Biserica Greceasca Buna Vestire din Braila

In Istria, ce a constituit unul dintre cele mai dezvoltate orase ale Scitiei Mici si unul dintre cele mai mari centre ale lumii elenistice, au fost construite porturi fluviale pe bratele Dunarii pentru usurarea schimburilor comerciale din jurul Deltei. Unul dintre cele mai importante porturi fluviale a fost Prohila (Braila de astazi), unde se aduna graul acestei regiuni fertile. Asezarea privilegiata a Prohilei pe malul stang al Dunarii la o distanta mica de gurile lui de varsare, a ajutat-o sa se dezvolte foarte repede.

                            Biserica greceasca din Braila

Informatiile in legatura cu viata orasului ne lipsesc pana in anul 1350, cand pentru prima data este amintit in lucrarea geografica spaniola Libro del conoscimento, sub numele de Drinago, in timp ce cu numele de astazi se aminteste intr-un permis de transport si comert, ce a fost eliberat negustorilor din Brasov la 20 Ianuarie 1368 de catre voievodul Tarii Romanesti, Vladislav I. Prosperitatea Brailei este comentata de catre calatorii straini, precum germanul Hans Schiltberger in anul 1420, sau de catre francezul Walerand de Wawrin in 1445 precum si in harta spaniolului Diego Homen din anul 1561.

Orasul este amintit si de catre hronograful bizantin Laonicos Halcocondilis, cand prezinta campania sultanului Mohamed din 1462 impotriva voievodului Tarii Romanesti, Vlad Tepes. Acesta ne marturiseste cum a fost atunci arsa ca pedeapsa "Braila, orasul Dacilor, unde acestia fac cel mai mare comert dintre toate orasele tarii". Braila a fost ocupata de catre turci la 1554, care pentru a pazi orasul au construit imediat o fortareata puternica, ce domina portul si fluviul. Prin noul ei rol, ca important centru al turcilor pe Dunare ce oferea posibilitatea unei comunicari rapide cu Constantinopolul prin intermediul fluviului si al marii, Braila a devenit un refugiu sigur al voievozilor romani ce isi pierdeau tronul. In Braila cu ajutorul turcilor au fost reglementate multe chestiuni ce aveau legaturi cu curtea Tarii Romanesti.
 

                            Biserica greceasca din Braila

In timpul stapanirii turcesti, isi avea resedinta in Braila mitropolia Proilavei (a Brailei) ce tinea de Patriarhia Ecumenica. [Nu se cunoaste data exacta cand s-a infiintat aceasta mitropolie, insa catre sfarsitul secolului al XV-lea o intalnim intr-o lista a Patriarhiei Ecumenice, unde ocupa in randul mitropoliilor locul 55. Aceasta ne da dreptul sa asezam infiintarea mitropoliei Proilavei inainte de 1500. (Vezi D. Russo, Studii istorice greco-romane, voi. 1, Bucuresti, 1939, p. 248.]

Sub jurisdictia mitropoliei Proilavei [Braila, grecizata a devenit Proilava (dupa cum semneaza mitropolitii cunoscuti mai vechi) si mai tarziu Proilavo, dar se intalneste si ca Proilavia. O traditie spune cum ca Braila ar fi fost numele unui pescar crestin, dintre primii care au venit si s-au asezat in acel loc, iar dupa alta, numele ar fi fost al unui turc Ibrail care la vremea aceea ar fi stapanit toata regiunea. (Vezi D. Russo, op.cit, p. 253-254)] intrau toate regiunile invecinate ce erau sub stapanirea turcilor [Jurisdictia mitropoliei Proilavei era mare si cuprindea crestinii din regiunile Dunarii de Jos (Turnu, Giurgiu, Braila, Ismail, Chilia), a Nistrului (Cetatea Alba, Tighina sau Bender), cuprinzand si Causani si Hotin. Cuprindea de asemenea, si pe crestinii Dobrogei, pe cei din stanga Nistrului, si ai Ucrainei, a hanului tatarilor, deci si dincolo de Bug. (Vezi Constantin C. Giurescu, op.cit., p. 141. Braila. Monografie, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1980, p. 61.)]. Toti ierarhii mitropoliei pana la desfiintarea ei in 1829 erau greci. Biserica mitropoliei din Braila avea ca hram pe Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil si era construita pe malul Dunarii unde a functionat pana la 1846, cand a fost parasita iar mai tarziu demolata. Icoanele si sfintele vase au fost transferate la biserica Sfantului Spiridon, care si aceasta la randul ei a fost daramata in 1963. In urma tratatului de la Adrianopol (2/14 Septembrie 1829) ce a urmat razboiului ruso-turc (1828-1829), Braila a fost restituita Tarii Romanesti, fapt ce a condus la dezvoltarea rapida a orasului. Prin eliberarea comertului pe Dunare si pe Marea Neagra, dupa cum s-a hotarat atunci, in cativa ani a devenit cel mai mare port din regiune. In timpul razboiului din 1829, orasul a fost distrus cu desavarsire si astfel in anul 1835 a fost creat un nou plan de sistematizare avand ca model orasul Odesa. Strazile au fost proiectate sa porneasca din port radial pana in centrul orasului, urmand planul geometric al fortificatiilor turcesti, ce au fost daramate pentru a nu mai putea fi folosite ca fortareata intr-un eventual razboi [In anul 1829, geamia din centrul orasului (aproape de biserica greaca) a fost transformata in biserica avand ca hram pe Arhanghelul Mihail in cinstea Marelui Duce Mihail Pavlovici.]. Dezvoltarea rapida a Brailei a fost atat de impresionanta incat a devenit exemplu pentru toata regiunea Dunarii de Jos.
         
