Nimeni nu va spune cuvant impotriva acestora, pentru ca nimeni nu cunoaste cat de cat asezamintele bisericesti. Daca am incerca sa inlaturam obiceiurile nescrise, ca neavand mare importanta, nu ne-am da seama ca am pagubi Evanghelia in partile ei principale; mai mult, am restrange propovaduirea la numele ei gol. De pilda, (ca sa pomenesc lucrul cel dintai si foarte obstesc), cine a invatat prin scris, ca acei care nadajduiesc in numele Domnului nostru Iisus Hristos, sa se insemne cu semnul crucii? Ce scriere ne-a invatat sa ne intoarcem spre Rasarit atunci cand ne rugam ? Ce sfant ne-a lasat in scris cuvintele de chemarea Sf. Duh pentru prefacerea painii Euharistiei si a Paharului binecuvantarii ? Nu ne multumim cu cele pe care le mentioneaza Apostolul sau Evanghelia, ci spunem unele lucruri inainte, altele pe urma, ca avand mare putere pentru taina si pe care le luam din invatatura nescrisa. Noi binecuvantam apa Botezului si untdelemnul Ungerii, ba inca si pe cel ce se boteaza. Din ce scrieri ? Nu din Traditia tacuta si tainica ? Ce cuvant scris ne-a invatat ungerea insasi cu untdelemn? Iar cufundarea omului de trei ori, de unde este? Celelalte cate sunt in legatura cu Botezul, lepadarea de satana si de ingerii lui, din ce scriere sunt ? Nu sunt, oare, din aceasta invatatura pe care Parintii nostri au pastrat-o sub tacere, fara iscodire, ca unii care invatasera bine acel lucru: pastrarea in tacere a maretiei sfinte a Tainelor ?La fel Apostolii si Parintii care au stabilit la inceput cele in legatura cu Biserica, au pastrat taina lor in ascuns si in tacere demnitatea lor...". Iar Sf. IOAN DAMASCHIN, zice - "in Sf. Scriptura, nu se pomenesc cele intamplate la moartea Sfintei Nascatoarei de Dumnezeu Maria. Dar acestea se istorisesc in cea mai veche si adevarata Traditie, care ne spune ca in momentul slavitei ei adormiri, toti Sfintii Apostoli, care colindau lumea in vederea mantuirii, s-au adunat la Ierusalim venind prin vazduh. Aici ei au avut o viziune cu ingeri si au ascultat melodia dumnezeiasca a puterilor ceresti etc."

Botezarea copiilor mici e o traditie apostolica. Aceste lucruri se stiu prin grija aleasa si evlavia calda cu care le-a pastrat Sf. Traditie si pe care, la randul nostru, se cuvine sa le pazim cu aceeasi grija si evlavie spre a le da mai departe celor ce vor veni dupa noi.

63. Care sunt conditiile sau semnele adevaratei Traditii?

Iata cum lamureste VINCENTIU DE LERIN aceste semne: "In Biserica Universala trebuie mare grija, ca acel lucru sa-l tinem, care a fost crezut pretutindeni, totdeauna» de toti... Lucrul acesta va fi asa, daca urmam universalitatea, vechimea si consensul. Vom urma universalitatea in chipul acesta, anume, daca marturisim ca singura aceasta credinta este adevarata, pe care intreaga Biserica o marturiseste pe pamant» Vom urma vechimea daca nu ne departam deloc de acele intelesuri, pe care se stie ca le-au practicat sfintii inaintasi si Parintii nostri. Vom urma si consensul, daca chiar in vechime, tinem definitiile si parerile tuturor sau aproape ale tuturor preotilor si invatatorilor deopotriva". Traditia trebuie sa vina de la Apostoli. Asa intelegem vechimea ei. Ea trebuie sa fi fost totdeauna si pretutindeni in Biserica, fara schimbare.

64, Prin ce mijloace statorniceste Biserica adevarurile de credinta dezvoltate de-a lungul Traditiei ?

Biserica statorniceste aceste adevaruri prin hotararile (canoanele) Sinoadelor ecumenice si prin Cartile simbolice. Definitiile date de Sinoadele ecumenice ies dintr-un material bogat

framantat de Traditie, zeci sau sute de ani, pana in momentul cand Biserica, prin imputernicitii ei oficiali, desprinde cu ajutorul Duhului Sfant, adevarul din dezbateri, ca aurul in cuptor, si-l infatiseaza in definitii sau formule care devin obligatorii pentru toti credinciosii. Pentru Biserica Ortodoxa sunt obligatorii definitiile celor sapte Sinoade ecumenice: I la Niceea (325), II la Constantinopol (381), III la Efes (431), IV la Calcedon (451), V la Constantinopol (553), VI la Constantinopol (Trulan: 681), VII la Niceea (787). Cartile simbolice sau Marturisirile de credinta au aparut in Biserica Ortodoxa din cauza intreruperii Sinoadelor ecumenice de la 787 incoace. Marturisirile de credinta lamuresc intrebarile noi care s-au ivit in viata Bisericii si le desleaga cu ajutorul Sf. Scripturi si al hotararilor Sinoadelor ecumenice sau locale, in duhul celei mai curate Traditii. Asemenea Marturisiri de credinta sunt: aceea a Mitropolitului PETRU MOVILA, numita "Marturisirea Ortodoxa", inchegata si formulata definitiv la Sinodul de la Iasi (1642); "Marturisirea Patriarhului Dosoftei", care se numeste si "Pavaza Ortodoxiei" si care e tot una cu "Marturisirea Patriarhilor Ortodocsi" ; ea e, de fapt, lucrarea Sinodului de la Ierusalim din 1672; "Marturisirea lui Mitrofan Critopuios" si altele .

