Televizorul - templu al lumii moderne

Televizorul - templu al lumii moderne Mareste imaginea.

Televizorul - templu al lumii moderne, temeiul unui alt fel de sanctificari

- Lumea TV se instituie, functional vorbind, ca templu sau sanctuar al lumii moderne.

- Asa cum templul in religiile idolatre este spatiul comunicarii cu lumea de dincolo si temeiul transformarii (sanctificarii) lumii, dupa modelul celei exemplare, a mitului, tot asa televiziunea, ca templu al lumii moderne, ofera posibilitatea comunicarii cu "realitatea" micului ecran si a modelarii, a transformarii realitatii cotidiene dupa modelul celei mitologizate, consacrate la televizor.

- Reactualizarea periodica a gesturilor divine, afirma Eliade, este necesara pentru "a-i invata pe oameni sacralitatea modelelor". In aceasta perspectiva, caracterul mitologic al programelor TV este cultivat prin doua metode:

1. vizionarea in reluare si urmarirea pe perioade lungi a unui serial sau a unei emisiuni care are un cadru de actiune si niste protagonisti stabili;

2. reproducerea in majoritatea filmelor sau a emisiunilor a acelorasi motive mitologice.

"Functia de baza a mitului, spune Eliade, este aceea de a fixa modelele exemplare ale tuturor riturilor si ale tuturor activitatilor umane semnificative: alimentatie, sexualitate, munca, educatie etc".

Acesta este unul dintre mecanismele de baza in explicarea influentei imense pe care o are televizorul in configurarea modului de viata al omului contemporan.

Este greu de stabilit in mod precis cauza, dar un lucru este limpede: televiziunea reuseste sa se suprapuna foarte bine peste realitatea lumii sacrului, asa cum aceasta era perceputa in lumea religiosului descrisa de Eliade.

Pe de o parte, spatiul TV si timpul TV simuleaza foarte bine structura spatiului si a timpului sacru, pe de alta parte, eroii si realitatea micului ecran, printr-o anumita distantare de oamenii si lumea obisnuita, prin consacrarea publica aproape rituala, sunt usor identificabili, la nivelul unei perceptii inconstiente, arhetipale, cu eroii "civilizatori" sau zeii de demult. De aici decurg anumite consecinte cu efecte deosebit de importante pentru viata omului contemporan:

1. Lumea TV se instituie, functional vorbind, ca templu sau sanctuar al lumii moderne. De ce templu? Pentru ca in majoritatea religiilor templul este considerat simbol sau casa a zeilor. Totodata, templul este" copie a arhetipului ceresc".

Templul este "imago mundi" (imaginea lumii), a lumii de sus sau scena cosmica pe care se joaca mitul primordial.

Scena micului ecran se conformeaza definitiei templului ca fiind locul "sacru", mitic, in care se manifesta eroii civilizatori - vedete, sportivi, personaje de film, modele (prezentatoare de moda), oameni politici sau arhitecti ai destinului popoarelor - si unde este, intr-un fel, recapitulata existenta lumii moderne. Televizorul este locul prin care omul obisnuit (profanul) poate comunica, asadar, cu lumea TV, participa empatic la realitatea mitica a acesteia.

"Structura cosmologica a templului,' remarca Mircea Eliade, aduce insa o noua valorizare religioasa: loc sacru prin excelenta, casa a zeilor, templul (in cazul nostru, lumea TV sau televizorul) resanctifica in mod continuu lumea, pentru ca o reprezinta si o contine in acelasi timp, in definitiv, datorita templului este resacralizata lumea in totalitate."

Constatarea pe care o facea Eliade referitor la religiile pagane se aplica foarte bine si in cazul televizorului, intr-adevar, televiziunea "reprezinta si contine in acelasi timp" lumea reala, pe de o parte, pentru ca ea insasi si-a revendicat in ultimele decenii rolul de a recapitula si reprezenta pe micul ecran tot ceea ce este esential in lume si pe de alta parte, deoarece intr-o masura tot mai mare istoria lumii moderne si viata oamenilor sunt absorbite in sfera micului ecran.

Acea resanctificare sau resacralizare identificata ca atare de istoricii religiilor in cazul templului se poate constata si in privinta televizorului. Fenomenul pare straniu insa este foarte rezonabila o astfel de interpretare. O lume care copiaza - lumea TV - se face pe sine original, impunandu-si modelul lumii reale ca si cum ea insasi ar fi originalul. Aceasta contaminare magica a lumii reale de duhul "realitatii" TV aceasta transformare a originalului dupa copia sa "sacralizata" este, de fapt, resacralizarea sau mai corect revrajirea despre care se vorbea anterior.