Elementul grecesc a existat si inainte de 1829 insa, prin conditiile favorabile practicarii comertului, numarul grecilor s-a marit in general cu emigranti din insulele ionice, care aveau cetatenie engleza si gaseau usor de lucru. Primul grec ce a investit pe scara mare in navigatia pe Dunare a fost Stefanos Xinos, care a venit la Braila din Londra intre anii 1857-1858 si a infiintat "Societatea de Navigatie Greco-Rasariteana". Pe o perioada de cincizeci de ani orasul a fost infrumusetat prin prezenta grecilor, in mainile carora se afla aproape cu desavarsire navigatia, comertul si industria pana la 1880, elemente ce au facut ca Braila sa fie plina de viata si de activitate. Grecii au reusit sa impuna limba greaca in toate ramurile vietii economice si toti cei ce doreau sa lucreze in port sau in piata era de la sine inteles ca trebuiau sa vorbeasca limba greaca. Astfel, foarte multi romani, chiar si evreii, invatau limba greaca, fapt ce crea sentimentul ca cineva se afla in Grecia. Progresului economic i-a urmat si cel cultural, scolile, stiinta, arta, locul principal fiind ocupat de catre elementul grec.

Fratii Teofilatou, Negropontes, Lambrinidis, Avasiotis si altii au fost primii ce au construit nave fluviale de fier in anul 1861, in locul vaselor de lemn ce erau pana atunci, pentru transportul graului din porturile Dunarii de Sus la Braila si de acolo in diverse porturi ale Marii Egee, Marii Mediterane24, Europei si Americii. Elefterios Venizelos, ca prim-ministru al Greciei, a vizitat Braila la 1 August 1913. Vazand in portul Brailei cele mai mult vapoare impodobite cu steagul grecesc, a fost impresionat atat de mult incat a spus emotionat ca nici in Pireu nu a vazut vreodata atatea steaguri grecesti. Comunitatea greaca din Braila era una dintre cele mai puternice comunitati ale diasporei grecesti si multe alte comunitati au cerut sprijinul ei economic [De la Arhivele Statului din Braila aflam ca pe data de 27 Februarie 1890, arhimandritul Antim din Filipoupoli a cerut comunitatii din Braila sa contribuie la construirea mitropoliei grecesti a orasului. La 7 Iunie 1896, epitropia bisericii grecesti Petru si Pavel din Neapoli a Italiei, a cerut sprijinul comunitatii din Braila pentru renovarea bisericii, in timp ce la 9 Aprilie 1922, a facut cerere si comunitatea greaca din Bazargic (Dobric) pentru intretinerea scolii si renovarea bisericii grecesti din oras. (Vezi Cererea arhimandritului Antim din Filipoupoli catre Comunitatea Greaca din Braila, 27 Februarie 1890. Cererea Epitropiei Bisericii Grecesti Petru si Pavel din Neapoli catre Comunitatea Greaca din Braila, Iunie 1896. Cererea Comunitatii Grecesti din Bazargic catre Comunitatea Greaca din Braila, 9 Aprilie 1922.)].

                          