Pentru importanta, rasunetul si neintrerupta ei actualitate fata de papalitate, merita sa fie trecuta in randul Marturisirilor de Credinta si "Enciclica Patriarhilor Ortodocsi" de la 1848 .

65. Ce este un sinod ecumenic?

Un sinod ecumenic este adunarea conducatorilor legitimi ai intregii Biserici dreptcredincioase, pentru statornicirea, limpezirea si intarirea invataturilor si normelor de viata ale Bisericii.

66. Care este originea tinerii Sinoadelor ecumenice?

Originea tinerii Sinoadelor ecumenice se ridica pana la Sf. Apostoli, care au tinut un Sinod la Ierusalim in anul 50, unde lucrand sub paza si impreuna-lucrarea Sfantului Duh (Fapte XV, 28), au luat hotarari de credinta si reguli de viata crestina cu putere si obligatie pentru toti credinciosii, asa cum se vede in Faptele Apostolilor (XV, 1-29).

67. Pe cine infatisau Sf. Apostoli adunati in Sinod ?

Ei infatisau pe insusi Domnul Iisus Hristos, Capul nevazut al Bisericii, asa cum ni se spune in cuvintele: " Cel ce va asculta pe voi, pe Mine Ma asculta si cine se leapada de voi, de Mine se leapada; iar cel ce se leapada de Mine, se leapada de Cel ce M-a trimis pe Mine (Luca X, 16). Ca trimisi ai Domnului Iisus Hristos, Apostolii lucrau sub obladuirea Sf. Duh, cum ne adevereste Sf. Scriptura: "Si eu voi ruga pe Tatal si alt Mangaietor va da voua, ca sa ramana cu voi in veac, Duhul adevarului, pe care lumea nu-l poate primi, ca nu-L vede pre El, nici il cunoaste pre El; voi il cunoasteti, caci cu voi petrece si intru voi va fi" (Ioan XIV, 16, 17).

68. Cui a incredintat Mantuitorul conducerea Bisericii dupa inaltarea Sa la Cer ?

Dupa inaltarea Sa la cer, Mantuitorul a incredintat conducerea Bisericii Sale Sfintilor Apostoli, asa cum spune El insusi: "Precum M-ai trimis pe Mine in lume si Eu i-am trimis pe ei in lume" (Ioan XVII, 18). "Si apropiindu-se de Iisus, le-a grait lor zicand: "datu-M-s-a toata puterea in cer si pe pamant. Drept aceea mergand invatati toate neamurile, botezandu-i pe ei in numele Tatalui si al Fiului si al Sf. Duh, invatandu-i pre dansii sa pazeasca toate cate am poruncit voua; si iata Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacurilor" (Matei XXVIII, 18-20). Cand li se arata, in ziua invierii, Mantuitorul spune Apostolilor: " Pace voua precum M-a trimis pe Mine Tatal si Eu va trimit pe voi; si acestea zicand a suflat si a zis lor: "Luati Duh Sfant, carora le veti ierta pacatele, li se vor ierta si carora le veti tine, vor fi tinute" (Ioan XX, 21-23).

69. Ce fel de puteri a dat Mantuitorul Apostolilor si urmasilor lor in Biserica?

Mantuitorul a dat Apostolilor puterea de a invata, adica de a propovadui adevarul Cuvantului lui Dumnezeu, puterea de a sfinti, adica de a imparti credinciosilor harul lui Dumnezeu si puterea de a conduce, adica de a pastori, a povatui si a judeca pe crestini, asa cum putem vedea din Sf. Evanghelii (Matei XXVIII, 18-20; Ioan XX, 21; Luca IX, 1-2).

