nu am inteles ceva din pateric poate ma ajuta cineva
 

acesta e un pasaj:A auzit avva Antonie despre un calugar mai tanar, care a facut pe cale un semn ca acesta,
adica vazand el pe oarecari batrani calatorind si slabind pe cale, a poruncit unor asini salbatici
de au venit si au purtat pe batrani pana cand au ajuns la Antonie. Deci batranii au vestit
acestea lui avva Antonie. Si a zis lor: mi se pare ca acest calugar este o corabie plina de
bunatati, dar nu stiu de va ajunge la liman. Si dupa oarecare vreme avva Antonie incepe
deodata sa planga si sa-si smulga perii si sa se tanguiasca. Ii zic lui ucenicii: de ce plangi,
avvo? Iar batranul a zis: mare stalp al Bisericii a cazut acum. Si zicea despre calugarul cel mai
tanar. Ci mergeti, zicea el, pana la dansul si vedeti ceea ce s-a facut. Deci s-au dus ucenicii si
l-au aflat pe calugar sezand pe rogojina si plangand pacatul pe care il facuse. Iar el vazand pe
ucenicii batranului, le-a zis: ziceti batranului ca sa roage pe Dumnezeu sa-mi dea numai zece
zile si nadajduiesc ca voi da raspuns, adica ma voi pocai. Si dupa cinci zile a murit.


ce facuse acel calugar?

Nu cred ca are vreo importanta ce pacat savarsise.
Oricum, povestirea este ciudata.

Eu as incerca sa citesc astfel:

Salut Annajanette
 

Uitati-va pe aceste 2 linkuri.Primul este despre Antonie cel Mare http://www.crestinortodox.ro/stiri/c...lor-75139.html
In al doilea link cred ca se face vorbire chiar de scena pe care o analizati dvs. http://www.crestinortodox.ro/dogmati...esc-69146.html
Nu stiu daca este util sa va concentrati pe identificarea exacta a pacatului respectiv.Eu am sentimentul ca mesajul este altul dar mai bine cititi in acele doua linkuri de pe site.

Asa cum spuneau colegii cred ca nu pacatul in sine este important, ci restul.
As mai completa la cele spuse de carmina ca (PROBABIL) nu este de ajuns sa-ti plangi pacatul ci si sa nu-l mai repeti - asta inseamna pocainta. Presupun ca pocainta acelui calugar nu era deplina de aceea nu i s-a acordat timpul cerut. Nici un crestin nu ar trebui sa calculeze timpul care il are la dispozitie ci sa inceapa pocainta in momentul de fata.

annajanette draga

Intamplarile din pateric pot fi intelese pe mai multe nivele.
Sa-ti zic ce am inteles eu din pilda asta, dar asta nu inseamna neaparat ca ar fi o interpretare exhaustiva care nu mai lasa loc de alte invataminte.

Din exces de zel si lipsa de dreapta socotinta, calugarul cel tanar, chiar daca era plin de virtuti, s-a gandit sa le ofere calugarilor batrani si obositi o cale mai usoara, netinand cont ca Dumnezeu poate ii punea pe acestia la incercare pt. ca doar la capatul drumului plin de incercari, efort, oboseala, nevointa batranii ar fi aflat virtutile pregatite de El pentru acei calugari.

Daca acestia ar fi parcurs drumul pana la capat fara ajutorul asinilor salbatici, pusi la dispozitie de cel tanar, daca s-ar fi nevoit prin osteneala, atunci ar fi primit acel dar asezat la capatul ostenelii.
Adica, s-ar parea ca ii zadarnicise vreun plan de-al lui Dumnezeu.

Sa-ti zic si o poveste despre un fluture, pe care poti s-o pui in paralel si poate asa se dezvaluie mai multe sensuri.

A fost odata un cocon de fluture. Un om s-a oprit in fata lui si timp de cateva ore l-a tot observat indelung cum se chinuia sa iasa din cocon printr-o mica gaurica.
Dupa multe incercari se parea ca fluturele a abandonat, si gaura ramasese la fel de mica.
Parea ca fluturele a facut tot ce putea si nu mai era in stare de nimic altceva.
Atunci omul a decis sa ajute fluturele: a luat un obiect cu varf ascutit si a deschis coconul.
Fluturele a iesit imediat. Insa corpul fluturelui era slab si anemic; aripile sale erau putin dezvoltate si aproape ca nu se miscau.

Omul a continuat sa-l observe crezand ca dintr-un moment in altul aripile fluturelui se vor deschide si vor putea suporta greutatea fluturelui pentru ca acesta sa poata zbura.
Acest lucru nu s-a intamplat!
Fluturele si-a trait restul vietii tarandu-se pe pamant cu corpul sau slab si cu aripile chircite.
Nu a putut zbura niciodata!

Ceea ce omul, prin gestul sau de bunatate si prin intentia sa de a ajuta, nu a inteles, este ca trecerea prin gaura stramta a coconului era efortul necesar pentru ca fluturele sa trimita lichidul din corpul sau catre aripile sale pentru a putea zbura. Era chinul prin care viata il punea sa treaca pentru a putea creste si pentru a se dezvolta.

Si cam asta se intampla si la oameni, Dumnezeu ne da greutati in viata tocmai pentru ca prin ele sa devenim puternici.


repet - pilda mai poate avea si alte invataminte

pt Delia31
 

Foarte frumoasa si interesanta povestea despre acel om si acel fluture.Annajanette>sa te uiti putin si pe acest link
http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...ric-68611.html

Foarte buna talcuirea. Dar asa cum a intuit Delia in ultima fraza, mai exista ceva.
Calugarul, spune povestea, a PORUNCIT unor asini SALBATICI. Ce inseamna asta?
Ca si-a folosit puteri peste cele normale. El era stalp al Bisericii, spune avva Antonie,
deci avea puteri deosebite si NU TREBUIA sa si le foloseasca IN FATA altora. E lipsa
de smerenie, chiar daca poate fi considerata fapta buna. Fapta buna trebuie facuta
CU SMERENIE.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Va multumesc ,la toti dragii mei, eram curioasa ce facuse acel calugar ca sa nu fac si eu sa invat din ce gresesc altii, ca am facut atatea si am trecut prin boli grele ca mi-e frica si de umbra mea acum

Si eu cred ca a fost vb de mandrie.
Nu ca a poruncit asinilor salbatici era pacatul de care vorbea, dar trada o mandrie care avea sa il astepte.
Abia dupa un timp a cazut, deci poate, zic, nu stiu, s-a mandrit ca el a facut minunea sau ca e sfant mare.

Iar Dumnezeu l-a mustrat asa tare tocmai pt ca primise mult, dar a fost nerecunoscator prin mandrie.

Asta e interpretare personala.
Eu tind sa cred ca a fost vb de mandrie.

evident ca mai exista ceva

Se pare ca avea multe virtuti (e numit corabie cu multe bunatati) dar mai avea de exersat smerenia si dreapta socotinta care sunt evident in foarte, foarte stransa legatura una cu alta (ca de altfel toate virtutile. ele se nasc una din alta) .

Parintii pustiei isi analizau cu lux de detalii, intentiile si gandurile si evitau sa aiba initiativa sau sa faca ceva fara ascultare si binecuvantarea duhovnicului. Chiar daca ar fi fost stalpi ai bisericii.

nu se grabeau sa dea sfaturi nici atunci cand cunosteau raspunsul, asteptau sa li se puna intrebari la care raspundeau sau nu. Mai degraba cereau ei sfaturi decat sa ofere. Chiar daca erau inaintati. De fapt mai ales atunci.

Iar inainte de a face vreo fapta buna se asigurau dinainte ca nu va afla stanga ce a facut dreapta.
Cat despre a face minuni demonstrative pt. a-si vedea masura, stiau ca asta e ispita demonica.

Nu ni se spune in pilda ca batranii i-ar fi cerut vreun ajutor celui tanar, insa se pare ca s-a oferit singur, cu buna intentie probabil amestecata cu slava desarta.
ca sa-si arate lui si altora masura inaintarii lui duhovnicesti.

Pe de alta parte, sfintii zic ca nu oricine stie ce anume este de folos cand vrei sa-i ajuti pe ceilalti: izbavirea din greutati si osteneli sau sa se roage ca acestia sa primeasca puterea de a le birui. Ca unora le folosesc ostenelile si greutatile si prin ele ajung la desavarsire.

Calugarul cel tanar si-a asumat un rol, insa fara discernamant iar buna intentie s-a intors impotriva lui ca un bumerang.
a facut-o fara smerenie, din slava desarta, probabil sa se compare cu Sf. Antonie, sa afle si sfantul.
s-a crezut dator sa intervina intr-un plan in care nu i s-a cerut in mod expres asta.
si a facut-o increzandu-se in fortele proprii mai mult decat in rugaciunea cu smerenie.

dorind sa implineasca iubirea de aproapele, ar fi putut s-o faca ramanand anonim, intrebandu-l inainte pe Dumnezeu daca e nevoie de ajutorul lui.
Astfel, fapta buna facuta cu smerenie l-ar fi apropiat de Dumnezeu.

De regula un calugar tanar nu-si permite sa fie calauzitor al unora batrani si intuieste ca din orice nevointa si osteneala, cei batrani au si ei de dobandit vreo virtute.
Pentru ca acestia, nu s-au pornit la plimbare prin pustie asa hai-hui, ci cu scop initiatic, aveau vreo nelamurire pe care ar fi putut-o lamuri fie pe drum, fie doar la capatul drumului.

In toata intamplarea asta, toti participantii ( Sf. Antonie, ucenicii lui, calugarii cei batrani si protagonistul- calugarul cel mai tanar), sunt inclusi intr-un plan divin din care fiecare are de aflat un mesaj personalizat.
Doar ca, asa cum ne este prezentata pilda, reflectorul e indreptat in special spre calugarul cel tanar.

de asta, se si pot trage mai multe invataminte dintr-o pilda care in aparenta nu spune mult.

(exista insa si pericolul de a face interpretari fanteziste).