Comunitatea greaca din Braila s-a infiintat la 18 Februarie 1863 prin votul a 315 greci ce s-au intrunit la Clubul lui Ioannis Rallis [Clubul lui Ioannis Rallis, unde altadata se adunau multi greci si unde la 1863 s-a format comunitatea greaca, astazi gazduieste Palatul Culturii.]. Persoanele marcante ale comunitatii grecesti au infiintat o epitropie compusa din: Gheorghios Vouru, Ioannis Farangas, Gheorghios Avasiotis, Sterghie Botaris, Dimitrie Karousos, Sterghie Kaloudis, Dimitrie Kavadias, Lazar Sclias, Ioannis Maris, Dimitrie Trimaldis, Gheorghios Economu si Nicolae Logadis. Aceasta epitropie a ales ca presedinte pe marele comerciant Gheorghios Avasiotis, pe care strainii il numeau "Roi du Danube". In aceasta sedinta s-a hotarat construirea unei biserici, unde Sfanta Liturghie sa se savarseasca in limba greaca si desfasurarea unei colecte intre membrii comunitatii in acest scop, fapt ce s-a si savarsit. Donatii in bani au oferit de asemeni si alte comunitati grecesti din Romania. La 26 Februarie 1863, epitropia comunitatii grecesti a trimis un memoriu domnitorului Romaniei Alexandru I. Cuza (1859-1866), in care ii cereau permisiunea construirii unei biserici a comunitatii, inchinata Bunei Vestiri, pentru care au depus zece mii fiorini de aur Biserica a fost numita "Buna Vestire", dar are trei hramuri (Buna Vestire, Sfantul Nicolae-sud, Sfantul Gerasim-nord). La 13 Aprilie 1863, ministrul Cultelor si Instructiunii Publice, Cristian Tell, in urma interventiei prefectului Brailei, Gheorghe Iorgulescu, a ordonat Consiliului Municipiului Braila sa acorde comunitatii grecesti o biserica care sa functioneze in limba greaca, deoarece dintre cele o mie sase sute de vapoare care veneau anual in oras jumatate erau grecesti.

Permisiunea a fost data in cele din urma la 15 Mai 1863 de catre domnitorul Romaniei Al. I. Cuza si astfel la data de 8 Septembrie, a aceluiasi an a avut loc slujba de punere a pietrei de temelie. La 1863, in timpul lucrarilor de punere a temeliei bisericii, unul dintre ctitori a avut un vis, ce a avut ca rezultat descoperirea unui izvor natural, cu proprietati vindecatoare de ziua Izvorului Tamaduirii. A fost considerata ca semn divin, izvorul inchizandu-se intr-o fantana, iar deasupra construindu-se Sfantul Altar. Izvorul se gaseste la o adancime de 15 metri si este vindecator doar de ziua Izvorului Tamaduirii, cand agheasma tasneste si suprafata apei fantanii ajunge la doi metri. Numai in aceasta zi preotii deschid fantana si multi bolnavi vin din toata tara sa primeasca agheasma avand nadejdea si credinta ca se vor vindeca.

[De la descoperirea izvorului si pana astazi, in fiecare an de ziua Izvorului Tamaduirii se savarsesc multe minuni. Renumele izvorului care izvoraste in chip minunat dupa Vecernie aduna in fiecare an multi pelerini bolnavi. Conform informatiei pe care o am de la preotul bisericii Dumitru Cretu, in timpul comunismului Securitatea Statului s-a nelinistit datorita pelerinajului mare ce avea loc in fiecare an si sustinea ca in interiorul putului exista un robinet pe care il deschideau preotii de hram si ca toate cele ce se intampla sunt minciuni. Au adus chiar si un scafandru pentru a controla izvorul, acesta insa nu a gasit nici o teava sau altceva cu care ar fi putut cineva sa umple fantana. Atunci au luat apa din fantana pentru analize si la examinare a rezultat ca este mai curata decat toate apele Judetului Braila si nu se mai intalneste ceva asemanator. Astfel, au inteles ca este ceva de neexplicat (minune) si nu i-au mai deranjat din nou pe credinciosii care puteau sa vina in fiecare an cu usurinta sa ia agheasma. In fiecare an, de sarbatoarea Izvorului Tamaduirii are loc procesiune mare (Alina Tofan, Ieri, 16 Aprilie, Brailenii au praznuit "Izvorul Tamaduirii" si au luat apa sfintita de la Biserica "Buna Vestire" (Greaca), Braila, nr. 173, 17/20 Aprilie 1999, p. 1).]

Pe fatada criptei, unde se gaseste izvorul, exista urmatoarea inscriptie pe care citim: "Comunitatea Greaca din Braila / a asezat piatra de temelie a Bisericii Grecesti / Buna Vestire / la 8 Septembrie 1863".

Arhitectul bisericii Buna Vestire a fost Avram Ioannidis din Prusa. Acesta a proiectat o biserica prodigioasa si stralucitoare in cruce inscrisa [Prima cupola s-a prabusit la 18 Ianuarie 1868, din cauze necunoscute si lucrarile au fost intrerupte pe o perioada de un an de zile pentru cercetarea celor intamplate. Ioannidis a cerut permisiunea comunitatii la 13 Februarie 1869, pentru a se duce in Budapesta sa cerceteze cauzele care au provocat prabusirea cupolei.], cu o clopotnita inalta pe fatada bisericii, care a fost construita de catre mesterul Constantinos Nicolaou [Clopotnita a fost construita la 13 August 1872. La cutremurul din 1940 s-a prabusit constructia superioara a clopotnitei care dupa aceea a fost construita mai joasa.]

Ceva asemanator s-a construit in aceeasi perioada la Constantinopol. Este vorba de biserica greaca Sfanta Treime din Taxim (1867-1880), lucrare a arhitectului Vasilios Ioannidis [Arhitectul Vasilios Ioannidis, ce a proiectat biserica Sfintei Treimi (1867-1880) din Taxim, nu este exclus sa fi fost inrudit cu Avraam Ioannidis. Biserica este cea mai mare constructie post-bizantina din Constantinopol si prezinta elemente arhitectonice asemanatoare cu biserica din Braila (1863-1872).]. Grandioasa biserica a Brailei arata prestigiul si autoritatea comunitatii dinamice de atunci. Ioannidis a fost si antreprenorul bisericii. Materialele de constructie au fost procurate din strainatate, iar lucrarile s-au facut in mare masura cu mesteri italieni. Astfel, putem aminti pe sculptorul Ferdinando Iasevoli, care a facut capitelurile si decoratiunile interioare ale bisericii [Impreuna cu Iasevoli au lucrat si alti mesteri italieni, dupa cum reiese din faptul ca la 24 Iunie 1870 roaga comunitatea sa gazduiasca familia Giovani.]. Dupa moartea lui Iasevoli in 1872, lucrarile au fost terminate de catre ucenicul lui, Gioachimo Brolca. La biserica a lucrat de asemenea si arhitectul german al Comisiei Europene a Dunarii, Oscar Schwab si ajutorul lui Adolph Schuman, ce isi aveau biroul la Galati.

                            

Pana la finalizarea bisericii comunitatea a construit provizoriu un paraclis de lemn unde se imbisericeau credinciosii. Construirea bisericii s-a terminat la 1 Octombrie 1872, iar tarnosirea s-a oficiat cu mare fast la 29 a aceleiasi luni, in prezenta episcopului Dunarii de Jos Melchisedec (1864-1879), a preotilor bisericii Grigorie Gogos [Arhimandritul Grigorie Gogos s-a nascut in satul Vatusa din Lesbos in anul 1824 sau 1828. A studiat la Facultatea de Teologie din Halki si a facut studii postuniversitare la Strasburg. A fost hirotonit diacon si a slujit ca profesor al Facultatii de Teologie din Halki (1856-1863) si in acelasi timp predicator in Constantinopol. Formidabil retor cu o pregatire adanca si vasta, a fost trimis la 1860 in Creta pentru combaterea propagandei iezuite care activa in insula. In anul 1871 a fost hirotonit preot si a fost numit la Braila unde a ramas pana in anul 1874. Intre 1874-1879 a slujit la Patriarhia Alexandriei, iar in 1880 s-a asezat in Budapesta unde a slujit la comunitatea greaca de acolo pana la moartea sa in 1898. Gogos s-a distins si ca scriitor de lucrari teologice, bisericesti si in alt domeniu, dintre cele mai importante fiind: "indreptarul preotului ortodox" (1858) si "Chipul teandric al Domnului nostru Iisus Hristos" (1869).] si Savas Iosifidis [Savas Iosifidis provenea din Prusa si era din acelasi loc cu arhitectul bisericii Avraam Ioannidis, care nu este exclus sa il fi prezentat chiar acesta comunitatii. La biserica greaca din Braila a inceput sa slujeasca din anul 1868. (Vezi Cristian Filip, op.cit., p. 195).], a multimii si a epitropilor de atunci: Mihail Rodocanakis, G. A. Economou si G. A. Antipas, precum si a unui numar mare de persoane. In amintirea acestui eveniment a fost inscrisa o inscriptie pe o placa de marmura ce a fost asezata pe fatada bisericii unde se poate citi: "Comunitatea Greaca din Braila a construit pe propria sa cheltuiala aceasta Sfanta Biserica / pe care a dedicat-o Bunei Vestiri si a asezat temelia / la 8 Septembrie 1863, iar prima tarnosire a acesteia s-a savarsit la 29 Octombrie 1972 /". Prin purtarea de grija a arhimandritului Grigorie Gogos, un an mai tarziu au fost tarnosite si celelalte doua Sfinte Mese (cea de nord si cea de sud a celei centrale), in cinstea Sfantului Gherasim al Chefaloniei (20 Octombrie 1873) si a Sfantului Nicolae (6 Decembrie 1873). Deasupra Sfintei Mese centrale se afla un baldachin sculptat in chip deosebit cu sase coloane inalte. Gogos a savarsit o lucrare unica pentru comunitate prin organizarea doamnelor si a tinerilor din oras in organizatii cu caracter social, asezand temelii puternice pentru promovarea comunitatii grecesti din Braila.