70. Sf. Apostoli au folosit aceasta intreita putere, fiecare in parte, sau in unire si conlucrare?

Fiecare Apostol folosea aceasta putere asupra credinciosilor sai, insa cu respectarea credincioasa a cuvantului Domnului, de a pastra impreuna cu ceilalti Apostoli "unirea Duhului intru legatura pacii" (Efes. IV, 3). Cand a fost vorba de o hotarare de credinta, asupra careia se ivisera neintelegeri intre crestinii din Antiohia, atunci, puterea de a invata nu s-a mai practicat de un singur Apostol, ci de catre adunarea tuturor Apostolilor, adica de Sinodul Apostolic de la Ierusalim. Acest Sinod arata ca insisi Sf. Apostoli, desi intariti cu puterea data de Domnul fiecaruia dintre ei, totusi, in momente insemnate, nu foloseau se- parat aceasta putere, ci in impreuna-lucrare frateasca, cu ajutorul Sf. Duh. Prin urmare, daca Domnul Iisus Hristos a dat fiecarui Apostol puterea de a-si conduce Biserica, in schimb puterea cea mai inalta de conducere a intregii Biserici a dat-o Adunarii, adica Sinodului Apostolilor, dupa cuvintele Mantuitorului: "Unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor" (Matei XVIII, 20).

71. Pe cine au lasat Sf. Apostoli ca urmasi ai lor, la conducerea Bisericii vazute?

Sf. Apostoli au lasat, dupa porunca Domnului, ca urmasi la conducerea Bisericii vazute, pe episcopi, carora le-au dat aceasta autoritate, impartasindu-le harul Sf. Duh, prin punerea mainilor, adica prin hirotonie. Despre aceasta ne incredinteaza atat Sf. Scriptura cat si Sf. Traditie.

Sf. Apostol PAVEL, asezand ca episcopi pe Tit in Creta si pe Timotei in Efes, le da invataturi si sfaturi cum sa-si conduca credinciosii. El scrie lui Timotei: "Nu fii nebagator de seama de darul ce este intru tine, care ti s-a dat prin proorocie, cu punerea mainilor preotiei. De acestea sa gandesti, intru acestea fii, ca propasirea ta sa fie aratata intru toti. Pazestete pre tine insuti si invatatura, si ramai intru acestea. Ca acestea facand, si pre tine te vei mintui si pre cei ce te vor asculta" (I Tim. IV, 14-16). Iar despre hirotonia preotilor, spune aceluiasi Timotei: " Mainile degrab sa nu-ti pui pe nimeni, nici te face partas in pacate straine. Pre tine curat te pazeste" (I Tim. V, 22).

Mantuitorul a incredintat, deci conducerea Bisericii Sale vazute Apostolilor, prin insuflarea Duhului Sfant, iar acestia au incredintate episcopilor, impartasindu-le harul Sf. Duh prin hiro- tonie. Prin urmare, cine asculta de episcopii hirotoniti dupa randuiala canonica a Bisericii, asculta de Sf. Apostoli, adica de Domnul Iisus Hristos, iar cine se leapada de episcopii legitimi, se leapada de Sf. Apostoli, adica de Domnul Iisus Hristos, dupa insisi cuvintele Mantuitorului. Sf. IGNATIE purtatorul de Dumnezeu si Sf. CIPRIAN sustin ca ascultarea de episcopi este ascultarea de Iisus Hristos, ca in Biserica nu se poate face nimic fara episcopi si ca nu exista Biserica fara episcopi, preoti si diaconi.

72. Cum foloseau episcopii intreita putere data lor de Sfintii Apostoli?

Dupa pilda Sf. Apostoli, fiecare episcop lucreaza singur cu puterea ce i-a fost data asupra celor incredintati spre pastorire, pastrand cu grija, asemenea Sf. Apostoli, "unirea Duhului intru legatura pacii", cu ceilalti episcopi. Cand insa se iveste nevoia de a talcui sau a limpezi un adevar de credinta, sau de a statornici o regula de viata, care intereseaza intreaga Biserica, puterea de conducere nu se mai practica de un singur episcop, ci de Adunarea tuturor episcopilor, adica de Sinodul ecumenic, asa cum puterea cea mai inalta apostolica s-a practicat prin Sinodul de la Ierusalim. Istoria celor sapte Sinoade ecumenice sta marturie ca autoritatea cea mai inalta in Biserica este Sinodul ecumenic.

73. Sinodul ecumenic are puterea de a statornici invataturi noi de credinta ?

Sinodul ecumenic nu face decat sa lamureasca si sa statorniceasca cand nevoia o cere - un adevar descoperit de Domnul si care se gaseste nedezvoltat in Sf. Scriptura, sau in Sf. Traditie. El poate statornici, de asemeni, reguli de viata pentru intreaga Biserica.

74. Ce conditie trebuie sa indeplineasca o invatatura de credinta, statornicita de un Sinod ecumenic, ca ea sa aiba putere obligatorie pentru toti crestinii?

Aceste conditii sunt:

1. Ca acea invatatura de credinta sa fie cuprinsa mai mult sau mai putin lamurit in propovaduirea Domnului Iisus Hristos, adica sa se afle in Sf. Scriptura, sau in Sf. Traditie.

2. Ca lamurirea si statornicirea invataturii sa se faca de catre un Sinod ecumenic, care lucreaza cu ajutorul Duhului Sfant si reprezinta cu adevarat Biserica.

Cea mai desavarsita statornicire sau formulare scurta a credintei crestine este Simbolul de credinta.

• « Inapoi
• Inainte »