"Oricare ar fi gradul de impuritate al lumii, observa in continuare Eliade, ea este incontinuu purificata de sacralitatea altarelor."

In cazul nostru acestei afirmatii i se poate da urmatoarea interpretare: Oricat de diferita ar fi lumea reala de cea a televiziunii, " impurificata" de obiceiuri si idei contrare ideologiei micului ecran, prezenta televizorului, a lumii acestuia in mijlocul comunitatii umane, va face ca aceasta sa fie incontinuu " purificata" de aceste idei, si astfel " sacralizata" in sensul transformarii ei dupa modelul mitic al micului ecran. Despre care este adevaratul sens al purificarii si sacralizarii prin televizor, credem ca nu mai este nevoie sa insistam.

2. Asa cum televizorul sau lumea acestuia joaca foarte bine rolul unui templu, si despre vizionarea TV se poate spune, fara a gresi, ca se insinueaza in existenta omului modern ca un act ritual. Prin intermediul vizionarii, prin procesele de proiectie, identificare si empatie pe care aceasta le face posibile, telespectatorului i se da sansa reactualizarii mitului intr-o modalitate care ar putea starni invidia oricarui adept al unui cult idolatru. Astfel, telespectatorii sunt capabili sa-si aproprie personajele micului ecran - eroii civilizatori - sa-si insuseasca gesturile lor, sa se identifice perfect cu ei cel putin la nivel mental.

Un rol esential pentru transformarea vizionarii intr-un act ritual, pentru instituirea lumii TV intr-o realitate mitica, il indeplineste caracterul cotidian al acestui obicei. Eliade constata, in cazul mitului, ca "imitarea risca sa devina tot mai putin coerenta; modelul risca sa fie denaturat sau chiar uitat".

Pentru a preintampina acest fenomen, se vadeste necesara reactualizarea periodica a gesturilor divine, a sarbatorilor religioase, pentru "a-i invata pe oameni sacralitatea modelelor". Asadar, mitul se poate impune cu putere in viata oamenilor, perceput ca realitate sacra, atunci cand el este reactualizat periodic in cadrul actului ritual, cat mai frecvent cu putinta.

In situatia televizorului, desi vizionarea unui film, din multe puncte de vedere, se substituie foarte bine actului ritual, impunerea realitatii acestuia ca una de natura mitica nu ar avea atata eficienta, daca nu ar fi reluata vizionarea de mai multe ori pana la fixarea modelului. Acest lucru se realizeaza prin doua modalitati diferite:

a). Serialele TV, telenovelele, emisiunile saptamanale care sunt foarte apreciate si iubite, care au un decor, o tematica sau niste protagonisti stabili vor transmite si vor fixa cu putere, in timp, in subconstientul telespectatorilor anumite modele mitice.

Spre exemplu, exista multe dovezi ale faptului ca actiunea si personajele din unele telenovele sau seriale precum Dallas se inscriu ca niste realitati mitice in constiinta a milioane de telespectatori. Dallas devenise parte din viata telespectatorilor, astfel incat, dupa incetarea difuzarii serialului, in cazul multora, s-a putut constata aparitia unei anxietati asemanatoare celei traite de oameni la pierderea, la moartea cuiva drag. Precum s-a intamplat si in cazul serialului M*A*S*H, "familia fictionala devenise mai reala decat propria familie". Presiunile facute la moartea lui J. R. i-au determinat pe producatori ca, printr-un artificiu scenaristic, sa-l readuca la viata in cadrul altui episod. 

Toate acestea dovedesc ca raportarea omului la realitatea fictionala a lumii TV se realizeaza pe aceleasi cai si prin aceleasi mecanisme psihice, ca si in cazul realitatii mitice. Serialele sau telenovelele de astazi precum mitologiile de demult, prin vizionare, confera telespectatorului sentimentul participarii la existenta plenara, profunda, participare care da sens, insufleteste.

Asa cum omul religios se facea partas la viata zeilor sai, prin actualizarea mitului, tot asa si telespectatorul prin vizionare se impartaseste din comuniunea cu "eroii civilizatori" - personajele admirate de pe micul ecran.

Orice serial trebuie sa se termine pana la urma. Ce se va intampla, oare, cand mitul nu mai este reactualizat? Se stinge amintirea si eficienta sa? intr-un fel, se poate spune ca da. Mitul concret reprezentat de filmul respectiv se va estompa cu timpul in memoria telespectatorului. Aceasta nu inseamna insa ca mentalitatile si comportamentele sadite si modelate de acest mit vor disparea, deoarece ele au ajuns deja, intr-o anumita masura, sa faca parte din viata telespectatorului, sa-i defineasca modul in care percepe realitatea.