Biserica greaca Buna Vestire din Braila este sub forma de cruce inscrisa libera cu nartex, dimensiuni interioare 21 x 43 m cu absida Sfantului Altar. Mai exact, arhitectul Avram Ioannidis, a folosit ca baza un nucleu de cruce inscrisa ce se sprijina pe patru stalpi cu forme speciale, care se prelungeste de-a lungul bisericii dand cladirii o deosebita largire. Aceasta prelungire se realizeaza prin perechi duble de coloane la rasarit si vest. Arhitectul bisericii a reusit sa creeze o constructie unica si deosebita cu mesteri italieni, in care domina elemente antice elene, gotice si renascentiste, combinate intr-o combinatie omogena a stilului neoclasic, caracteristica de altfel secolului al XIX-lea. Marii binefacatori ai bisericii au fost: Ioannis Sechiaris, Paraschevi I. Sechiaris, Dimitrios Anagnostopoulos, Emanuil Panagacos si Dimitrie Carousos [In Invitatia la parastasul Comunitatii Grecesti din Braila catre membrii ei, 24 Aprilie 1896, exista o lista cu numele marilor binefacatori. Binefacatorii si donatorii bisericii sunt urmatorii: Ioannis Sechiaris, Paraschevi I. Sechiaris, Dimitrios Anagnostopoulos, Emanuil Panagacos, Dimitrios Carousos, Andreas Carantinos, Alexandros Gherghis, Gherasimos Focas, Anastasios Botaris, Gheorghios Antipa, Panaghiotis F. Violatos, loannis Katicas, Mihail St. Rodocanakis, Emanuil Chryssovelonis, Nicolaos Dendrinos, Pieros Svoronos, Nicolaos Galiatatos, Mihail Harokopos, Caliopi Botaris, loannis Botaris, Atena Iliadou, Balasis Zavos, Athanasios Constantinou, Sterghios Pavlopoulos, Constantinos Horestou, Dimitrios Cavadias, Dionisios Cavadias, Maria Cavadias, Iraclis Gh. Mihalachis, Alexandra I. Mihalachis, Alchiviadis Embiricos, Gheorghios Cavadias, Emanuil Cavadias, Spiridon Topalis, Constantinos Seraelos, Maria Zisi, Cristina Carantinos, Constantinos Dendrinos, Gavriil Violatos si familia, Vasilios Anagkotopoulos, Danai Rodocanakis, Polixeni I. Caticas, Sofia Chryssovelonis, Aristotel Galiatatos, Rodo N. Papafilou, Athanasia Constantinou, Panaghis Potamianos, Eleni Drosou, Fotios Harokopos, Ecaterina Galiatatos, Leonidas Violatos, Zanis Chryssovelonis, Sterghios Botaris, Antigona Pulopoulou, Ioannis Mihalachis si Gheorghios Mihalachis. (Alchiviadis Embiricos era comerciant de cereale, fiind de origine din insula Andros avand patrusprezece slepuri de fier, doua remorchere si sase macarale.

Gheorghios Cavadias a fost un mare proprietar de pamant al Brailei, precum si compozitor de muzica a catorva din cele mai frumoase cantece vechi de dragoste romanesti. Personalitate marcanta a Romaniei si dincolo de granitele ei, ce i-a initiat pe Braileni in muzica si a finantat construirea Conservatorului Lira din Braila (1924-1926).]. Pictura bisericii s-a facut in ulei si se inscrie in Scoala Nazarinenilor cu elementele lor caracteristice. S-a savarsit in trei faze la 1872, Gheorghe Tattarescu [Gheorghe Tattarescu s-a nascut la Focsani in anul 1818 si foarte de timpuriu a ramas orfan, fiind crescut de catre unchiului sau Nicolae Teodorescu, care era pictor bisericesc. Tattarescu a luat primele lectii de pictura de la unchiul sau, continuand la Scoala de Pictura din Buzau. S-a specializat la Academia Sfantului Luca din Roma, ce era centrul Nazarinenilor in stilul academismului italian, copiind pe Rafael, Murillo, Salvatore Rosa, Guido Reni si multi altii. Tattarescu a luat parte la revolutia din 1848. In anul 1860 i s-a acordat sa intocmeasca un "Album National" al peisajelor si monumentelor istorice ale Romaniei, in care a avut ocazia sa se distinga ca peisagist cu fine tente romantice. A pictat si multe biserici in stil neoclasic. In 1864 a infiintat impreuna cu Theodor Amann Facultatea de Belle Arte din Bucuresti unde a lucrat neobosit ca profesor de pictura bisericeasca. A fost si director al facultatii intre anii 1891-1892. O mare parte dintre lucrarile sale se pastreaza in "Casa memoriala Gheorghe Tattarescu", ce s-a infiintat in anul 1951 in vechea casa a pictorului din Bucuresti.] a pictat o parte ce a fost continuata intre anii 1901-1903 de catre Constantinos Livadas Liochis [Constantinos Livadas Liochis s-a nascut la 1860 in satul Kondoghenada din Chefalonia. Parintii lui s-au numit Panaghiotis si Calomira. A mai avut inca patru frati, pe Spiridon, Gherasimos, Antonios si pe Nicolaos, ce s-a ocupat de asemenea cu pictura. A fost casatorit de doua ori. Din prima casatorie care nu a tinut foarte mult a avut un fiu, pe Evanghelos. A doua oara s-a casatorit cu Carolina Cataiti din satul Mihalitata pe care a urmat-o in satul ei, locuind acolo.

Cu Carolina a dobandit cinci copii, si anume pe Andreas, Ilias, Dimitrios, Pavlos si Eleni, dintre care ultimii doi baieti au murit de tineri. Liochis a decorat interiorul mai multor biserici, precum de asemenea a pictat si multe icoane portabile si tablouri cu portretele persoanelor bisericesti si ilustre ale vremii ce pastreaza pana astazi semnatura lui. Dintre lucrarile lui in Chefalonia amintim biserica Sfanta Tecla (1891) din satul cu acelasi nume (care este vizavi de satul sau natal), biserica Adormirea Maicii Domnului (1920 si 1923) din Kondoghenada (care este enoria lui unde a fost botezat si unde isi are inmormantati parintii), biserica Intrarii in Biserica a Maicii Domnului din Schineas (1930) si biserica Sfintilor Arhangheli din Argostoli, pe care o pictase cu scene din Capela Sixtina de la Vatican, dar care din nefericire nu se mai pastreaza deoarece biserica s-a daramat la cutremurul din 1953. Liochis a pictat de asemenea o parte a bisericii grecesti Buna Vestire din Braila (1901-1903) si in intregime bisericile grecesti Buna Vestire din Bucuresti (1901-1904), Sfanta Treime din Brasov (1908) si Schimbarea la Fata din Constanta (1922). Cateva icoane portabile cu semnatura lui se pastreaza la biserica greaca Schimbarea la Fata din Constanta. A pictat de asemenea si bisericile Sfantul Nicolae (1919-1920) si Sfanta Treime din Pireu, dintre care cea de-a doua a fost distrusa la bombardamentele celui de-al II-lea razboi mondial. Picturile bisericii Sfantul Nicolae din Pireu sunt copii fidele ale picturilor bisericii din Bucuresti. In Grecia a mai pictat si catedrala mitropolitana Buna Vestire din Patra (1894), catedrala mitropolitana Adormirea Maicii Domnului din Eghina (1905), biserica Sfantul Nicolae din Eghina (1906-1907) si catedrala mitropolitana Sfantul Vasile din Tripoli (1925-1926). A pictat de asemenea si biserica Sfintilor imparati Constantin si Elena din Cairo (1914), unde era asezat fiul sau Andreas. Catre sfarsitul vietii sale (1935), Liochis a pictat autoportretul sau in ulei ce apartine astazi doamnei Carolina Macroghianis, pentru cedarea careia ii multumesc calduros. Constantinos Livadas Liochis a murit in varsta de 77 de ani, la data de 30 August 1937 in Lixuri.)] si a fost finalizata intre anii 1945-1946 de catre Dimitrie Belizarie [Dimitrie Belizarie s-a nascut in satul Domnesti din Muscel si a studiat pictura in Italia, Sfantul Munte si Ierusalim. S-a distins ca pictor bisericesc specialist al Patriarhiei Romane si a pictat catedrala Patriarhiei (1934), biserica mare a manastirii Caldarusani, catedrala mitropolitana din Targoviste, biserica Sfintei Parascheva Hereasca din Bucuresti si multe alte biserici din Turda, Medias, Orastie, Miercurea-Ciuc si in alte locuri.]

Tampla bisericii a fost lucrata in stil neoclasic de catre mesteri, probabil constantinopolitani si este de culoare alba cu decoratii aurite in basorelief [Conform traditiei locale, iconostasul bisericii a fost lucrat la Constantinopol]. Conform semnaturilor ce insotesc icoanele portabile ale iconostasului, acestea au fost pictate de catre Matache Orasianu, C. Grasianu din Braila si V. C. Robea din Galati. Matache Orasianu a pictat de asemeni si multe icoane portabile ale bisericii intre anii 1874-1894.

Multe icoane poarta si semnatura ierodiaconului Ioannis Chiriacos. Ioannis C. Chiriacos (nascut la 1870), ce a slujit ca ierodiacon al comunitatii grecesti din Braila nouasprezece ani, pana in anul 1920, cand a fost hirotonit preot in biserica Sfanta Treime a Facultatii de Teologie din Halki de catre episcopul Seleuciei Gherman si din acel an a slujit la comunitatea greaca Sfantul Nicolae din Sulina. Prima icoana portabila cu semnatura lui care se pastreaza la biserica greaca din Braila dateaza din anul 1913. Exista icoane cu semnatura lui pana in anul 1920. O icoana a Sfantului Dimitrie, datata din anul 1913 se pastreaza la biserica greaca din Calafat si alta a Sfantului Fanurie din 1919 la biserica greaca din Bucuresti. Icoanele portabile ale bisericii grecesti din Sulina sunt pictate intre 1923-1931. Potrivit marturiei doamnei Ecaterina Geambasu, locuitoare veche a Sulinei, in timpul bombardamentelor din '40-'41 a fost bombardata si casa parintelui Chiriacos, care de atunci a plecat si s-a asezat la Giurgiu, unde locuia fata lui, si a murit cativa ani mai tarziu.

                       

Din numarul mare de icoane portabile care sunt agatate pe peretii laterali ai naosului si ai sfantului altar cea mai insemnata este icoana Maicii Domnului Odighitria cu iconostas, donatie a marelui comerciant de cereale Ioannis D. Rallis [Ioannis D. Rallis a lasat toata averea lui primariei din Braila pentru construirea Palatului Culturii in centrul istoric al orasului.]. Caracteristicile artistice ale icoanei ne conduc sa o datam in secolul al XV-lea, dupa cum ar fi forma fetei Maicii Domnului cu lumini destul de accentuate si flexibile precum si nimbul ornamentat al Maicii Domnului si al lui Hristos, fara insa sa excludem o datare a ei ulterioara, din moment ce caracteristicile de mai sus se intalnesc si la icoanele secolului al XVI-lea. Provenienta icoanei ramane necunoscuta, dar nu este exclus sa fi facut parte din tezaurul familiei Rallis, ce isi avea radacini in Bizant [Numele de Rallis provine din Hios, dintr-o familie cu origini din Bizant, care s-a facut cunoscuta in mod deosebit prin marea Casa Comerciala a "Fratilor Rallis", ce s-a infiintat la Londra in anul 1818. Casa Comerciala amintita s-a ocupat la inceput cu comertul de cereale cu Moldova si Adrianopol, care ulterior s-a dezvoltat avand multe sucursale in diverse locuri.].
Candelabrele sunt grandioase din cristal de Murano si Boemia, care impreuna cu pardoseala care este din parchet creeaza vizitatorului un sentiment de maretie. De asemenea, biserica este infrumusetata de sfesnice, lucrate la atelierele din Constantinopol, care sunt asezate intre iconostase, ce se sprijina la baza coloanelor. Un numar mare de icoane portabile completeaza decorul bisericii. Ca rezultat al asezarii bisericii in vecinatatea Dunarii, la douazeci de ani de la tarnosirea ei, exteriorul cladirii s-a deteriorat datorita umezelii si astfel la inceputul lui Iunie 1896 au inceput lucrarile pentru reparatiile necesare. In anul 1899, primaria Brailei in intelegere cu comunitatea greaca a hotarat sa foloseasca clopotnita bisericii grecesti Buna Vestire ca foisor de foc, deoarece era cea mai inalta cladire din oras. Clopotnita era in legatura telefonica cu serviciul de pompieri, si pentru a se stinge incendiile la timp, functiona ca observator zi si noapte. In timpul primului razboi mondial, scoala greceasca din curtea bisericii a fost folosita din Noiembrie 1916 pentru internarea ranitilor de razboi. O luna mai tarziu, Braila a fost cucerita de catre armata dusmana pentru doi ani intregi ce au oprit comertul. Existau magazii numai pentru aprovizionarea armatelor dusmane. De atunci a inceput si decaderea orasului.

Dupa cum era de asteptat perioada postbelica a provocat si alte pierderi, avand ca rezultat dominarea unei stari generale de plecare din Romania, care pentru moment a fost intrerupta de catre catastrofa micrasiatica. Cu evenimentele celui de-al doilea razboi mondial, Romania s-a gasit in valtoarea ostilitatilor conducand Elenismul pe drumul pribegiei in mod irevocabil. Prin instabilitatea de dupa razboi putinii greci ce mai ramasesera s-au pregatit sa plece, si astfel intre 1946-1949 s-au stins incet, incet, comunitatile grecesti cand si Buna Vestire a Brailei a ramas aproape pustie. Parintele Theodoros Kentridis, ce a fost numit la biserica in anul 1946 a fost obligat datorita lipsei enoriasilor sa plece in Grecia in 1949 de unde mai tarziu a fost trimis de catre Patriarhia Ecumenica pentru a servi din nou pe grecii din diaspora [Parintele Theodoros Kentridis a fost absolvent al Liceului Clasic din Tulcea si a fost hirotonit diacon la data de 29 Septembrie 1940 pe seama bisericii grecesti din Tulcea de catre episcopul Dunarii de Jos Cosma. In Tulcea a servit ca diacon pana la 29 Februarie 1941. A fost hirotonit preot la 9 Martie 1941 pentru comunitatea greaca din Mangalia, unde a ramas pana la 31 Martie 1942. De la 1 Iunie 1942 si pana la 11 Martie 1944 a servit ca paroh al bisericii grecesti din Chisinau. De la data de 27 Martie 1944 si pana la 31 August 1946 a slujit ca paroh la Sulina si de la 1 Septembrie 1946 pana la 1949, cand a luat drumul pribegiei a slujit la biserica din Braila.

De acolo a plecat in Atena, unde a slujit la biserica Sfintii Trei Ierarhi Petralon pana in anul 1957 cand a plecat in Noua Zeelanda, iar de acolo in 1960 a slujit in New South Wales din Australia. Un an mai tarziu a fost preot slujitor la Biserica Sfantul Gheorghe din Victoria in Melbourne. In anul 1965 a fost numit paroh al bisericii Sfanta Irina Carlton din Victoria, iar in 1967 la biserica comunitatii Buna Vestire din Noua Zeelanda, unde in 1951 se asezasera 600 de refugiati greci din Romania si creasera aceasta comunitate (la Sydney exista si o Asociatie a Grecilor din Romania). La 1970 era paroh al bisericii Botezului Domnului Frankston din Victoria, in timp ce in anul 1976 s-a dus la biserica Adormirea Maicii Domnului Gippsland din Victoria, unde a slujit pana in 1978. Din 1979 nu se mai aminteste sa fi slujit in vreo biserica din Victoria, aceasta insemnand ca de atunci a fost pensionat sau murise]. De atunci biserica este condusa de catre o epitropie greco-romana si este deservita de catre preoti romani. Astazi slujesc preotii romani Filip Nicolescu si Dumitru Cretu.

Dintre personalitatile cele mai importante de greci ce proveneau din Braila putem sa amintim pe Iannis Xenachis [Iannis Xenachis (1921-2001) compozitor si filozof s-a nascut la Braila si s-a inscris la Politehnica Nationala Metovio, de unde a obtinut diploma de inginer constructor, in timp ce primele lectii de muzica le-a primit de la Aristotel Cundurof. In anul 1947, datorita convingerilor sale politice s-a dus la Paris. S-a ocupat cu arhitectura, muzica si compozitia, predand compozitie muzicala la Sorbona. Iannis Xenachis a avut un frate, pe Cosmas (1925-1984) nascut si acesta la Braila, care a fost un deosebit si important pictor, sculptor, arhitect, specialist in domeniul urbanisticii si creator al mai multor lucrari din diverse meserii.], care s-a distins ca arhitect in Franta alaturi de Le Corbusier si ca compozitor punandu-si propria amprenta pe muzica contemporana. Pe poetul Andrei Embiricos [Andrei Embiricos (1901-1975) a fost poet si prozator, referent si reprezentant principal al poeziei suprarealiste din Grecia.], a carui casa se mai pastreaza inca, pe Panait Istrate, unul dintre scriitorii nationali ai Romaniei, care s-a nascut la Braila din parinte Chefalonit (ce se numea Gheorghios Valsamis din satul Faraclata), pe teoriticianul si compozitorul Gheorghios Sclavos [Gheorghios Sclavos (1888-1976) a luat primele lectii de muzica la Braila si din anul 1907 la Conservatorul din Atena, unde a invatat in special alaturi de teoreticianul belgian si director al orchestrei Arman Marsic contrapunctul, fuga (gen de compozitie polifonica) si compozitie (absolvent in 1913).

A fost numit la inceput ca invatator la Conservator (1913-1923), iar mai tarziu profesor (1923-1968) si in paralel a predat si la Conservatorul din Pireu. A fost in acelasi timp director al Muzeelor Bibliotecilor Conservatorului din Atena si a Orchestrei de Stat din Atena, precum si director general al Teatrului Liric National. A fost de asemenea critic de muzica si un mare compozitor.], pe poetul doctor Gheorghios Delis [Gheorghios Delis (1871-1954) a studiat medicina la Viena si in anul 1897 a venit in Grecia, ca sa ia parte la razboiul greco-turc ca ofiter de rezerva la marina. Dupa razboi, pentru un timp a locuit in Germania, intorcandu-se mai tarziu in Grecia unde a practicat meseria de doctor si in paralel s-a dedicat si poeziei.] si multi altii.

***

Biserica a suferit stricaciuni grave, atat la exterior cat si la interior si este nevoie de o interventie urgenta a specialistilor pentru restaurarea si consolidarea ei. Multe eforturi pentru restaurarea acestei capodopere a Balcanilor sunt depuse de catre episcopul Dunarii de Jos Casian, la care este dispus sa ajute si dl. Dimitrie Grigoriade, grec din Romania, ce locuieste astazi in Grecia.