De altfel, nu are nici o importanta faptul ca serialul s-a sfarsit. Alt mit sau acelasi, numai ca interpretat de alte personaje, va anima in continuare fantezia telespectatorilor. Ajungem astfel la a doua modalitate prin care este favorizata mitologizarea mesajului TV.

b). Chiar si un film obisnuit sau alta emisiune pot sa se inscrie in constiinta telespectatorilor ca realitate mitica, desi acestea nu sunt vizionate in mod repetat, pentru ca sa se dovedeasca astfel, dupa cum spunea Eliade, "sacralitatea modelului".

Fenomenul, in acest caz, se datoreaza faptului ca aceeasi tematica, structura de idei si chiar tipologie a personajelor pot fi intalnite in majoritatea filmelor. in fiecare film american sunt puse in scena aceleasi mituri.

Miturile lumii TV sunt definite, dupa cum constata George Gerbner, "de trasaturile regulate in ceea ce priveste decorurile, rolurile, tipurile de relatii si de actiuni prezentate cu o anumita frecventa. Prin intermediul acestor trasaturi regulate mass-media, televiziunea, ajunge sa creeze conceptia pe care membrii audientei si-o construiesc despre realitate generand un mediu cultural, o lume simbolica, iluzorie ".

Exact aceasta lume simbolica, sesizata de Gerbner, constituie realitatea mitologica din care se impartaseste publicul si care cultiva, prin aceasta experienta rituala (vizionarea), "conceptii comune si stabile despre realitate".

Lipsit de religie sau de o profunda existenta religioasa si implicat in procesul vizionarii TV, intr-o modalitate ce vizeaza un act cu importante valente religioase, televiziunea da omului modern posibilitatea satisfacerii nevoii de absolut (doar temporar si, de fapt, numai in mod iluzoriu) prin intermediul televizorului.

Astfel, cu cat setea de religios va fi mai mare, cu atat mai mult, in chip inconstient, omul modern va cauta in lumea micului ecran "mai multe modele exemplare pentru comportamentul si actiunile sale". Arhetipul pe care el incearca astfel sa si-l satisfaca, puternic inscris in fiinta umana, este nevoia "de a-si asuma o umanitate ce are un model transuman, transcendent". Aceasta deoarece omul religios, observa Eliade, "nu se recunoaste ca om adevarat decat in masura in care ii imita pe zei, pe eroii civilizatori (expresia setei sale de fiinta si fiintare), conformandu-se invataturii miturilor (deoarece gesturile zeilor sunt pastrate in mituri)".

"Functia de baza a mitului, spune Eliade, este aceea de a fixa modelele exemplare ale tuturor riturilor si ale tuturor activitatilor umane semnificative: alimentatie, sexualitate, munca, educatie etc. Omul imita gesturile exemplare ale zeilor, fie ca este vorba de o simpla functie fiziologica, precum alimentatia sau de o activitate sociala, economica, culturala sau militara etc." Astfel poate fi explicata forta extraordinara pe care o manifesta televiziunea in inraurirea intregii existente a omului modern.

Vizionarea ca act ritual, ca mod de reactualizare a miturilor TV in viata telespectatorului, este mijlocul prin care televizorul ca sanctuar al lumii moderne reuseste "purificarea" lumii reale de tot ceea ce este contrar ideologiei pe care o reprezinta, in esenta cea nihilista.

Prin vizionarea TV, lumea reala este permanent atrasa catre modelul ei mitic, societatea suferind astfel un proces de conversie, de transformare continua dupa chipul si asemanarea lumii TV. Este greu de gasit un domeniu al vietii sociale, culturale, politice sau economice care sa nu fie atins de bagheta magica a acestei pseudorealitati. Putin probabil este sa gasim un obicei la moda care sa nu-si afle corespondentul pe micul ecran sau sa gasim o mentalitate, din cele care anima existenta omului contemporan, care sa nu fi fost modelata prin intermediul miturilor TV.

Virgiliu Gheorghe

11 Iulie 2010

Vizualizari: 8280

Voteaza:

Televizorul - templu al lumii moderne 0 / 5 din 0 voturi. 1 review utilizatori.

Comentarii (1)

  • Vali CostinPostat la 2010-07-11 20:12

    Numai ca e un "templu" obstacol intre om si Dumnezeu. Cand te uiti la televizor, gandurile pot fi oriunde, numai la Dumnezeu nu.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE